Pe rol se află soluţionarea recursului formulat de creditoarea S.C. E. O. S.N.C. împotriva Sentinţei comerciale nr. 2164/C din 23 octombrie 2007 pronunţată de judecătorul sindic din cadrul T r i b u n a l u l u i S i b i u în Dosar nr(...).
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părţilor.
Procedura de citare este îndeplinită.
Se constată depusă la dosar din partea recurentei creditoare E. O. T. extras de cont J. din care reiese plata taxei judiciare de timbru de 19,50 lei şi Sentinţa civilă nr. 8388/14.12.2007 pronunţată de J u d e c ă t o r i a B u z ă u în dosar nr(...), document cu care înţelege să dovedească caracterul cert al creanţei.
Curtea, faţă de actele şi lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată şi o lasă în pronunţare.
CURTEA DE APEL
În deliberare asupra recursului de faţă se constată că prin sentinţa comercială nr. 2164/C/2007 a fost respinsă cererea formulată de creditorul E. O. T. pentru deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitorului SC metal D. SRL cu sediul în loc. Dumbrăveni,(...).
S-a dispus afişarea sentinţei la uşa tribunalului.
Pentru a pronunţa aceatsă sentinţă judecătorul sindic a reţinut că analizând cererea creditorului E. O. T. s-a constatat că nu sunt îndeplinite cerinţele declanşării procedurii insolvenţei deoarece creanţa pretinsă nu este certă pentru suma de 53612,72 lei creditoarea având pe rol o acţiune de drept comun în dosar nr(...).
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs creditoarea E. O. T. care solicită admiterea recursului, modificarea sentinţei comerciale nr. 2164/C admiterea cererii de deschidere a procedurii de faliment a debitoarei N. D. SRL şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivele de recurs arată că în mod eronat instanţa de fond a considerat că creanţa nu este certă câtă vreme pe rolul instanţelor sunt procese care au ca obiect aceeaşi sumă de bani.
Susţine că întrunirea cumulativă a condiţiilor existenţei unei creanţe certe, lichide şi exigibile presupune stabilirea existenţei neîndoielnice a creanţei şi a cuantumului ei, nu numai când este constatată printr-un titlu executoriu ci şi când rezultă din acte sub semnătură privată facturi acceptate, registre contabile conform prevederilor art. 46 din C o d u l c o m e r c i a l referitoare la proba obligaţiilor comerciale.
Arată că în speţă acordul de voinţă al părţilor s-a realizat odată cu acceptarea mărfii livrate şi semnarea facturilor fiscale aferente şi că, dat fiind elementele pe care le conţine factura fiscală emisă de creditoare, reprezintă o convenţie în formă simplificată ceea ce înseamnă că debitoarea s-a obligat să plătească la data scadentă înscrisă în fiecare din facturile fiscale, scadente care s-au împlinit termenul fiind depăşit cu mai mult de 30 de zile.
Se mai arată că acţiunile în instanţă iniţiate de societatea creditoare s-au făcut nu pentru că sumele nu ar fi certe ci pentru a fi obţinute titlurile executorii în vederea executării silite.
Recursul este legal timbrat.
Ulterior, pentru termenul de judecată din data de 23 ianuarie 2008 recurenta a depus sentinţa civilă nr. 8388 din 14.12.2007 prin care debitoarea SC metal D. SRL a fost obligată la plata sumei de 44.612,72 lei, contravaloare marfă şi 12.574,80 lei, contravaloare dobândă legală către creditoarea S.C. E. O. T..
Analizând actele şi lucrările dosarului Curtea constată că recursul este neîntemeiat.
Curtea reţine că procedura insolvenţei este o procedură de executare silită concursuală care are ca scop achitarea datoriilor pe care debitoarea ce are faţă de toţi creditorii săi prin valorificarea bunurilor pe care debitoarea le are în patrimoniu.
Pentru ca această executare silită să poată fi făcută este necesar, ca şi la executarea silită reglementată de C o d u l d e Procedură civilă, ca creditorii să aibă asupra debitoarei o creanţă care să îndeplinească cerinţele prevăzute de art. 379 Cod procedură civilă conform căruia „Nici o urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanţă certă, lichidă şi exigibilă.”
Caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei în speţă nu poate fi dat decât de un titlu executoriu, facturile în copie depuse la dosar neîndeplinind această condiţie, ele fiind doar o dovadă a existenţei unor relaţii comerciale între părţi şi nu a certitudinii unei datorii de onorat.
Deşi pentru ultimul termen de judecată creditoarea a depus titlul executoriu, Sentinţa nr. 8388/14.12.2007, depunerea acestui act nu este în măsură să ducă la casarea hotărârii atacate, aşa cum cere debitoarea.
La data formulării cererii introductive, de declarare a insolvenţei debitoarei SC N. D. SRL, nu a fost depus acest titlu executoriu care de altfel nici nu era emis, după cum nu era emis şi cu atât mai mult depus nici la data pronunţării hotărârii atacate (Sentinţa comercială nr. 2164/C/23.10.21007).
Faţă de acestea hotărârea atacată era legală şi temeinică, emisă în baza probelor depuse la dosar şi la adăpost de criticile formulate.
Nimic nu împiedică reclamanta E. O. T. să valorifice titlul executoriu pe care îl deţine în măsura în care aceasta va deveni irevocabilă printr-o executare silită de drept comun sau ulterior concursuală.
În concluzie, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă recursul creditoarei va fi respins iar hotărârea atacată va fi menţinută ca legală şi temeinică.
Pentru aceste motive,
În numele legii
D E C I D E
Respinge recursul declarat de creditoarea SC E. O. T. B împotriva sentinţei comerciale 2164/C din 23 octombrie 2007 pronunţată de judecător sindic în Dosar (...) al T r i b u n a l u l u i S i b i u.
IREVOCABILĂ.
Pronunţată în şedinţă publică azi 23 ianuarie 2008.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu