Pe rol se află soluţionarea apelului declarat de reclamanţii E. E., E. T., şi E. E. E., împotriva sentinţei civile nr. 1146/31.10.2007 pronunţată de T r i b u n a l u l A l b a în dosar civil nr(...), având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă mandatarul cu procură specială al reclamanţilor – dl. B. E. asistat de avocat E. E. şi intimatul pârât E. E. asistat de avocat M. Ş., lipsă fiind restul părţilor.
Intrucât unul dintre membrii titulari ai completului de judecată C 14 – apel civil, s-a abţinut de la soluţionarea cauzei din motive obiective, aşa cum rezultă din încheierea civilă nr. 2/A/CC/2008, completul de judecată a fost complinit prin participarea d-nei judecător D. O.. De asemenea, din cuprinsul aceleiaşi încheieri, rezultă că d-na judecător s-a abţinut de la soluţionarea cauzei, cerere de altfel admisă, urmând a se complini completul de judecată prin participarea d-nei judecător (...) (...), desemnată din lista de permanenţă pentru soluţionarea incidentelor procedurale ivite la acest termen de judecată, în conformitate cu prevederile art. 98 şi urm. din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanţelor Judecătoreşti.
Nefiind alte cereri formulate şi probe de administrat, instanţa constată închisă faza probatorie şi acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatarul reclamanţilor apelanţi – avocat E. E., solicită admiterea apelului pentru motivele arătate în scris.
Arată faptul că, contractul de vânzare – cumpărare nu este legal încheiat, ambele părţi fiind de rea – credinţă la perfectarea acestuia, întrucât se cunoştea faptul că terenul în litigiu este revendicat, cererea de retrocedare în natură formulată de apelanţi fiind înregistrată la sediul primăriei încă din anul 1996.
Mandatara intimaţilor pârâţi – avocat M. Ş. solicită respingerea ca nefondat a apelului, cu cheltuieli de judecată.
Consideră că nu se mai poate pune în discuţie dacă încheierea contractului de vânzare – cumpărare perfectat între părţi a fost sau nu valabilă, întrucât instanţa de judecată, respectiv T r i b u n a l u l A l b a, a mai fost investită cu acest capăt de cerere, astfel că operează prevederile art. 1201 cod civil, autoritatea de lucru judecat. In aceste limite, consideră hotărârea instanţei de fond ca temeinică şi legală, astfel că fiind proprietari nu se poate solicita revendicarea imobilului în litigiu.
Mandatarul cu procură specială al apelanţilor reclamanţi – dl. E. B., declară că au notificare făcută la Primărie pentru retrocedarea imobilului în natură, în baza Legii 10/2001, şi nici până în acest moment nu s-a răspuns acesteia.
Mandatara intimaţilor pârâţi – face precizarea că procedura iniţiată la Primărie pentru retrocedarea în natură a terenului este suspendată în prezent, pentru soluţionarea litigiilor aflate pe rolul instanţei de judecată.
In probaţiune şi susţinerea apelului, reprezentantul cu procură specială a apelanţilor pârâţi depune la dosar, acte legislative.
Instanţa, deliberând, faţă de actele şi lucrările dosarului, lasă cauza în pronunţare.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de faţă,
Prin sentinţa civilă nr. 1146/31.10.2007 pronunţată de T r i b u n a l u l A l b a, s-a respins acţiunea reclamanţilor E. E., E. Ş., E. E. E., împotriva Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice, prin Consiliul Local K. şi Consiliul Local K., Consiliul Judeţean A, E. E. şi E. P., prin care s-a solicitat obligarea pârâţilor la recunoaşterea dreptului de proprietate şi predarea în paşnică posesie şi folosinţă a reclamanţilor, a imobilului înscris în CF 1123 K., nr. top. 203, 216 situat administrativ în K.,(...).
Pentru a pronunţa această sentinţă, s-a reţinut că în urma unui alt ciclu procesual, determinat de decizia 5404/2006 a ICCJ B, şi decizia nr. 220/A/2007 a Curţii de A P E L A L B A I U L I A, s-a constatat că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra acestor capete de cerere, celelalte intrând în puterea lucrului judecat.
Instanţa de fond a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 1322/2002 a J u d e c ă t o r i e i B l a j, rămasă definitivă şi irevocabilă, a fost respinsă acţiunea reclamanţilor împotriva pârâţilor, pentru constatarea nevalabilităţii trecerii în proprietate a Statului Român a imobilului revendicat, revenirea la situaţia anterioară de CF, constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare – cumpărare nr. 47/1997 încheiat între Consiliul Local K. şi pârâţii E. E. şi P., cu privire la acelaşi imobil, anularea încheierii de întabulare a dreptului de proprietăţii a pârâţilor E., anulare Hotărârii Consiliului Local K. nr. 3/1998, de dezmembrare a imobilului, şi reîntabularea acestuia pe numele reclamanţilor.
Ca urmare, cererea reclamanţilor de obligare a pârâţilor la recunoaşterea dreptului de proprietate precum şi predarea imobilului în paşnică posesie şi folosinţă, este nefondată, reclamanţii fiind însă îndreptăţiţi la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, a cărei proceduri a fost şi urmată de aceştia, nefiind încă finalizată.
Impotriva acestei sentinţe, reclamanţii au declarat apel, criticând-o ca nelegală şi netemeinică.
In motivarea apelului, se susţine greşita respingere a acţiunii promovate de reclamanţi în baza Legii 10/2001, şi s-a reţinut împrejurarea valabilităţii contractului de vânzare – cumpărare nr. 47/1997.
Deoarece încă din 1995, în temeiul Legii nr. 112/1995, s-a solicitat restituirea imobilului, părţile din contractul invocat au fost de rea – credinţă, şi trebuia anulat contractul. Dacă se reţine şi nelegalitatea preluării imobilului, stabilită de însăşi Legea 10/2001, evident că şi actele subsecvente de înstrăinare a imobilului sunt lovite de nulitate absolută. B credinţă protejată de lege, nu poate fi reţinută în persoana pârâţilor E., care printr-un minim efort puteau să constate anterior cumpărării, că imobilul este revendicat.
Curtea, verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei pronunţate de T r i b u n a l u l A l b a, urmează să respingă apelul ca nefondat, deoarece criticile expuse în motivele de apel, nu mai pot forma obiectul de analiză nici în cadrul instanţei de fond şi nici în prezentul apel, deoarece ICCJ B, prin decizia nr. 5404/01.06.2006, a reţinut expres împrejurarea intrării în puterea lucrului judecat a dispoziţiilor sentinţei civile nr. 1322/2002 a J u d e c ă t o r i e i B l a j, enumerându-se expres atât constatarea nevalabilităţii actelor de trecere în proprietatea statului cu privire la imobilul în litigiu, cât şi constatarea nevalabilităţii contractului de vânzare – cumpărare nr. 47/1997, ca făcând obiectul acestei hotărâri judecătoreşti.
Ca urmare, nu se mai pot discuta aceste aspecte, nici eventuala rea – credinţă a pârâţilor E., sau a vânzătorului imobilului revendicat de reclamanţi.
Faţă de întemeierea acţiunii în revendicare pe prevederile Legii nr. 10/2001, Curtea reţine că, aşa cum a constatat şi instanţa de fond, reclamanţii au urmat procedura prescrisă de legea de acordare a măsurilor reparatorii pentru imobilele preluate abuziv de stat pentru perioada de referinţă a acestora, care încă nu este finalizată.
In consecinţă, reclamanţii nu pot justifica titlul de proprietate asupra imobilului litigios, ci doar acela de persoane îndreptăţite la măsurile reparatorii.
Cum în sistemul cărţilor funciare, pentru a promova acţiunea în revendicare a unui imobil este necesară dovedirea calităţii de proprietar, în mod temeinic şi legal, instanţa de fond a respins acţiunea în revendicare ca nefondată, în lipsa titlului reclamanţilor corelativ cu legalitatea titlului de proprietate constituit din contractul de vânzare – cumpărare nr. 47/1997, menţinut ca legal prin hotărârile judecătoreşti şi înscris în CF, în favoarea pârâţilor care astfel îşi justifică dreptul de proprietate şi se bucură de toate atributele incumbate de acesta.
Din această perspectivă, reclamanţii nu pot invoca prevederile art. 2(2) din Legea nr. 10/2001, potrivit căruia persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil, îşi păstrează calitatea de proprietari avută la data preluării, pentru exercitarea acţiunii în revendicare, decât după primirea deciziei sau hotărârii judecătoreşti de restituire, în conformitate cu prevederile acestei legi.
Pentru considerentele expuse, hotărârea este legală, şi în baza art. 296 cod procedură civilă, apelul va fi respins.
Pentru aceste motive:
In numele legii
D E C I D E
Respinge apelul declarat de reclamanţii E. E., E. T., E. E. E. împotriva sentinţei civile 1146/31.10.2007 pronunţată de T r i b u n a l u l A l b a.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică din 24.01.08.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu