Pe rol se află soluţionarea recursului declarat de reclamantul D. J. împotriva sentinţei civile nr. 1121/2007 pronunţată de T r i b u n a l u l A l b a în dosarul nr(...).
S-a făcut referatul cauzei de către grefier , după care se constată că la dosar s-a depus din partea reclamantului recurent note de şedinţă, iar din partea pârâtei intimate prin Casa de Insolvenţă Transilvania întâmpinare.
Intimata prin întâmpinare solicită soluţionarea cauzei în lipsă.
Instanţa faţă de actele şi lucrările dosarului constată cauza în stare de soluţionare şi o lasă în pronunţare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de faţă :
Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul T r i b u n a l u l u i A l b a sub nr(...) reclamantul D. J. G a chemat în judecată pârâţii SC V. SA A I şi ITM A ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate că perioada cuprinsă între 1.03.1971-1.07.1984 constituie activitate desfăşurată în grupa a doua de muncă, având funcţia de frezor în cadrul secţiei V. şi să fie obligat pârâtul ITM A la efectuarea cuvenitelor menţiuni în carnetul de muncă.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că a avut calitatea de angajat al pârâtei începând cu data de 1.03.1971 şi până la data încetării raportului de muncă.
Pe toată durata şi-a desfăşurat activitatea în funcţia de frezor în cadrul Secţiei V., munca desfăşurată în astfel de condiţii încadrându-se în grupa a doua de muncă.
În susţinerea acţiunii a depus copia carnetului de muncă.
Pârâta SC V. SA prin lichidator a depus întâmpinare prin care solicită respingerea acţiunii având în vedere că reclamantului i s-a eliberat adeverinţă din care rezultă că a desfăşurat activitatea în secţia V..
A fost depusă această adeverinţă.
Reclamantul a depus o precizare de acţiune prin care solicită pentru aceeaşi perioadă, în considerarea aceleiaşi activităţi, recunoaşterea grupei I de muncă.
Pârâtul ITM A a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii îndreptată împotriva lui pentru lipsa calităţii procesual pasive, având în vedere că pârâtei SC V. SA i s-a aprobat păstrarea şi completarea carnetelor de muncă, astfel că orice modificări sau completări în carnetele de muncă vor fi efectuate de către această societate.
Prin sentinţa civilă nr. 1121/2007 T r i b u n a l u l A l b a a admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive a ITM A şi a respins acţiunea civilă formulată şi precizată de către reclamant.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că pârâtul ITM A nu are calitate procesuală pasivă , deoarece potrivit art. 10 din Legea nr. 130/1999 şi art. 11-15 din anexa nr. 2 la Ordinul nr. 747/1999, la solicitarea unităţii pârâte, ITM A a aprobat cererea acestei societăţi comerciale de a păstra şi completa carnetele de muncă ale salariaţilor săi, considerent pentru care societatea pârâtă este în măsură să facă cuvenitele menţiuni în carnetul de muncă al reclamatului.
Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut din probele depuse la dosar că reclamantul a lucrat ca frezor.
Potrivit anexei nr. 7 la CCM frezorii din secţia V. au recunoscută numai grupa a II-a de muncă.
În raport de această constatare s-a apreciat că acţiunea reclamantului prin care se solicita recunoaşterea grupei I de muncă este neîntemeiată, motiv pentru care a fost respinsă, aceeaşi soluţie fiind pronunţată şi în ceea ce priveşte capătul doi de acţiune care fiind accesoriu faţă de primul a urmat soarta acestuia.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs reclamantul, prin care a solicitat admiterea căii de atac, casarea hotărârii atacate şi pe fond admiterea acţiunii astfel cum a fost precizată.
În motivarea recursului reclamantul a arătat că nu sunt reale menţiunile din practicaua sentinţei întrucât a solicitat proba cu martori, însă acest aspect nu a fost consemnat, iar instanţa nu s-a pronunţat asupra acestei probe.
Reclamantul recurent mai menţionează că din lecturarea hotărârii a aflat că pârâţii au depus întâmpinări la dosar, dar acestea nu i-au fost comunicate pentru a-şi putea preciza poziţia.
Se apreciază că reclamantului i-a fost încălcat dreptul la apărare, iar pe fond i s-a creat o situaţie discriminatorie în raport de alţi colegi cărora li s-a admis astfel de acţiuni.
Cu martorii solicitaţi reclamantul a înţeles să dovedească faptul că munca prestată de el s-a încadrat în grupa I de muncă.
Recurentul a depus note scrise prin care menţionează numele martorilor solicitaţi spre audiere şi faptul că a înţeles să dovedească cu aceştia faptul că a lucrat în secţia U. ca M., accidentul său de muncă şi pentru care a fost pensionat având loc tocmai pentru că a lucrat în secţia U..
Intimata a depus întâmpinare prin care se solicită din nou respingerea acţiunii formulate de către reclamant având în vedere adeverinţa eliberată acestuia.
Analizând recursul formulat în raport de criticile aduse şi în limitele prevăzute de art. 304 ind. 1 cod procedură civilă, CURTEA reţine următoarele:
Reclamantul a solicitat prin acţiunea iniţial înregistrată pe rolul T r i b u n a l u l u i A l b a recunoaşterea grupei a II-a de muncă în considerare secţiei şi activităţii desfăşurate.
La primul termen de judecată, reclamantul îşi modifică acţiunea în sensul că solicită recunoaşterea grupei I de muncă.
În cererea depusă de reclamant acesta menţionează faptul că doreşte încuviinţarea probei cu înscrisuri şi a celei testimoniale, precizând că martorii vor fi aduşi în faţa instanţei fără citaţie.
Tot pentru primul termen, părţile pârâte au depus întâmpinare.
Din cuprinsul practicalei hotărârii rezultă că acestea nu au fost comunicate reclamantului.
De asemenea, se constată că instanţa nu a pus în discuţie probele solicitate de către reclamant şi care au fost propuse cu respectarea dispoziţiilor art. 112 cod procedură civilă.
Mai mult, modificarea de acţiune nu a fost comunicată pârâtei de ordinul 1 pentru ca aceasta să-şi exprime poziţia.
Potrivit art. 132 alin. 1 cod procedură civilă, dacă acţiunea civilă a fost modificată, instanţa va dispune amânarea pricinii şi comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea facerii întâmpinării.
Totodată, din prevederile art. 116 alin. 1 cod procedură civilă unde se prevede că la întâmpinare se vor alătura atâtea copii de pe întâmpinare câţi reclamanţi sunt se deduce împrejurarea că aceste copii trebuie comunicate reclamantului pentru a se cunoaşte poziţia procesuală a părţii potrivnice.
Este tocmai expresia principiului contradictorialităţii care guvernează procesul civil.
Acest principiu fundamental al dreptului procesual civil dă posibilitatea părţilor aflate în litigiu să participe în mod activ la arătarea drepturilor şi pretenţiilor lor, la argumentarea şi probarea lor, prin combaterea şi discutarea susţinerilor făcute de fiecare din părţi.
Un aspect al contradictorialităţii îl constituie faptul că încuviinţarea probelor se face în şedinţă publică. Acest principiu presupune obligativitatea instanţei de a soluţiona cererile formulate de părţi şi de a se pronunţa asupra acestora indiferent că sunt cereri prin care se solicită o pretenţie în contradictoriu cu cealaltă parte sau o cerere în probaţiune.
Principiul dreptului la apărare este în strânsă legătură cu principiul contradictorialităţii, dreptul la apărare fiind un aspect al contradictorialităţii, deoarece acesta din urmă are în vedere atât afirmarea şi susţinerea pretenţiilor cât şi apărarea.
Dreptul la apărare are în vedete mai ales dreptul părţilor de a face cereri, de a lua la cunoştinţă de actele de la dosar, de a propune probe.
Prima instanţă, prin soluţionarea cererii formulate de către reclamant la primul termen de judecată, fără a comunica precizarea de acţiune cu pârâţii, fără a comunica reclamantului întâmpinările pârâţilor şi fără a pune în discuţie probele solicitate de către reclamant, a încălcat aceste două principii de bază ale procesului civil, nesocotind şi prevederile art. 129 cod procedură civilă referitoare la exercitarea rolului activ.
Dacă prima instanţă şi-ar fi exercitat acest rol activ ar fi constat că în realitate reclamantul solicita admiterea acţiunii în baza altor considerente decât menţiunile existente în carnetul de muncă, însă din cauza neştiinţei şi a lipsei de apărare calificată nu a ştiu cum să le comunice instanţei în mod util.
Este evident faţă de notele scrise depuse în recurs că reclamantul a înţeles să dovedească că a lucrat în secţia U. în funcţia de M., deşi în carnetul de muncă este trecută funcţie de frezor, iar secţia unde a lucrat apare în actele comunicate de angajator ca fiind V..
Trebuie luate în considerare şi considerentele deciziei nr. XXI/2006 a ÎCCJ care prevăd că pentru asigurarea unui echilibru funcţional în activitatea de judecată, pronunţarea asupra fondului cauzei şi stabilirea situaţiei de fapt rămân totuşi în sarcina instanţelor de fond, iar instanţa de recurs nu poate fi decât o instanţă de control judiciar, cu structură specifică în dreptul de cenzură….Aşadar, neavând putere să decidă, prin administrarea de noi probe, altele decât înscrisurile, asupra existenţei sau inexistenţei faptei, instanţa de recurs poate să constate că fondul cauzei nu a fost cercetat şi într-o astfel de situaţie, să caseze hotărârea cu trimiterea cauzei la prima instanţă, pentru judecarea fondului.
Întrucât instanţa de fond nu a administrat probe pentru a stabili în ce secţie reclamantul şi-a desfăşurat activitatea şi ce muncă a prestat efectiv, situaţie ce poate fi asimilată cu necercetarea fondului, Curtea apreciază că se impune admiterea recursului formulat de către reclamantul D. J. în temeiul art. 312 alin. 5 cod procedură civilă, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond pentru cercetarea cauzei pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de reclamantul D. J. împotriva sentinţei civile nr. 1121/2007 pronunţată de T r i b u n a l u l A l b a în dosarul nr(...).
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică de la 17.01.2008.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu