Pe rol se află soluţionarea recursului formulat de pârâtul T. G. împotriva Sentinţei nr. 2132/C din 18 octombrie 2007 pronunţată de T r i b u n a l u l S i b i u în Dosar nr(...).
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă recurentul pârât T. G. lipsind intimata reclamantă D.G.F.P. Sibiu.
Procedura de citare este îndeplinită.
Se constată depusă la dosar întâmpinare din partea intimatei reclamantei D.G.F.P. Sibiu.
Recurentul pârât solicită să i se comunice un exemplar al întâmpinării şi un nou termen pentru a studia întâmpinarea şi pentru angajarea unui apărător care să-l reprezinte, având în vedere că nu are studii juridice.
Curtea pune în vedere recurentului pârât T. G. că este cel mai în măsură să-şi susţină apărarea deoarece cunoaşte foarte bine situaţia societăţii şi lasă cauza la a doua strigare pentru studiul întâmpinării.
La reluarea cauzei, la apelul nominal se prezintă recurentul pârât T. G. învederând că a studiat întâmpinarea formulată de D.G.FP. Sibiu şi nu are cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în susţinerea recursului.
Recurentul pârât T. G. solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat. Susţine că societatea are de recuperat de la stat o sumă de bani cu titlu de rambursare TVA şi că la instanţa de fond nu i-a fost acceptată cererea privind efectuarea unei expertize, astfel că nu a putut dovedi plata acelei sume.
CURTEA DE APEL
În deliberare asupra recursului de faţă se constată că prin sentinţa civilă nr. 2132/C/18.10.2007 a fost admisă cererea de antrenare a răspunderii formulată de creditoarea Direcţia generală a Finanţelor Publice a Judeţului Sibiu şi a fost obligat pârâtul T. G. la plata sumei de 7.249 lei parte din pasivul neacoperit al debitoarei SC G. J. SRL.
Pentru a pronunţa această sentinţă judecătorul sindic a reţinut că la rejudecarea cererii creditoarei D.G.F.P. Sibiu pentru antrenarea răspunderii administratorului debitoarei SC G. J. SRL lichidatorul judiciar a prezentat un raport în care a precizat că pe parcursul procedurii debitoarea nu a prezentat evidenţa contabilă nefiind posibil să se verifice dacă debitoarea avea dreptul să beneficieze de restituirea unor sume reprezentând TVA.
Judecătorul sindic a reţinut că administratorul social nu a prezentat evidenţa contabilă motiv pentru care există prezumţia că ea nu există şi că pârâtul nu a făcut dovada afirmaţiei că reclamanta creditoare îi datorează o sumă de bani cu titlu de rambursare TVA.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul T. G. care solicită admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate şi respingerea acţiunii formulate de D.G.F.P. Sibiu ca nefondată şi obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivele de recurs susţine în esenţă că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică judecătorul sindic prezumând fără nici o bază existenţa unui prejudiciu rămas neacoperit obligând pârâtul să răspundă în condiţiile în care nu a stabilit în nici un fel existenţa condiţiilor acestei răspunderi care aşa cum s-a statuat este o răspundere delictuală.
Susţine că lichidatorul judiciar nu a solicitat niciodată administratorului actele contabile, concluzionând fără temei că nu a fost ţinută contabilitatea în conformitate cu legea.
Susţine că reclamanta are obligaţia de a returna pârâtei o mare sumă de bani.
Recursul este legal timbrat.
În cauză a depus întâmpinare D.G.F.P. Sibiu care solicită respingerea recursului şi menţinerea hotărârii atacate ca temeinică şi legală.
Susţine că administratorul social avea obligaţia depunerii la dosarul cauzei a actelor şi evidenţelor contabile (bilanţul, balanţa pe luna precedentă) tocmai pentru a se stabili cu exactitate situaţia financiară a acestuia.
Analizând actele şi lucrările dosarului Curtea constată că recursul este întemeiat.
Deşi prezenta cauză a mai fost soluţionată în recurs de Curtea de A P E L A L B A I U L I A prin Decizia 1370/1.11.2006 se constată că judecătorul sindic nu a dat efect dispoziţiilor art. 315 Cod procedură civilă potrivit căruia „În caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.”
Se reţine că prin decizia sus citată s-a dispus judecătorului sindic să verifice dacă procedura falimentului faţă de debitoare a fost închisă şi a fost stabilit cu certitudine care este cuantumul creanţei rămas neacoperit din lichidarea activului patrimonial al falitei.
De asemenea s-a dispus judecătorului sindic să ceară lichidatorului să verifice dacă creditoarea D.G.F.P. a încasat o parte din creanţa datorată de societatea falită şi dacă ar datora societăţii debitoare o sumă de bani cu titlu de rambursare TVA, ceea ce ar duce la compensarea creanţelor.
Se constată că din sentinţa atacată nr. 2132/C/18.10.2007 nu rezultă dacă judecătorul sindic a îndeplinit recomandările instanţei de recurs, nefăcând verificările şi nedând dispoziţiile dispuse lichidatorului.
Cererea privind atragerea răspunderii nu poate fi soluţionată decât după închiderea procedurii deoarece numai la acea dată se poate stabili cu certitudine care este cuantumul pasivului rămas neacoperit pentru a se putea judeca cererea privind atragerea răspunderii.
Se reţine că lichidatorul judiciar nu a făcut în nici un fel dovada faptului că a solicitat debitoarei şi administratorului acesteia actele contabile, simpla afirmaţie a lichidatorului că acestea nu au fost predate neputând fi luată în considerare în condiţiile în care administratorul debitoarei (pârâtul T. G.)susţine că actele contabile nu i-au fost solicitate, lichidatorul judiciar neluând niciodată legătura cu el (motivare recurs).
Faţă de acestea se constată că recursul pârâtului este întemeiat, în baza art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă urmând a fi admis iar hotărârea atacată casată pentru motivele prevăzute la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă şi cauza trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Cu ocazia rejudecării vor fi administrate orice probe vor fi necesare în vederea verificării situaţiei închiderii procedurii falimentului, a existenţei actelor contabile şi a realităţii datoriei creditoarei faţă de debitoare precum şi a îndeplinirii cerinţelor pentru efectuarea unei eventuale compensări.
Pentru aceste motive,
În numele legii
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul T. G. împotriva sentinţei comerciale 2132/C din 18 octombrie 2007 pronunţată de T r i b u n a l u l S i b i u în Dosar (...) şi în consecinţă:
Casează sentinţa atacată şi dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
IREVOCABILĂ.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 ianuarie 2008.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu