Pe rol se află soluţionarea recursului declarat de pârâţii T. F. şi T. F. împotriva deciziei civile nr. 781/A/2005 pronunţată de Curtea de A P E L A L B A I U L I A în dosar civil nr. 383/2004, având ca obiect revendicare mobiliară( recunoaşterea dreptului de proprietate).
La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă pârâtul recurent T. F. asistat de avocat O. U. şi intimatul reclamant T. G E. asistat de avocat (...) H., lipsă fiind restul părţilor.
Mandatarul intimatului reclamant – depune la dosar, în copie, declaraţiile date de fostul vânzător al imobilului, M. B..
Nefiind alte cereri formulate, instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatarul recurenţilor pârâţi – avocat O. U., solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat, şi rejudecând cauza să se stabilească că linia de graniţă între imobilele în litigiu o reprezintă linia construcţiei.
Arată că în contractul iniţial de vânzare – cumpărare s-a separat imobilul, apărând astfel o neconcordanţă între starea de fapt şi CF, iar convenţia părţilor de la data vânzării a stabilit că este vorba de 2 construcţii diferite iar linia de graniţă dintre acestea se află pe mijlocul uneia dintre aceste edificate, cu convingerea că este vorba de proprietatea sa.
Expertul care s-a deplasat la faţa locului, a relatat în lucrarea întocmită, faptul că, având în vedere vechimea construcţiei, aceasta nu poate fi modificată, întrucât n-ar fi economic pentru nici o parte, şi concluzia sa ar fi să se dea eficienţă stării de fapt. De asemenea, specifică faptul că nu este vorba de nici o anexă construită, aşa cum rezultă din nota de constatare din anul 1993, depusă la dosar, prin care fosta proprietară a imobilului N. N. declară că nu are nici o anexă.
In consecinţă, solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulată.
Mandatarul intimatului reclamant – avocat (...) H., solicită respingerea prezentului recurs ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, justificate cu chitanţe la dosar.
In ce priveşte motivele de recurs susţinute oral declară că acestea nu există formulate în scris, astfel că nu poate fi analizat, iar pe de altă parte, la momentul efectuării raportului de expertiză, pârâţii recurenţi nu au formulat obiecţiuni la aceasta.
In ce priveşte motivele de nelegalitate a recursului declarat, declară că acestea nu sunt temeinice şi nu au un suport material probator, întrucât în procesul verbal întocmit de expert la faţa locului, acesta a identificat linia de graniţă cu zidul comun al imobilelor în litigiu, aşa cum rezultă şi din planşele fotografice depuse în faţa instanţei de apel. In concluzie, peretele drept deţinut în prezent de pârâţii recurenţi, care a fost edificat de fostul proprietar M. B., aşa cum rezultă din declaraţiile date de acesta şi depuse la dosar la acest termen de judecată, este construit pe proprietatea intimatului reclamant.
Pentru considerentele expuse, solicită respingerea ca nefondat a prezentului recurs, cu cheltuieli de judecată. Depune de asemenea concluzii scrise.
Instanţa, deliberând, faţă de actele şi lucrările dosarului, lasă cauza în pronunţare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de faţă,
Constată că prin sentinţa civilă nr.1965/5.09.2003 a J u d e c ă t o r i e i A l b a I u l i a a fost respinsă acţiunea civilă formulată de reclamantul T. G E. în contradictoriu cu pârâţii T. F. şi F., având ca obiect constatarea faptului că este proprietar al imobilului înscris în CF 2171 A I nr.top.1315/9/2 şi 1315/10/2, CF 2179 A I nr.top.1315/21/2, CF 2273 A I nr.top.1315/9/1 şi 1315/10/1, şi CF 4851 A I nr.top.1315/11/1 şi 1315/12/1/1 şi că pârâţii deţin suprafaţa de 96 mp.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond în considerarea probelor de la dosar a reţinut şi motivat cu privire la primul capăt de acţiune că reclamantul este potrivit CF 2275 A I , nr.top.1315/9/1, 1315/10/1, CF 2171 A I nr.top.1315/9/2, 1315/10/2, CF 2179 A I nr.top.1315/21/2 şi CF 4851 A I nr.top.1315/11/1 şi 1315/12/1 proprietar asupra imobilelor, drept necontestat de părţile adverse, astfel că acesta nu justifică un interes legitim în promovarea acţiunii.
Cât priveşte al doilea şi al treilea capăt de cerere, instanţa de fond a reţinut inadmisibilitatea acţiunii în condiţiile art.111 cod procedură civilă, text care arată că o acţiune în constatare este inadmisibilă doar pentru constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept şi nu a unor împrejurări de fapt.
Referitor la celelalte capete de cerere instanţa de fond a reţinut că reclamantul a devenit proprietar potrivit contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 20.09.2000, privind imobilele cumpărate fără a pretinde măsurarea lor, astfel că el nu este îndreptăţit să revendice eventualele diferenţe de la vecinii săi cu care nu are raporturi juridice, a conchis aceeaşi instanţă.
Şi probatoriul testimonial a demonstrat că ambele părţi au cumpărat imobilele în starea în care se află, că nu a existat gard despărţitor între cele două proprietăţi, iar F. a căror demolare se solicită se află la limita dintre proprietăţi.
Împotriva acestei sentinţe în termen a declarat apel reclamantul T. G aducându-i critici sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei ei, solicitând schimbarea acesteia în sensul admiterii acţiunii sale precizate.
În expunerea de motive s-a susţinut în esenţă că în mod greşit prima instanţă a revenit asupra completării raportului de expertiză tehnică, deşi imobilele nu au fost identificate şi că eronat s-a considerat că primele capete ale acţiunii au un caracter constatator, fiind incidente cerinţele art.111 cod procedură civilă, în loc să califice cererea în întregul ei, ca una în realizare ce vizează recunoaşterea dreptului de proprietate şi obligarea pârâţilor de a-şi ridica supraF. existente pe terenul său, identificat ca efect a stabilirii liniei de graniţă dintre imobile.
Cu privire la celelalte capete de cerere se arată că prima instanţă a denaturat actul juridic dedus judecăţii, procedând în lipsa unei investiri la analizarea contractului de vânzare-cumpărare în temeiul căruia apelanţii au dobândit proprietatea, reţinând însă eronat inexistenţa raportului juridic dintre părţi.
Prin decizia civilă nr.781/A/24.05.2005 Curtea de A P E L A L B A I U L I A a admis apelul reclamantului, schimbând sentinţa apelată în totalitate, admiţând acţiunea civilă intentată , în contradictoriu cu pârâţii T. F. şi F., în sensul că :
-S-a stabilit linia despărţitoare dintre imobilele înscrise în CF nr.2179 A I, nr.top.1315/21/2 proprietatea apelantului şi CF 5095 A I nr.top.1315/20, 1315/21/1 pe aliniamentul CD din schiţa anexă a expertizei tehnice- completate şi întocmită de expertul tehnic ing.B. G (filele 52-56) ce face parte integrantă din decizia pronunţată.
-S-a constatat că pârâţii ocupă din imobilul proprietatea apelantului porţiunea de teren dintre punctele B. din schiţa conturată cu linii portocalii ; obligând intimaţii pârâţi să recunoască dreptul de proprietate al reclamantului asupra acelei suprafeţe şi să i-l predea în deplină proprietate şi posesie.
Au fost obligaţi pârâţii să-şi ridice construcţiile existente pe porţiunea de teren de 37,72 mp, respectiv bucătărie de vară şi D. de 16,56 mp, şi magazie din bolţari de 11,60 mp identificate în expertiza efectuată de ing.N. N., în caz de refuz apelantul fiind autorizat să execute acele lucrări pe cheltuiala acestora.
Aceeaşi pârâţi au fost obligaţi să-şi ridice gardul existent pe linia A-B din schiţă (fila 56), în caz de refuz, fiind autorizat reclamantul apelant să execute lucrarea pe cheltuiala lor.
Intimaţii pârâţii au fost obligaţi la 40.389.000 lei cheltuieli de judecată în toate instanţele către reclamant.
Pentru a pronunţa decizia arătată, s-a reţinut în considerente că prima instanţă a ignorat faptul că primele capete de acţiune (trei) vizând constatarea dreptului de proprietate al reclamantului, al ocupării unei porţiuni de teren şi al existenţei unor edificate pe acea suprafaţă, nu sunt cereri principale de sine stătătoare, independente de celelalte, ci condiţii esenţiale pentru admiterea celorlalte capete ce aveau ca obiect linia de graniţă, obligarea intimaţilor la recunoaşterea dreptului de proprietate al apelantului şi îndepărtarea unor construcţii ale pârâţilor de pe acel teren ocupat de aceştia şi revendicat de reclamant.
Chiar dacă pârâţii nu au contestat dreptul de proprietate al reclamantului apelant asupra imobilului din cele 4 cărţi funciare, faptul că părţile au preluat proprietăţile lor pe care le deţin în contextul faptic actual nu înlătură dreptul nici uneia dintre ele de a solicita în justiţie identificarea corectă a proprietăţii lor în raport cu proprietăţile învecinate şi stabilirea unei linii de graniţă, întrucât prin efectul cumpărării ambele părţi au devenit succesoare în drepturi şi obligaţii ale foştilor proprietari, având la îndemână aceeaşi acţiune de care puteau uza şi aceştia din urmă, inclusiv acţiunea în grăniţuire.
Prin urmare, nejustificat s-a revenit asupra încuviinţării completării expertizei, probă concludentă, administrată astfel în apel, la care s-a adăugat şi proba cu cercetarea locală.
Aceste probe, a stabilit instanţa de apel, au demonstrat că pârâţii au ocupat nejustificat terenul de 37,72 mp conturat cu linie portocalie în schiţa anexă (fila 56) materializată prin punctele A-B-C-D din aceeaşi schiţă, graniţa reală dintre imobile fiind astfel cea determinată prin punctele C-D ale aceleiaşi schiţe, amplasarea în teren a liniei menţionate fiind explicată în raport cu diferite repere, atât în conţinutul expertizei cât şi în procesul verbal întocmit cu ocazia cercetării locale.
F. din litigiu, a căror îndepărtare se solicită, sunt pe acea suprafaţă ocupată, astfel că s-a stabilit că şi sub acest aspect acţiunea este admisibilă.
În considerarea acestor împrejurări de ordin faptic şi avându-se în vedere dispoziţiile art.480, 492, 494 şi 584 cod civil, raportat la art.296 cod procedură civilă, apelul a fost admis cu consecinţa schimbării sentinţei apelate în limitele menţionate, obligând pârâţii şi la 40.389.000 lei cheltuieli de judecată în apel şi în fond.
Împotriva deciziei civile nr.781/A/2005 a Curţii de A P E L A L B A I U L I A în termen, au declarat recurs pârâţii T. F. şi F., aducându-i critici sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei ei, solicitând modificarea actsteia în sensul respingerii apelului reclamantului T. G şi a menţinerii sentinţei civile nr.1365/2003 a J u d e c ă t o r i e i A l b a I u l i a, pronunţată în dosarul civil nr.4067/2002.
În expunerea de motive în esenţă se arată că instanţa de apel a ignorat faptul că expertul B. G prin expertiza dispusă, a stabilit că toate terenurile cumpărate de reclamant au în concret înscrise în CF suprafeţe mai mari, iar în urma măsurătorilor suprafeţele reclamantului sunt mai mici cu diferenţe cuprinse între 1 şi 23 mp.
Pe de altă parte, nejustificat instanţa de apel a înlăturat faptul că imobilele părţilor anterior au format un singur corp de avere, care din 1937 a fost parcelat de fostul proprietar şi înstrăinat altor persoane, imobile care ulterior au fost revândute, ultimele operaţiuni de CF fiind făcute în favoarea recurenţilor pârâţi în 1990, iar pentru intimat în anul 2000.
Nu a dovedit reclamantul că recurenţii au construit după data cumpărării anexele gospodăreşti sau alte edificate prin care i-au încălcat dreptul de proprietate .
Şi referitor la cheltuielile de judecată acordate în apel se arată că sunt nedovedite, fiind greşit acordate.
În drept s-au invocat dispoziţiile art.304 punct 7, 9 şi 10 cod procedură civilă.
Reclamantul intimat T. G E. a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, în esenţă arătând că de fapt s-au arătat doar aspecte de netemeinicie ce nu pot fi analizate în calea de atac a recursului.
Conform art.304 alin.1 cod procedură civilă, modificarea sau acordarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situaţii, numai pentru motive de nelegalitate, astfel că în cuprinsul motivelor nu s-au evidenţiat aspecte de nelegalitate.
Analizând recursul prin prisma criticilor invocate în scris în sensul art.304 cod procedură civilă, dar şi din oficiu în limitele conferite de art.306 alin.2 cod procedură civilă, se constată a fi nefondat pentru următoarele considerente :
O. că potrivit art.304 alin.1 cod procedură civilă, modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere doar pentru aspecte ce vizează nelegalitatea unei hotărâri.
Ori, din analiza motivelor de recurs se constată că acestea vizează exclusiv netemeinicia deciziei recurate , şi nu motive de nelegalitate care să justifice casarea sau modificarea acesteia.
În prezent legiuitorul a abrogat punctul 11 al art.304 cod procedură civilă, care permitea analizarea unei soluţii şi din punct de vedere al temeiniciei acesteia.
Chiar şi trecând peste acest aspect de ordin procesual, cu caracter imperativ, împrejurările invocate sunt lipsite de un suport probator cert, dacă se are în considerare concluziile expertizei tehnice efectuată de expertul tehnic B. G, respectiv completarea la aceasta, dispusă în calea de atac a apelului şi nu în ultimul rând, constatările instanţei, rezultate din descinderea la faţa locului, materializată prin procesul verbal încheiat la 22.04.2005, la care a participat inclusiv expertul sus menţionat.
Aceste probe au demonstrat că pârâţii recurenţi au ocupat 37,72 mp din terenul reclamantului intimat, pe care au amplasat anexe gospodăreşti.
Constatarea locală a stabilit că aliniamentul C-D din schiţa anexă a expertizei tehnice, a fost corect reţinut de expert ca fiind meta despărţitoare. Criticile sau dovedit a fi neîntemeiate şi din punctul de vedere al pretinsei vechimi a acelor anexe.
Mai mult, din contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr.2048/1990 a Biroului Notarului Public L. N., pârâţii recurenţi în calitate de cumpărători au cumpărat dreptul de nudă proprietate asupra cotei de 1/1 părţi din imobilul înscris în CF 5095 A I, nr.top.1315/20 şi 1315/21/1, casă şi curte de 310 mp, cota de 1/1 din construcţiile de sub B7 şi 8 dobândit cu titlu de cumpărare, terenul de sub B9 fiind proprietatea statului român. Actul nu dovedeşte deci şi achiziţionarea edificatelor în litigiu , iar expertiza a demonstrat că au în proprietate 310 mp teren cumpărate , iar intimatului îi lipseşte suprafaţa de 37,72 ocupată de recurenţi.
Nefondate sunt criticile şi cu privire la cheltuielile de judecată acordate în apel, chitanţele de la dosar dovedind cuantumul acesteia, la care a fost îndreptăţit intimatul reclamant.
Cât priveşte linia de graniţă, invocată în dezbaterile orale, aceasta pe lângă faptul că nu se justifică, nu poate fi analizată, pentru că un atare motiv s-a susţinut pentru prima dată în cadrul dezbaterilor orale a căii de atac exercitate de pârâţi.
Pentru toate aceste considerente, recursul este deci nefondat şi în baza art.312 alin.1 cod procedură civilă, urmează a fi respins.
Văzând şi dispoziţiile art.274 cod procedură civilă, recurenţii vor fi obligaţi să plătească reclamantului suma de 2000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat conform chitanţei depuse la dosar.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâţii T. F. şi T. F. împotriva deciziei civile nr.781/A/2005 pronunţată de Curtea de A P E L A L B A I U L I A.
Obligă recurenţii să plătească intimatului T. G cheltuieli de judecată de 2000 lei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică din 24 Ianuarie 2008.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu