Pe rol se află soluţionarea recursului declarat de pârâta S.C. M. S.A. împotriva sentinţei civile nr.1027/2006 pronunţată de T r i b u n a l u l S i b i u în dosar nr(...).
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că faţă de actele şi lucrările de la dosar instanţa lasă cauza în pronunţare.
CURTEA DE APEL
Constată că prin sentinţa civilă nr.1027/2006 pronunţată de T r i b u n a l u l S i b i u în dosar nr(...) s-a admis acţiunea formulată de reclamanta G. T. împotriva pârâtei S.C. M. S.A. Sibiu şi ca urmare:
S-a admis acţiunea de dreptul muncii formulată de reclamanta G. T. în contradictoriu cu pârâta S.C. M. S.A. Sibiu şi în consecinţă a fost obligată pârâta să achite reclamantei drepturile băneşti cuvenite dar neacordate în cuantum de 3.685 Ron reprezentând:
-drepturi salariale aferente perioadei februarie – mai 2006 în cuantum de 1.750 Ron;
-indemnizaţie concediu de odihnă în cuantum de 410 Ron;
-garanţii materiale şi dobânda aferentă în cuantum de 750 Ron;
-contravaloare tichete de masă în cuantum de 775 Ron aferente perioadei octombrie – noiembrie 2005, februarie – mai 2006.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că pârâta a recunoscut parţial pretenţiile reclamantei însă nu a depus statele de plată solicitate de instanţă şi nu a făcut dovada cuantumului garanţiei reţinute reclamantei. În drept s-au reţinut dispoziţiile art.287 şi 161 alin.1 C o d u l m u n c i i şi art.16 din Legea nr.22/1969.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen pârâta, solicitând admiterea acestuia.
În dezvoltarea motivelor de recurs critică soluţia atacată ca fiind nelegală şi netemeinică invocând prevederile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, cât şi faptul că Legea nr.142/1998 prevede doar posibilitatea acordării tichetelor de masă şi nu obligativitatea. Susţine în acest context că societatea are datorii la bugetul de stat şi nu a putut acorda tichete de masă personalului.
Prealabil analizării sentinţei atacate prin prisma criticilor formulate, Curtea reţine că :
Recursul de faţă este perimat.
Astfel, potrivit art.248 Cod pr.civilă cererea de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an.
Din modul clar de redactare a textului de lege se reţine că excepţia perimării este o excepţie de procedură fiind în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind procedura de judecată; este determinantă întrucât scopul admiterii excepţiei este stingerea procesului în faza în care se găseşte şi este absolută pentru că este reglementată prin norme imperative, de vreme ce perimarea este prevăzută nu numai în interesul părţilor ci şi în interesul asigurării unei bune administrări a justiţiei.
În speţă, la termenul de judecată din 7.12.2006 faţă de lipsa părţilor şi de faptul că nu s-a solicitat judecarea în lipsă, în temeiul art.242 pct.2 Cod pr. civilă instanţa a dispus suspendarea cauzei (încheiere fila 11).
Încheierea nu a fost atacată cu recurs, nu s-a solicitat o eventuală repunere pe rol a cauzei, aşa încât împlinindu-se termenul legal de 1 an de nelucrare a cererii din vina ambelor părţi, care nu au depus stăruinţă prin mijloacele procedurale, în judecarea pricinii, urmează a se da eficienţă sancţiunii prevăzute de legiuitor în conţinutul textului de lege în discuţie.
Excepţia perimării poate fi constată şi din oficiu, conform art.252 alin.1 Cod pr.civilă, astfel că admiterea acesteia face inutilă examinarea criticilor aduse hotărârii prin prisma recursului de faţă.
Ca atare se va constata ca fiind perimat recursul promovat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de pârâta S.C. Libertatea S.A. împotriva sentinţei civile nr.1027/2006 pronunţată de T r i b u n a l u l S i b i u în dosar nr(...).
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică din 24 .01. 2008.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu