Pe rol se află soluţionarea recursurilor declarate de D.I.I.CO.T. - BIROUL T E R I T O R I A L S I B I U şi inculpaţii E. U., N. B. D. şi I. G. J. împotriva încheierii penale numărul 2/CC/16.01.2008 pronunţate de T r i b u n a l u l S i b i u în dosarul nr(...).
La apelul nominal făcut în şedinţa publică inculpatul recurent E. U., aflat în stare de arest şi asistat de avocat ales E. G. E., inculpatul recurent I. G. J., aflat în stare de arest şi asistat de avocat ales E. D., inculpatul recurent N. B. D., aflat în stare de arest şi asistat de apărător desemnat din oficiu D. J. şi inculpatul intimat Ş. E. P., asistat de avocat D. J., apărător desemnat din oficiu. S-au mai prezentat avocat T. E. A şi avocat D.escu E., apărători aleşi ai inculpatului lipsă E. S. B..
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care avocat E. G. E. , apărătorul inculpatului recurent E. U. depune la dosar motive de recurs şi acte medicale, precum şi recomandare de la locul de muncă. Apărătorul ales al inculpatului I. J. G. depune la dosar un memoriu.
Reprezentantul parchetului şi apărătorii inculpaţilor învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare faţă de care instanţa acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea recursului D.I.I.C.O.T. casarea încheierii penale atacate şi rejudecând a se lua măsura arestării preventive şi faţă de inculpaţii E. S. B. şi Ş. P. E..
Referitor la inculpatul E. S. B. învederează că instanţa de fond nu a ţinut seama de faptul că acest inculpat a mai fost condamnat pentru acest gen de fapte ,astfel că prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar cu privire la împrejurarea că este toxicoman nu s-a făcut dovada cu acte medicale că ar fi fost internat. Arată că acesta a fost arestat o perioadă de 76 de zile însă nu a solicitat tratament medical în această perioadă.
Mai arată că acest inculpat a încălcat obligaţiile impuse de T r i b u n a l u l V â l c e a atunci când s-a dispus liberarea sa provizorie sub control judiciar.
Referitor la inculpatul Ş. P. E. în mod greşit instanţa de fond a apreciat că nu există probe , întrucât declaraţiile de martori se coroborează cu interceptările telefonice.
Avocat E. G. E. , apărătorul ales al inculpatului E. U. solicită admiterea recursului acestuia, casarea încheierii penale atacate şi rejudecând a se dispune cercetarea acestuia în stare de libertate. Învederează în susţinere că nu sunt întrunite condiţiile cumulative ale art.148 lit.f Cod procedură penală , respectiv nu s-a dovedit pericolul pentru ordinea public.
Arată că inculpatul se află la prima abatere, a recunoscut săvârşirea faptelor .
Totodată învederează că la dosar nu sunt probe certe care să justifice măsura arestării preventive a inculpaţilor.
Avocat D. J., apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul N. B. solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate şi rejudecând a se dispune cercetarea în libertate a acestuia.
Solicită în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Învederează că inculpatul nu posedă antecedente penale, a colaborat cu organele de urmărire penală.
Avocat E. D., apărătorul ales al inculpatului I. G. J. solicită admiterea recursului casarea încheierii penale atacate şi rejudecând a se respinge propunerea de arestare preventivă şi a se dispune cercetarea acestuia în stare de libertate.
În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara.
În susţinere învederează că inculpatul nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, nu are antecedente penale , este încadrat în muncă, a colaborat cu organele de urmărire penale, indicând locul unde se află cele 26 de pastile de ecstasy. Arată că persoana care distribuia drogurile numitul H. se află în stare de libertate.
Mai arată că instanţa de fond nu a motivat pericolul concret pe care-l prezintă inculpatul pentru societate, ci doar pericolul generic. Referitor la pastilele de ecstasy arată că acestea nu afectează viaţa de zi cu zi.
Avocat D. J., apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat Ş. E. P. solicită respingerea recursului D.I.I.C.O.T. şi a se menţine ca legală şi temeinică încheierea penală atacată, întrucât nu există la dosar probe care să justifice luarea măsurii arestării preventive faţă de acest inculpat. Arată că inculpatul nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Avocat D.escu E., apărătorul ales al inculpatului intimat E. S. B. solicită respingerea recursului D.I.I.C.O.T. şi a se menţine ca legală şi temeinică încheierea penală atacată.
Avocat T. E. , apărătorul ales al inculpatului intimat E. S. B. solicită respingerea recursului D.I.I.C.O.T. şi a se menţine ca legală şi temeinică încheierea penală atacată.
Învederează că instanţa de fond în mod corect a apreciat că se impune internarea acestuia, având în vedere că inculpatul suna şi de 10 ori pe zi pentru a procura droguri.
Referitor la încălcarea interdicţiilor dispuse de T r i b u n a l u l V â l c e a atunci când s-a dispus liberarea provizorie sub control judiciar învederează că inculpatul poate a fost o dată în club, dar aceasta nu înseamnă că a frecventat cluburile.
Reprezentantul parchetului referitor la recursurile inculpaţilor solicită a fi respinse acestea ca nefondate.
Inculpatul E. U., având ultimul cuvânt solicită cercetarea sa în stare de libertate.
Inculpatul N. B. D., având ultimul cuvânt solicită punerea sa în libertate, întrucât nu se va sustrage cercetărilor.
Inculpatul I. G. J. , având ultimul cuvânt solicită cercetarea sa în stare de libertate.
Inculpatul Ş. E. P., având ultimul cuvânt solicită cercetarea sa în stare de libertate. Arată că regretă faptele.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de faţă
Constată că prin încheierea penală nr.2/CC din 15.01.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l S i b i u în dosar penal nr.342/2008 , în baza art. 149 indice 1 al.lo C.p.p., s-a admis în parte propunerea Parchetului de pe lângă T r i b u n a l u l S i b i u şi în consecinţă :
În baza art. 143, 148 lit. f) C.p.p. , s-a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor:
- E. U. fiul lui O. şi F., născut în data de 26.09.1978 în Mediaş jud. Sibiu , domiciliat în Mediaş ,(...) B1.40 , .B . l .28 jud. Sibiu , posesor CI seria (...),nr. (...), CNP (...),
- N. B. D. fiu lui M. şi (...) S., născut în data de 28.05.1986 în Mediaş, domiciliat în Mediaş(...) ,61.15 . C, .45 jud. Sibiu , posesor CI seria (...) nr.(...), CNP (...),
- I. G.-J. fiul lui O. şi F. ,născut în data de
01.07.1980 în Mediaş, jud. Sibiu, domiciliat în municipiul Mediaş ,(...) B1.45, . B .3, .36 jud. Sibiu,posesor CI. seria (...),nr.l37714,CNP (...), inculpaţi faţă de care s-a pus în mişcare acţiunea penală ptr. săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 2 al, şi 2,art. 4 al. l şi 2 din Lg.143/2000cu aplicarea art.41 al.2 si art.33 lit.a) Cp . pe o durată de 29 zile începând cu data de 16.01.2008 orele 0,oo până la 13.02.2008
01.07.1980 în Mediaş, jud. Sibiu, domiciliat în municipiul Mediaş ,(...) B1.45, . B .3, .36 jud. Sibiu,posesor CI. seria (...),nr.l37714,CNP (...), inculpaţi faţă de care s-a pus în mişcare acţiunea penală ptr. săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 2 al, şi 2,art. 4 al. l şi 2 din Lg.143/2000cu aplicarea art.41 al.2 si art.33 lit.a) Cp . pe o durată de 29 zile începând cu data de 16.01.2008 orele 0,oo până la 13.02.2008
S-a respins propunerea de arestare formulată de DIICOT - B.T. Sibiu în cei priveşte pe inculpaţii E. S.-B. şi Ş. P.-E.
În baza art. 146 al.ll indice 1 şi 145 D..pen. s-a luat faţă de inculpatul Ş. P.-E. fiul lui E. şi N. , născut în data de 05.08.1979 în Mediaş jud. Sibiu, domiciliat în municipiul Mediaş(...) B1.3F, .4 .40, jud. Sibiu , posesor CI seria (...) nr. (...), CNP (...), faţă de care s-a pus în mişcare acţiunea penală ptr. săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 2 al,Îşi 2 ;art. 4 al.l şi 2 ; şi art.5 din Lg. 143/2000 cu aplicarea art. 41 al.2 si art.33 lit.a) Cp, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea Mediaş pe o durată de 30 zile începând cu data de 16.01.2008 până în data de 13.02.2008.
În baza art. 145 al. 1 indice 1 şi alin. 1 indice 2 D..pen, pe durata măsurii, inculpatul a fost obligat:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau după caz la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie, sau ori de câte ori este chemat;
c) să nu schimbe locuinţa fără încunoştinţarea organului judiciar;
d) să nu ia legătura cu L. N. H., N. D. N., I. E. E. , D. E. , E. S. B.,E. E., D. E., E. U., N. B. D., I. G. şi să nu comunice cu aceştia direct sau indirect;
e) să nu procure, deţină, spre consum propriu şi să nu ofere altora spre consum canabis sau alte droguri de risc sau de mare risc
În baza art. 145 al. 2 indice 2 s-a atras atenţia inculpatului că în caz de încălcare cu rea credinţă a măsurilor şi obligaţiilor care-i revin potrivit prezentei hotărâri se va lua faţă de el măsura arestării preventive.
În baza art. 145 al.2 indice 1 C.pr.pen., s-a dispus să se comunice copia prezentei inculpatului, Poliţiei mun. Mediaş , Inspectoratului Judeţean de Jandarmi Sibiu, P. de Frontieră, Poliţiei Comunitare a mun. Mediaş şi Direcţiei de Paşapoarte din cadrul Prefecturii Sibiu .
În baza art.114, art.162 Cod procedură penală, art.28 din Legea nr. 43/2000 , s-a luat în mod provizoriu faţă de inculpatul E. S.-B. fiul lui E.-E. şi O. , născut în data de 12.04.1984 în Râmnicu-V , jud. V , domiciliat în municipiul Râmnicu-V ,(...) (...)4, . A .7 jud. V , posesor CI. seria (...) nr. (...),CNP (...), faţă de care s-a pus în mişcare acţiunea penală ptr. săvârşirea infracţiunilor prev. de art. . 2 al,1 şi 2,art. 4 al.l şi 2 din Lg. 143/2000 cu aplicarea art. 41 al.2 si art.33 lit.a) CP, măsura de siguranţă a obligării la internare medicală într-un institut medical specializat în vederea unei cure de dezintoxicare . Măsura provizorie va E. până la confirmarea acesteia de către instanţă ,dar nu mai mult de 180 zile
În baza art. 432 ,435 C.p.p. după rămânerea definitivă a prezentei, s-a dispus comunicarea dispozitivului Direcţiei Sanitare V.
Cheltuielile judiciare avansate de stat, inclusiv onorar apărători din oficiu s-a stabilit a rămâne în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele:
Cu privire la inculpatul E. U. , instanţa reţine că acesta a avut un rol esenţial în preluarea şi distribuirea pastilelor de ecstazy, fiind cel care a preluat pachetul trimis din Irlanda de L. N. H. ,a împărţit drogurile şi a transportat cele 500 E.. la B în declaraţia dată în cursul urmăririi penale pe care inculpatul şi-a menţinut-o în parte şi în faţa instanţei, el a recunoscut că a oferit din cota lui de pastile prietenilor şi a dat pentru a fi comercializate şi inculpaţilor N. si I., acesta din urmă trebuind să strângă bani pe care să-i trimită apoi în Irlanda lui L. N. G. Deşi nu a recunoscut în faţa instanţei, inculpatul E. a declarat la urmărire penală că a fost vorba de 2 pachete: unul cu 400 E.. primite înainte de sărbători cu două săptămâni şi unul cu 1000 pastile primit la începutul lunii ianuarie 2008 . E. U. mai primea spre comercializare pastile şi de la numitul N. B. zis „ N." care le avea din Germania ,de asemenea a vândut în vara anului 2007 haşiş ( 10 gr) numitului N. B. Tot el este cel care la începutul anului 2007 în Clubul K.-T. din Rm. V îi livra lui E. S. A 40-50 pastile, iar ulterior pe parcursul întregului an 2007 i-a vândut şi canabis.
În ce-1 priveşte pe inculpatul N. B. D. , zis „ B. D.", din actele cauzei si din declaraţiile lui coroborate cu ale martorilor E. E., U. C-tin H., M. G. I. , E. N. şi cu ale celorlalţi inculpaţi, instanţa reţine că şi acesta este de 7-8 ani consumator de canabis şi de 2-3 ani consumator de ecstazy în cursul anului 2007 a vândut mai multor persoane (declaraţii martor) pastile de ecstazy contra sumei de 35-40 lei/bucată. A recunoscut că negocia cu sursa din Irlanda preţul acestora la 25-30 RON/bucata pt. ca să „ câştige şi el ceva", şi că furniza inculpatului E. canabis şi ecstazy.
A încercat să acrediteze ideea că el doar intermedia aceste vânzări între E. şi consumatori însă declaraţiile lui sunt contrazise de declaraţiile martorilor ce l-au contactat şi au cumpărat direct de la el pastile.
S-a făcut dovada, aspect recunoscut şi de N. B. că în iulie 2007 , a vândut 3 gr. de haşiş unei persoane ( colaboratorul „ D."), că în 26 dec.2007 a vândut 2 pastile de ecstazy c/a sumei de 100 RON şi convorbirile telefonice fac dovada asupra traficului permanent de droguri desfăşurat de acest inculpat.
Inculpatul N. a recunoscut că oferea aceste pastile prietenilor, mai ales cu ocazia petrecerilor, iar cu ocazia percheziţiei s-au găsit la locuinţa J. pastile şi un-sac cu cânepă.
În ce-l priveşte pe inculpatul I. G. J. s-a reţinut că şi acesta este consumator de ecstazy de 2 ani, iar la începutul anului 2008 L. N. G i-a propus să fie şi el distribuitor alături de E. U. şi N. B. , sens în care a şi primit 100 pastile , urmând să trimită banii apoi în Irlanda . Deşi acest inculpat nu este consumator aşa de vechi ca şi ceilalţi 2 şi a avut şi perioade în care nu a mai consumat , grav este că i.-a furnizat inculpatului E. 20 pastile la începutul acestui an ştiindu-l dependent.
De asemenea a oferit spre consum şi apoi a vândut unor persoane care nu mai încercaseră aşa ceva , în speţă colegilor lui de serviciu printre care şi D. E.. Inculpatul I. a încercat să se disculpe susţinând că nu a comercializat acele pastile, în sensul că nu a cerut bani pe ele însă apărările sunt contrazise de declaraţiile martorului D. şi ale coinculpatului E. care a cumpărat de la el 20 pastile c/a sumei de 40 lei/bucată plus cursa taxiului Mediaş- Sibiu.
Concluzionând în cei priveşte pe aceşti trei inculpaţi E. U. , N. B. D. şi I. G. J. , se constată că există indicii temeinice în şesul art. 143 şi art.68 indice 1 C.p.p. că au săvârşit în cursul anului 2007 si 2008 infracţiunile prev. de art. 2 al.l şi 2 , art. 4 al.l şi 2 din Lg. 143/2000 în sensul că au deţinut,oferit, pus în vânzare şi vândut droguri de mare risc şi droguri de risc şi de asemenea au fabricat( canabis din cânepă), cumpărat, deţinut droguri de risc şi de mare risc ptr. consum propriu .
Pedeapsa prevăzută de lege ptr. comiterea infracţiunii prev.de art. 2 al.2 Lg. 143/2000 este de la 10-20 ani, sens în care condiţia impusă de teza I a art. 148 lit.f) C.p.p., (pedeapsă peste 4 ani) se regăseşte în cauză.
Pericolul social concret rezultă cu prisosinţă din actele cauzei şi el constă în aceea că cei trei inculpaţi au procurat din străinătate ( inc. E. ) droguri de mare risc, le-au comercializat sau oferit spre consum unui nr. însemnat de persoane, inclusiv unor persoane dependente cum este cazul lui E..
Această activitate s-a extins atât în municipiu B cât şi Rm. E. , iar consecinţele asupra stării de sănătate a consumatorilor şi a societăţii în genere sunt evidente . Toţi inculpaţii au descris senzaţiile oferite de consumul de droguri,precum şi stările lor atunci când nu mai fac aceasta , cum a fost situaţia de faţă când ei au fost reţinuţi 24 ore şi nu au mai consumat nimic.
Este în sprijinul inculpaţilor faptul că ei lucrează, E. ca taximetrist, I. ca ospătar şi N. ca şi colaborator la revizsta Zile şi O. ( aşa se justifică şi veniturile) însă grav este că ei vin în contact cu alte persoane şi este lesne de imaginat ce se poate întâmpla când se află la locul de muncă sub influenţa acestor substanţe . Nu poate fi primită afirmaţia acestora că nu consumau când se aflau de serviciu , atâta vreme cât ei recunosc dependenţa organismului faţă de aceste substanţe.
În aceasta fază a procesului penal măsura cea mai eficientă ce poate fi luată faţă de cei trei inculpaţi pentru protejarea intereselor societăţii şi ale lor cât şi pentru desfăşurarea procesului în bune condiţii este arestarea preventivă.
Situaţia nu este similară şi pentru inc. Ş. P. E. . Si el a recunoscut că este consumator de canabis ( nu şi de ecstazy) din 1996 , substanţă pe care şi-o procură singur din cânepa adunată de pe câmpurile din zona localităţii J..
Inculpaţii E. şi N. recunosc că obişnuiau să meargă la Ş. acasă ptr. a fuma canabis, însă şi ei la rândul lor procurau această substanţă din cânepa culeasă. în acelaşi timp însă instanţa reţine că aceşti consumatori se întâlneau şi afară (în pădure), în curtea şcolii , pe stradă şi fumau , consumul lor nefiind condiţionat de faptul că inculpatul Ş. le punea la dispoziţie locuinţa .
Niciunul din martorii audiaţi în cauză nu au declarat că ar fi cumpărat canabis de la acest inculpat, aşa încât celelalte acte ale dosarului de urmărire penală s-a apreciat că nu constituie indicii temeinice asupra săvârşirii infracţiunii prev.de art.2 al.l şi 2 din Lg.143/2000 , ci doar a infracţiunii prev. de art. 4 al.1 şi 5 din Legea 143/2000.
De altfel conform procesului verbal din 14.01.20081 procurorul i-a adus la cunoştinţă că este învinuit de infracţiunea de deţinere de droguri de risc în vederea consumului propriu şi de infracţiunea de a pune la dispoziţie locuinţa pentru consum ilicit de droguri şi nicidecum de deţinere în vederea vânzării , oferirii sau alte modalităţi de comitere din cele prev. de art. 2 al.l şi 2 din Lg.143/2000.
Chiar dacă prima condiţie a art. 148 lit f) C.p.p. este întrunită în cauză cu privire la infracţiunea prev. de art. 5 Lg.143/2000 , cea de-a doua condiţie a art. 148 lit.f) nu se găseşte în speţă .
Textul legal are în vedere acele infracţiuni care prin gravitatea lor deosebită pot să suscite o tulburare de natură să justifice o detenţie provizorie. Este necesar ca lăsarea în libertate a inculpatului să U. în mod real ordinea publică. Pericolul social concret pentru ordinea publică se realizează atunci când în urma analizei tuturor circumstanţelor referitoare la faptă şi făptuitor, se constată că lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Această cerinţă nu rezultă din pericolul social al faptei săvârşite şi nici nu se confundă cu aceasta, ci trebuie constatată pe baza altor împrejurări privind în principal persoana inculpatului. Pericolul pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului nu se presupune generic, ci el trebuie să fie de ordinul evidenţei şi mai ales nemijlocit dovedit. Nu este suficient să se susţină că este vorba despre un pericol public care să justifice luarea măsurii arestării preventive, ci trebuie să se demonstreze că o întreagă colectivitate este pusă în primejdie dacă inculpatul este liber. Este necesar ca la dosar să existe date concrete din care să rezulte fără echivoc pericolul pentru ordinea publică, altfel, se poate ajunge la arbitrariu, situaţie inadmisibilă în luarea unei hotărâri în privinţa libertăţii persoanei. Chiar dacă fapta este gravă prin consecinţele pe care le are asupra dezvoltării psihice şi fizice a inculpatului şi prin faptul că el a permis ca în locuinţa sa să se consume canabis şi de către alte persoane, apreciem că persoana lui nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică dacă ar fi lăsat în libertate. Inculpatul Ş. P. E. a conştientizat gravitatea faptelor sale, precum şi urmările din punct de vedere penal, creând instanţei convingerea că nu se va mai ocupa cu astfel de practici în viitor. în plus, este dispus să colaboreze cu organele de urmărire penală.
Prin urmare, nu se justifică luarea măsurii privative de libertate, însă pentru buna desfăşurare a procesului penal şi pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la anchetă şi judecată , se va lua măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea Mediaş , în baza art. 146 alin. 11 indice 1 şi art. 145 C.pr.pen.
Situaţia este total diferită în ce-1 priveşte pe inculpatul E. B. infracţiunile asupra cărora există indicii că au fost săvârşite de el nu sunt aceleaşi cu ale celorlalţi 4 inculpaţi, iar temeiurile invocate pentru arestare sunt art. 148 lit a) indice 1 ,d) şi f) C.p.p.
S-a susţinut (procurorul)că printr-o hotărâre pronunţată ulterior Curtea de A p e l P i t e ş t i a modificat această măsură cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea Sibiu şi respectiv judeţul Sibiu(inculpatul)La dosarul cauzei nu există hotărârea , însă este evident că această măsură a fost modificată de instanţă faţă de faptul că E. S. B. este student la Universitatea M. E. din Sibiu.
DIICOT Sibiu a susţinut că el a încălcat această măsură în decembrie 2007 când s-a deplasat în localitatea Mediaş pentru a-şi procura droguri invocând aplicarea dispoziţiilor art. 148 lit.a) indice 1 C.p.p.
Pentru două considerente acest temei nu poate fi reţinut: lipsa de la dosar a unei hotărâri judecătoreşti conform căreia să se instituie obligarea de a nu părăsi localitatea Sibiu , este un dubiu ce profită inculpatului în sensul că obligaţia era de a nu părăsi judeţul Sibiu .
In al doilea rând lit. a) indice 1 a art. 148 C.p.p. se referă la nerespectarea măsurilor preventive şi obligaţiilor prev. de art. 145 şi 145
indice 1 C.p.p. , iar în cauză avem de a face cu o liberare provizorie sub control judiciar prev. de art. 160 indice 2 Cod pr.p.
Scopul măsurilor preventive conf. art. 136 Cod pr. penală este asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal , ori împiedicarea sustragerii inculpatului de la urmărirea penală, judecată ori executarea pedepsei.
Dat fiind faptul că inculpatul a mai fost arestat 78 zile şi imediat ce a fost pus în libertate a continuat să-şi procure droguri pentru consum propriu , deşi ştia care sunt consecinţele faptelor sale , apreciem (şi pe baza comportamentului inculpatului din timpul declaraţiei date în faţa instanţei) că E. S. B. este un consumator dependent aşa cum e definit de art. 1 lit h)indice 1 din Lg. 143/2000 modificată. Pentru acest gen de persoane , care ar face orice pentru o doză de stupefiante se pune întrebarea dacă în asemenea momente mai putem vorbi de discernământ păstrat sau avem de a face cu persoane cu discernământul parţial abolit.
Măsura arestării unor asemenea persoane nu este o soluţie care să ajute nici societatea şi nici pe consumator, legea (143/2000 şi codul penal) oferind alternative : obligarea la tratament sau internarea medicală - art. 113 , 114 Cod penal şi / sau urmarea unui program integrat de asistenţă a consumatorilor ,a unui program terapeutic (art.27,28 din Lg. 143/2000 modificată) elaborat de Agenţia Naţională Antidrog în colaborare cu Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Justiţiei.
Faţă de persoana inculpatului: student care şi-a luat majoritatea examenelor după liberarea din penitenciar , de evidenta sa dependenţă de droguri care îi viciază liberul arbitru, de faptul că la dosarul cauzei există indicii doar cu privire la deţinerea de droguri pentru consum propriu (aşa cum a reliefat şi procurorul) şi nu există nici un martor sau al act ce să-1 indice pe el că ar fi desfăşurat vreo activitate din cele prevăzute de art. 2 din Lg. 143/2006 , 1egată de traficul de stupefiante ,faţă de prevederile art. 136 al.8 şi al.l C.p.p. -luarea măsurii preventive fiind lăsată la aprecierea şi alegerea instanţei -Tribunalul a apreciat că nu este în interesul nici al desfăşurării procesului penal , nici al societăţii şi nici al inculpatului ca acesta să fie privat de libertate. Aflându-ne deci în prezenţa unui toxicoman în sensul art. 114 Cod penal se impune luarea faţă de el a măsurii de siguranţă a obligării la tratament medical. Această măsură va fi luată provizoriu întrucât până în acest moment nu există o expertiză privind gradul de intoxicare al inculpatului, măsura urmând a fi confirmată de instanţă . Ea nu va E. însă mai mult de 180 zile din momentul punerii efective în executare, potrivit art. 162 al.2 C.p.p.
Împotriva încheierii au declarat recurs D.I.I.C.O.T. – Biroul T e r i t o r i a l S i b i u şi inculpaţii E. U. , N. B. D. şi I. G. J..
D.I.I.C.O.T. – Biroul T e r i t o r i a l S i b i u a solicitat a se dispune arestarea inculpatului Ş. E. P. , întrucât există probe şi pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. 1 şi 2 din Legea 143/2000, declaraţiile de martori coroborându-se cu interceptările telefonice şi a inculpatului E. S. B. , având în vedere că acesta a mai fost condamnat pentru astfel de fapte, a încălcat condiţiile liberării sub control judiciar, iar la dosar nu există acte medicale din care să rezulte că este toxicoman. În cazul acestui inculpat ar fi incidente dispoziţiile art.148 lit.a , d şi f Cod procedură penală.
Inculpaţii E. U., N. B. D. şi I. G. J. au solicitat respingerea propunerii de arestare preventivă şi cercetarea în stare de libertate întrucât nu există probe că prezintă pericol pentru ordinea publică . În subsidiar au solicitat luarea măsurii preventive a obligaţiei de a nu părăsi localitatea.
Examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate şi din oficiu, Curtea constată că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Prima instanţă a individualizat corect măsurile preventive care se impun a fi luate faţă de fiecare inculpat, în conformitate cu dispoziţiile art.136 alin.8 Cod procedură penală, ţinând seama de scopul acestora , de gradul de pericol social al infracţiunii, de sănătatea, vârsta , antecedentele persoanei în cauză.
Astfel, măsura obligării de a nu părăsi localitatea , luată faţă de inculpatul Ş. P. E. , este suficientă şi corespunde criteriilor enunţate mai sus.
În contradicţie cu susţinerile parchetului , instanţa nu a procedat la o ierarhizare a probelor, ci doar a constatat (în mod corect) pentru infracţiunea prev. de art.2 al.1 şi 2 Legea 143/2000, că nu sunt suficiente indicii temeinice care să justifice arestarea preventivă a acestui inculpat, în condiţiile în care nici unul din martorii audiaţi nu au declarat că ar fi cumpărat canabis de la inculpatul Ş..
Cu privire la celelalte acuzaţii aduse acestui inculpat , este adevărat că faptele au consecinţe deosebite în mod direct şi cu preponderenţă asupra persoanei, dar raportat şi la atitudinea de conştientizare a gravităţii acţiunilor sale, nu se impune luarea măsurii arestării preventive.
În ceea ce îl priveşte pe inculpatul E. S. B., se invocă dispoziţiile art.148 lit.a/1, d şi f Cod procedură penală.
Măsura obligării de a nu părăsi localitatea a fost luată în baza dispoziţiilor art.160/2 Cod procedură penală ca măsură în cadrul liberării provizorii sub control judiciar de sub puterea unui mandat de arestare dispus într-o altă cauză penală, care se află în faza de apel.
Pentru situaţia în care persoana faţă de care s-a luat această măsură încalcă condiţiile liberării sub control judiciar, legea prevede expres la art.160/10 consecinţele care decurg, respectiv revocarea liberării .
Însă această revocare poate avea loc doar raportat la acea faptă şi nu pot fi aplicabile art.148 lit.a1 Cod procedură penală , ca motiv de arestare în situaţia în care acelaşi inculpat este cercetat pentru săvârşirea unei alte infracţiuni.
Situaţia este inversă, în conformitate cu art.160/10 lit.b Cod procedură penală, liberarea provizorie putând şi revocată în situaţia în care inculpatul săvârşeşte din nou , cu intenţie o infracţiune pentru care este urmărit sau judecat.
Pentru a concluziona , arătăm că încălcarea condiţiilor liberării sub control judiciar poate justifica revocarea liberării conform art.160/10 Cod procedură penală şi nu luarea măsurii arestării preventive , conform art.148 lit.a/1 Cod procedură penală , faptă ulterioară de care este acuzat acelaşi inculpat.
Nici condiţiile art.148 lit.d Cod procedură penală nu sunt îndeplinite , atât timp cât inculpatul E. S. B. nu a fost condamnat definitiv pentru nici una din aceste infracţiuni, fiind prezumat nevinovat , până la o condamnare definitivă.
De asemenea, faţă de împrejurarea că la dosar există indicii doar cu privire la deţinerea de droguri pentru consum propriu, nici un martor neindicând activităţile legate de traficul de stupefiante, respingerea propunerii arestării preventive este pe deplin justificată , nefiind incidente dispoziţiile art.148 lit.f Cod procedură penală.
Se impun însă a fi făcute unele precizări cu privire la măsura de siguranţă a internării medicale luată faţă de inculpatul E. .
Nu putem contesta dependenţa de droguri a acestui inculpat, recunoscută de acesta şi în condiţiile internării voluntare într-o clinică de dezintoxicare. Nu putem combate nici susţinerea instanţei de fond cu privire la comportamentul acestuia pe parcursul luării declaraţiei.
Însă, din coroborarea dispoziţiilor art. 435 al.2 Cod procedură penală cu art.432 Cod procedură penală , rezultă că pentru punerea în executare a acestei măsuri este necesar un raport medico- legal al direcţiei sanitare din judeţul pe teritoriul căruia locuieşte persoana faţă de care s-a luat această măsură , raport care nu a fost întocmit în prezenta cauză .
Chiar constatând acest viciu, apreciem că nu putem proceda sub acest aspect la modificarea hotărârii primei instanţe, măsura luată neavând caracter definitiv, iar dispoziţiile art.162 Cod procedură penală prevăd expres împrejurarea că numai hotărârea instanţei prin care s-a confirmat măsura internării poate fi atacată separat cu recurs.
În ceea ce îi priveşte pe ceilalţi trei inculpaţi N. B. D. , I. G. J. şi E. U. , măsura arestării preventive este pe deplin justificată, fiind întrunite cumulativ dispoziţiile art.148 lit.f Cod procedură penală .
Pedepsele prevăzute de lege pentru infracţiunile pentru care sunt cercetaţi inculpaţii sunt mai mari de 4 ani , fiind cuprinse între 10 ani -20 ani, conform art.2 al.2 Legea 143/2000.
Pericolul social concret rezultă din probele administrate până în prezent în legătură cu faptele de care sunt acuzaţi inculpaţii şi care au fost recunoscute de aceştia ( chiar şi parţial).
Astfel, inculpatul E. U. ar fi avut un rol esenţial în preluarea şi distribuirea pastilelor ecstazy , fiind cel care a preluat pachetul din Irlanda şi apoi ar fi oferit prietenilor atât spre consum , cât şi spre comercializare cantităţi considerabile de pastile, fiind vorba atât de persoane care nu consumau droguri , cât şi consumatorii dependenţi.
Împrejurări similare pot fi constatate şi în cazul inculpaţilor N. B. D. şi I. G. J., legate atât de consum cât şi vânzare de pastile de ecstazy.
Atitudinea inculpaţilor de regret a faptelor de care sunt acuzaţi nu este în sine o cauză care să excludă luarea măsurii arestării preventive , atunci când aceasta este adecvată raportat la toate împrejurările cauzei.
Chiar practica CEDO legitimează arestarea preventivă întemeiată pe o gravă acuzaţie, care poate să justifice această măsură preventivă , cel puţin pentru o anumită perioadă de timp.
Faţă de cele de mai sus , în baza art. 385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală , Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de D.I.I.C.O.T. - Biroul T E R I T O R I A L S I B I U şi inculpaţii E. U., N. B. D. şi I. G. J. .
(...) obliga pe inculpaţii recurenţi E. U. şi I. G. J. să plătească statului suma de câte 63.35 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de câte 13.35 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpatul intimat Ş. E. P. va fi suportată din fondurile Ministerului Justiţiei.
(...) obliga pe inculpatul recurent N. B. D. să plătească statului suma de 113.35 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs, din are suma de 40 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu şi suma de câte 13.35 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpatul intimat Ş. E. P. vor fi suportate din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru aceste motive
În numele legii
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de D.I.I.C.O.T. - Biroul T E R I T O R I A L S I B I U şi inculpaţii E. U., N. B. D. şi I. G. J. împotriva încheierii penale nr. 2/CC /15.01.2008 pronunţate de T r i b u n a l u l S i b i u în dosarul nr(...).
Obligă pe inculpaţii recurenţi E. U. şi I. G. J. să plătească statului suma de câte 63.35 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de câte 13.35 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpatul intimat Ş. E. P. va fi suportată din fondurile Ministerului Justiţiei.
Obligă pe inculpatul recurent N. B. D. să plătească statului suma de 113.35 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs, din are suma de 40 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu şi suma de câte 13.35 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpatul intimat Ş. E. P. vor fi suportate din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică din 22.01.2008
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu