luni, 18 iulie 2011

Curtea de Apel Alba Iulia, 2008 Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 c.p.) (Recurs) Hotarârea 27/2008 din 17.01.2008 dată de Curtea de Apel Alba Iulia

Pe rol se află soluţionarea recursurilor declarate de :
- părţile civile   P. D. şi  T. G  
- inculpaţii :   E. O. - D.  
                    D. N.   
                    E. E.  
                    M. F.  
                    J. E. - J.  
                    M. G  
                    N. G  
                    N. O. - E.  
                    E. J. - M.   
                    E. E.  
                    T. J.   
                    U. J.  
                    E. U.,
Împotriva deciziei penale nr. 190/17 septembrie 2007 pronunţată de  T r i b u n a l u l   S i b i u în dosarul nr(...).
         La apelul nominal făcut în cauză se prezintă :
- părţile civile recurente P. D. şi T. G asistate de avocat ales E. M. N.;
- inculpaţii E. E., M. F., J. E. J., M. G, N. G  E. J. M., E. E., T. J., U. J. şi E. U. asistaţi de avocat ales E. O.;
- inculpaţii D. N. şi  N. O. E.  asistaţi de avocat ales E. O.;
- avocat E. G. cu delegaţie de apărător ales al inculpatului E. O. D.;
- inculpatul N. J., lipsă fiind restul părţilor.
         Procedura de citare   este îndeplinită .
         S-a făcut referatul cauzei după care s-a procedat la audierea inculpaţilor U. J., E. E., E. J. M., N. G, E. U., M. F. şi   E. E., declaraţiile acestora fiind consemnate în procese verbale separate,  ataşate la dosarul cauzei.
          B. părţilor civile depune la dosar  motive de recurs.
         Instanţa constată că nu mai sunt alte cereri de formulat şi acordă cuvântul în dezbateri.
          B. părţilor civile solicită admiterea recursurilor, casarea deciziei penale atacate şi rejudecând  a se menţine ca legală şi temeinică a sentinţa penale nr. 189/2007 pronunţată de  J u d e c ă t o r i a     S i b i u. Arată că instanţa de apel  în mod greşit şi fără a face o analiză  judicioasă a probelor dosarului a adoptat o soluţie de achitare  ignorând dispoziţiile art. 72 cod penal  (gradul de pericol social,  împrejurările concrete ale comiterii faptelor şi prejudiciul cauzat în raport cu opinia publică), iar instanţa de fond    aplicând în  corect sancţiunile penale  având în vedere  că prin ordonanţa nr. 543/II/2/2004 inculpaţii au mai fost sancţionaţi administrativ pentru acelaşi gen de fapte.
         Avocat E. O.  solicită respingerea recursurilor declarate de părţile civile ca fiind nefondate precizând că în raport de dispoziţiile art. 72 cod penal  soluţiile sunt legale deoarece se impunea egalitatea de tratament juridic   câtă vreme participaţia a fost aceeaşi.
         Avocat E. solicită respingerea recursurilor declarate de părţile civile  precizând că pedepsele au fost corect individualizate pentru toţii inculpaţii deoarece au comis aceeaşi infracţiune şi nu puteau fi departajaţi.
         Avocat E. G., faţă de împrejurarea că părţile civile nu au formulat plângere împotriva inculpatului E. O. D., lasă la aprecierea instanţei soluţia ce se va pronunţa în acest sens.
         În ce priveşte recursul declarat de inculpatul E. O. D.  solicită admiterea acestuia  precizând că actul de sesizare al instanţei îl   reprezintă plângerea  formulată de părţile vătămate dar  acestea au declarat de 3 ori   că nu au formulat  plângere împotriva lui O. E. D.  dar totuşi el a fost judecat ca şi inculpat.  Astfel câtă vreme  instanţa nu a fost legal  sesizată de a judeca plângere împotriva lui şi ca o consecinţă nici soluţie  în ce-l priveşte nu putea fi pronunţată.
         Avocat E. O.  solicită admiterea recursurilor casarea hotărârilor atacate şi rejudecând a se adopta o soluţie de achitare a inculpaţilor   precizând că în cadrarea juridică dată faptelor  este greşit reţinută ca    întrunind elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 246 cod penal deoarece abuzul în serviciu are un caracter subsidiar  câtă vreme există o lege specială  care este prioritară  astfel că încadrarea corectă este cea prev. de art . 24 alin.3  din Legea nr. 554/2004 iar modul în care fiecare consilier îşi exprimă votul  nu poate constitui un temei de condamnare; votul poli6tic nu poate face obiectul analizei.
          Avocat E. O. solicită admiterea recursurilor, casarea hotărârii atacate şi rejudecând în temeiul art. 11 pct. 2 lit.a raportat la art. 10 lit.d C.pr.penală a se dispune achitarea inculpaţilor precizând că prin votul exprimat nu s-a exercitat nici un abuz din partea inculpaţilor.
         B. părţilor civile solicită respingerea recursurilor declarate de inculpaţi ca  fiind nefondate precizând că s-a stabilit că încadrarea juridică corectă  este infracţiunea prev. de art. 246 cod penal, consilierii nu au respectat  dispoziţiile  unei instanţe judecătoreşti, conduita lor era impusă de  hotărârea judecătorească   care avea putere de lege.
         Solicită obligarea inculpaţilor la plata cheltuielilor judiciare.
         Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursurilor formulate de părţile civile ca fiind nefondate.
         În ce priveşte recursurile declarate de inculpaţi solicită admiterea acestora şi pronunţarea unei soluţii de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit.b C.pr.penală precizând că votul  este un drept constituţional.
         Inculpaţii  E. E., M. F., J. E. J., M. G, N. G,  E. J. M., E. E., T. J., U. J., E. U., D. N., N. O. E.  având, pe rând,  ultimul cuvânt  solicită a fi achitaţi.
         Inculpatul N. J. având ultimul cuvânt  lasă la aprecierea instanţei soluţia  ce se va pronunţa precizând că a fost de acord cu sancţiunea amenzii.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor de faţă;
         Examinând actele şi lucrările aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 189/13.03.2007  J u d e c ă t o r i a   S i b i u s-a dispus condamnarea inculpaţilor N. G, E. U., E. E., U. J., E. M. J., E. E.,  la o pedeapsă de 8 luni închisoare fiecare, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C.penal cu aplicarea art. 75 lit. a şi art. 78 C.penal, în dauna părţilor vătămate P. D. şi T. G.
         S-a interzis inculpaţilor E. U., N. G, E. E., U. J. , E. M. J. şi E. E. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a-c Cod penal pe durata prevăzută de art. 71 C.penal.
         În baza art. 81, 82 C.penal s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor  de mai sus pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 8 luni.
         Pe aceeaşi durată de 2 ani şi 8 luni, a fost suspendată şi executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor, conform art. 71 al.ultim Cod penal.
         S-a făcut aplicarea art. 359 alin. 1 C.proc.pen. şi s-a atras atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art.83 Cod penal.
         În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap.la art. 10 lit. b ind. 1 C.proc.pen.şi art. 18 ind. 1 C.penal au fost achitaţi inculpaţii D. N., M. E. J., N. O. E., M. G, N. J., M.  F., T. J., E. M. şi E. O. D., în privinţa săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. şi ped. de art. 246 C.penal în dauna părţilor vătămate P. D. şi T. G.
         În baza art. 18 ind. 1 alin. ultim raportat la art. 91 lit. c C.penal s-a aplicat inculpaţilor D. N., M. E. J., N. J., N. O. E., M. G, M. F., T. J. şi E. M. sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 1000 lei pentru fiecare şi inculpatului E. O. D. sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 100 lei.
         În baza art. 14, 15 şi 346 alin. 2 C. proc. pen. coroborate cu art. 998, art. 999 şi art. 1003 C. civil, s-au admis în parte acţiunile civile formulate de părţile civile P. D. şi T. G şi, în consecinţă, au fost obligaţi inculpaţii, mai puţin inculpatul E. O. D., în solidar, să plătească fiecărei părţi civile câte 5000 lei cu titlu de daune morale.
         S-a constatat că părţile vătămate nu au formulat pretenţii civile în cauză împotriva inculpatului E. O. D..
         În baza art. 191, respectiv art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. d C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii, fiecare, să plătească suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză.
         În baza art. 193 C.proc.pen. au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, să plătească fiecărei părţi vătămate câte 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
         Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:
         La data de 15.06.2004 în baza Ordinului Prefectului jud. Sibiu nr. 593/2004, primarul comunei Ş., N. J. E. a dispus constituirea Consiliului local al comunei Ş., iar în acest sens a fost formată Comisia de validare care a fost constituită prin Hotărârea nr. 1/2004 din: E. E., E. U. şi M. E., toţi consilieri în cadrul Consiliului Local Ş..
         Comisia de validare a propus invalidarea mandatelor numiţilor P. D. şi T. G, pe motiv că în conformitate cu adresa nr. 658/2004 a Curţii de Conturi Sibiu, Partidul Forţa Democratică nu s-a înregistrat cu mandatar financiar aşa cum prevedea art. 17 din Legea nr. 43/2003, fapt pentru care Partidul Forţa Democratică era în imposibilitate de depunere a raportului detaliat al veniturilor şi cheltuielilor electorale, condiţie obligatorie pentru validarea celor doi consilieri.
         Ca urmare a acestei propuneri Consiliul local Ş. a adoptat hotărârea nr. 3/2004 privind invalidarea în funcţia de consilieri a numiţilor P. D. şi T. G, iar în locul acestora prin hotărârea Consiliului Local nr. 4/2004 au fost validaţi în funcţia de consilieri locali numiţii M. G şi T. J. de la Partidul Acţiunea Populară.
         Părţile vătămate P. D. şi T. G care erau prezenţi la şedinţa de constituire a Consiliului Local, luând cunoştinţă că nu au fost validaţi în funcţia de consilieri locali, au formulat acţiune în contencios administrativ contestând legalitatea Hotărârii Consiliului Local nr. 3/2004, iar prin sentinţa civilă nr. 2343/c/12.07.2004 pronunţată de  T r i b u n a l u l   S i b i u (rămasă definitivă şi irevocabilă la 13 decembrie 2004, ca urmare a respingerii recursului formulat de Consiliul Local Ş. conform deciziei civile nr. 870/2004 a Curţii de  A p e l   A l b a-I) s-a hotărât obligarea Consiliului Local Ş. să reia procedura de validare a reclamanţilor în calitate de consilieri, cu respectarea art. 32 al. 4 din Legea 215/2001.
         În conformitate cu art. 33 (1) din Legea 215/2001 a Administraţiei Publice locale, reclamanţii nu au atacat în instanţă şi H.C.L. nr. 4/2004 privind validarea în funcţia de consilieri a numiţilor M. G şi T. J. în termen de 5 zile de la luarea la cunoştinţă şi prin neatacarea în contencios administrativ, această hotărâre a rămas definitivă.
         La data de 23.12.2004 părţile vătămate au depus o cerere către Primăria comunei Ş. înregistrată sub nr. 8409/2004 prin care au solicitat în conformitate cu prevederile art. 31 şi următoarele din Legea 215/2001 să se convoace de îndată şedinţa de validare a lor ca şi consilieri, conform sentinţei civile nr. 234/2004 a  T r i b u n a l u l u i   S i b i u.
         La această cerere au anexat în copie legalizată sentinţa nr. 2343/2004 a  T r i b u n a l u l u i   S i b i u rămasă definitivă şi irevocabilă precum şi copia legalizată a minutei deciziei civile nr. 879 a Curţii de  A p e l   A l b a-I.
         La data de 6.01.2005 a avut loc şedinţa ordinară a Consiliului Local Ş., fiind prezenţi toţi consilierii, pe ordinea de zi figurând şi „Probleme curente – prezentarea cererii nr. 8409/2004 a domnilor P. D. şi T. G, care solicită validarea lor”.
         Potrivit procesului-verbal de şedinţă încheiat cu această ocazie primarul comunei Ş. a solicitat Consiliului Local luarea în discuţie a cererii părţilor vătămate şi „în conformitate cu prevederile legale procedarea la validarea acestora”. Se mai reţine că „d-na secretar arată că petenţii au atacat numai Hotărârea nr. 3/2004 privind invalidarea mandatelor lor de consilieri fără a ataca şi Hotărârea nr. 4/2004 prin care au fost validate mandatele a doi consilieri locali T. J. şi M. G, respectiv Hotărârea nr. 5/2004 privind constituirea Consiliului Local Ş. şi Hotărârea nr. 8/2004 privind constituirea comisiilor de specialitate, astfel încât dacă s-ar proceda la validarea acestora s-ar depăşi numărul de consilieri stabilit de Legea nr. 215/2001”.
         S-a hotărât, cu 14 voturi şi o abţinere, respectiv inculpatul E. O. D., „prezentarea deciziei civile nr. 879/2004 a Curţii de  A p e l   A l b a-I pentru a cunoaşte aspectele legale pe care aceasta se întemeiază şi în funcţie de prevederile acesteia se va apela la căile extraordinare de atac deoarece reclamanţii au atacat numai Hotărârea nr. 3/2004, fără a ataca şi Hotărârea nr. 4/2004, nr. 5/2004 şi nr. 8/2004”.
         La data de 18.03.2005 părţile vătămate au depus la Parchetul de pe lângă  J u d e c ă t o r i a   S i b i u plângere penală împotriva numiţilor: N. J. E. – primarul comunei Ş., E. E., D. N., M. F., M. E. J., M. G, N. G, N. J., N. O. E., E. M. J., E. E., E. M., T. J., U. J. şi E. U. – toţi consilieri locali – pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C.penal cu referire la art. 154 din Legea nr. 215/2001.
         Prin dispoziţia nr. 45/24.03.2005 primarul comunei Ş. – N. J. E., convoacă şedinţa ordinară a Consiliului local Ş. pentru data de 29.03.2005 (deci după aproape 3 luni de la şedinţa din 6.01.2005 şi după înregistrarea plângerii penale) având pe ordinea de zi: respectarea dispoziţiilor sentinţei civile nr. 2343/2004 cu privire la validarea reclamanţilor în funcţia de consilieri locali, şedinţă la care este adoptată Hotărârea nr. 21/2005 de invalidare a mandatelor consilierilor M. G şi T. J., reţinându-se în procesul-verbal că „se respectă astfel dispoziţiile sentinţei civile nr. 2343/C/2004 cu privire la validarea domnilor P. D. şi T. G „şi” se prezintă proiectul de hotărâre iniţiat de primarul com. Ş. privind invalidarea mandatelor consilierilor M. G şi T. J., proiect care a primit avizul favorabil Comisiei nr. 3. Se supune la vot şi se aprobă cu 15 voturi pentru”.
         Prin urmare, deşi pe ordinea de zi era menţionată respectarea dispoziţiilor sentinţa civilă nr. 2343/2004, Consiliul local nu a validat pe P. D. şi T. G, ci a invalidat mandatele consilierilor M. G şi T. J..
         La data de 4.05.2005 numiţii M. G şi T. J. depun la  T r i b u n a l u l   S i b i u acţiune în contencios administrativ prin care solicită constatarea nulităţii H.C.L. Ş. nr. 21/29.03.2005. Acţiunea a fost înregistrată sub dosar nr. 1729/2005. În această cauză, Consiliul Local Ş. a depus „Întâmpinare” prin care a arătat că este de acord cu admiterea acţiunii, respectiv cu cererea de constatare a nulităţii hotărârii 21/29.03.2005.
         Prin rezoluţia procurorului din 13.06.2005 dată în dosarul nr. 933/P/2005 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de N. J. E. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 246 C.penal şi disjungerea cauzei faţă de consilierii locali E. E., E. O. D., D. N., N. G, E. M. J., E. E., E. M., T. J., U. J. şi E. U. şi înaintarea ei la Poliţia Ş. în vederea continuării cercetărilor sub aspectul infracţiunii prev.de art. 246 C.penal.
         La data de 20.07.2005 s-a dispus începerea urmăririi penale privind pe E. E., D. N., M. F., M. E. J., M. G, N. G, N. J., N. O. E., E. M. J., E. E., E. M., T. J., U. J., E. U. şi E. O. D., reţinându-se că au refuzat să valideze în funcţia de consilieri locali pe numiţii P. D. şi T. G conform sentinţei civile nr. 2343/C/2004 a  T r i b u n a l u l u i   S i b i u şi decizia Curţii de  A p e l   A l b a-I.
         Prin adresa nr. 8507/18.10.2005 înaintată Comisiei de Validare a Consiliului Local al comunei Ş. de către Instituţia Prefectului – judeţul Sibiu s-a solicitat propunerea de urgenţă Consiliului Local Ş. a validării numiţilor P. D. şi T. G, reţinându-se că în mod nejustificat s-a tergiversat validarea acestora, care „şi-au câştigat acest drept în justiţie”.
         Abia după aceasta, respectiv la data de 31.10.2005, în cadrul şedinţei extraordinare a Consiliului Local Ş., părţile vătămate au fost validaţi în funcţia de consilieri locali prin Hotărârea nr. 92/31.10.2005.
         Inculpaţii au fost audiaţi atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de judecată, declarând că dacă ar fi procedat la validarea părţilor vătămate în funcţia de consilieri locali, s-ar fi depăşit numărul de 15 consilieri locali prevăzut de lege şi de aceea au procedat mai întâi la invalidarea mandatelor consilierilor locali T. J. şi M. G. În acest sens, nici unul dintre inculpaţii audiaţi nu se consideră vinovat de săvârşirea infracţiunii prev. de art. 246 Cod penal.
         În legea contenciosului administrativ nr. 544/7.12.2004 intrată în vigoare la 30 de zile de la publicarea în M.O., respectiv din 6.01.2005 se stipulează în cap. III – Procedura de executare – art. 22 că „…hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile constituie titluri executorii”, iar în art. 24 alin. 1 că „…executarea hotărârii definitive şi irevocabile se va face în termenul prevăzut în cuprinsul ei iar în lipsa unui astfel de termen în cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii”.
         De asemenea, art. 246 Cod penal incriminează sub denumirea de „abuz în serviciu contra intereselor persoanelor” fapta funcţionarului public care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.
         Potrivit art. 147 C.penal, este funcţionar public orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investită, o însărcinare de orice natură retribuită sau nu în serviciul unei unităţi din cele la care se referă art. 145 C.penal.
         Totodată art. 23 din Legea nr. 215/2001 prevede că „B. locali sunt primarul, consilierii locali şi consilierii judeţeni. În asigurarea liberului exerciţiu al mandatului lor aceştia îndeplinesc o funcţie de autoritate publică, beneficiind de dispoziţiile legii penale cu privire la persoanele care îndeplinesc o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat”.
         Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii N. G, E. U., E. E., U. J., E. M.-J., E. E., E. M., N. J., D. N., M. E.-J., N. O. E., M. G, M. F., T. J. şi E. O. D. formulând critici de nelegalitate şi netemeinicie a hotărârii atacate.
Prin decizia penală nr. 190/17.09.2007 pronunţată de  T r i b u n a l u l   S i b i u în dosarul nr(...) s-a decis următoarele:
A fost respinsă excepţia schimbării încadrării juridice a faptelor din infracţiunea de abuz în serviciu, prev. de art. 246 Cod penal în infracţiunea prev. de art. 24 din Legea nr. 504/2005.
         S-a luat act de retragerea apelurilor declarate de inculpaţii apelanţi E. M. şi N. J..
         Au fost admise apelurile declarate de inculpaţii apelanţi N. G, E. U., E. E., U. J., E. M. J. şi E. E. împotriva sentinţei penale nr. 189/13.03.2007 pronunţată de  J u d e c ă t o r i a   S i b i u în dosar nr(...) şi în consecinţă:
         A fost desfiinţată sentinţa atacată sub aspectul laturii penale în ceea ce priveşte pe apelanţii sus-menţionaţi şi rejudecând cauza, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b1 C.p.p. şi art. 181 Cod penal, au fost achitaţi inculpaţii  N. G, E. U., E. E., U. J., E. M. J. şi E. E.       pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 246 Cod penal.         În baza art. 181 alin. ultim raportat la art. 91 lit. c Cod penal, s-a aplicat inculpaţilor N. G, E. U., E. E., U. J., E. M. J. şi E. E. sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 1000 lei pentru fiecare.
         Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
         Au fost respinse apelurile declarate de inculpaţii apelanţi D. N., M. E. J., N. O. E., M. G, M. F., T. J. şi E. O. D. împotriva sentinţei penale nr. 189/13.03.2007 pronunţată de  J u d e c ă t o r i a   S i b i u în dosar nr(...).
         Au fost obligaţi inculpaţii apelanţi D. N., M. E. J., N. O. E., M. G, M. F., T. J., E. O. D., E. M. şi N. J. să plătească fiecare, suma de 20 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a reţinut următoarele:
Criticile formulate au fost apreciate ca neîntemeiate pentru considerentele ce urmează:
1.S-a considerat că se impune schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzut de art. 246 C. penal în infracţiunea specială prevăzută de art. 24 alin. 3 din Legea 554/2004.
Conform art. 24 din Legea 554/2004 constituie infracţiune fapta de neexecutare sau nerespectare a hotărârilor judecătoreşti irevocabile pronunţate de instanţele de contencios administrativ şi după aplicarea amenzii prevăzute la alin. 2 al aceluiaşi articol.
Infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C.pen., are un caracter subsidiar, într-adevăr, iar fapta unui funcţionar se încadrează în norma de mai sus, numai dacă abuzul nu are o incriminare distinctă în codul penal sau într-o lege specială, ceea ce presupune ca între cele două incriminări să existe identitate, cel puţin parţială, de obiect juridic.
În speţă, infracţiunea prevăzută de art. 246 C.pen. apără relaţiile referitoare la buna desfăşurare a relaţiilor de serviciu, iar infracţiunea prevăzută de art. 24 alin. 3 din Legea 554/2004 relaţiile sociale la buna înfăptuire a justiţiei, rezultând fără putinţă de tăgadă, că între cele două infracţiuni nu există identitate de obiect.
În concluzie, subsidiaritatea în speţă este inaplicabilă, motiv pentru care cererea de schimbare a încadrării juridice a fost respinsă ca neîntemeiată.
2. S-a solicitat achitarea inculpaţilor apelanţi pe temeiul prevăzut de art. 10 lit. d C.p.pen., întrucât faptei îi lipseşte latura subiectivă, determinată de imposibilitatea  obiectivă a consilierilor inculpaţi ca în şedinţa din 06.01.2005 să-i valideze pe cei doi consilieri părţi vătămate, deoarece se ajungea la un consiliu format din 17 consilieri.
         Această apărare nu a fost primită întrucât argumentele instanţei de fond sunt corecte, invalidarea mandatelor numiţilor T. şi M. putea şi trebuia să fie concomitentă cu validarea părţilor vătămate.
         3. Obligaţia aşa cum este ea recunoscută prin sentinţa civilă nr. 2343/C/2004 a  T r i b u n a l u l u i   S i b i u viza într-adevăr Consiliul local, însă nu acesta ca persoană juridică distinctă, ci Consiliul local ca sumă a consilierilor aleşi, în îndeplinirea şi exercitarea atribuţiilor pe care acestea le aveau conform art. 32 din  Legea 215/2001 în forma în vigoare la data respectivă, atribuţii pe care consilierii trebuiau să le cunoască. Consilierii locali nou aleşi au obligaţia prin lege să dea un vot de legalitate în ce priveşte validarea părţilor vătămate, având posibilitatea de a da un vot negativ numai când se constata în mod legal că aceştia încălcaseră condiţiile de eligibilitate sau dacă alegerea lor s-a făcut prin fraudă electorală, aspecte neverificate în cauză, inculpaţii exercitându-şi dreptul lor la vot peste limitele sale juridice şi temporale, deci abuziv. Dacă votul reglementat de art. 32 din Legea 215/2001 ar fi un vot politic atunci s-ar putea ajunge la situaţii absurde, de blocaj politic, în care, prin jocul democraţiei neînţelese, nici un consiliu local n-ar putea să se mai constituie în mod legal.
         Din oficiu, instanţa de apel a reţinut, totuşi că raţiunile ce au determinat instanţa de fond la achitarea unor inculpaţi în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b indice 1 şi art. 18 ind. 1 C.pen., cu aplicarea unei amenzi administrative sunt deopotrivă de valabile şi pentru inculpaţii condamnaţi la pedepse cu închisoare cu suspendarea condiţionată a acesteia, cu atât mai mult cu cât circumstanţele reale ale infracţiunii săvârşite sunt comune, motiv pentru care, şi spre asigurarea unui tratament juridic nediscriminatoriu şi echitabil, instanţa a admis apelurile inculpaţilor N. G, E. U., E. E., U. J., E. M. J. şi E. E., a desfiinţat hotărârea atacată, sub aspectul laturii penale şi numai în ceea ce-i priveşte pe aceştia, şi rejudecând cauza, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b ind. 1 C.p.pen. şi art. 18 ind. 1 C.pen. a achitat pe aceşti inculpaţi, iar în baza art. 18 ind. 1 alin. ultim raportat la art. 81 lit. c C.pen. a aplicat acestor inculpaţi, o sancţiune cu caracter administrativ, constând în amenda în cuantum de 1.000 lei.
         Pentru argumentele expuse mai sus apelurile inculpaţilor D. N., M. E. J., N. O. E., M. G, M. F. şi T. J..
         Inculpaţii apelanţi E. M. şi N. J. şi-au retras apelurile declarate, motiv pentru care instanţa a luat act de manifestarea lor de voinţă.
         Apărările inculpatului apelant E. O. D. au fost apreciate de asemenea ca neîntemeiate.
         Plângerea a fost formulată de părţile vătămate, însă sesizarea acestora a fost făcută cu privire la o stare de fapt, „in rem”, stare de fapt care-l viza şi pe acesta, şi în raport cu care părţile vătămate nu aveau un drept de dispoziţie. Faptul că acesta s-a abţinut de la vot, este fără relevanţă în cauză şi nu este de natură a-l exonera sau a-i diminua răspunderea. Acesta, ca şi ceilalţi inculpaţi avea obligaţia de a da un vot de validare şi numai în cazul în care se constata că cele două părţi vătămate încălcaseră condiţiile de eligibilitate sau dacă alegerea lor s-a făcut prin fraudă electorală era obligat la un vot negativ.
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de apel au declarat recurs părţile civile P. D. şi T. G, precum şi inculpaţii E., D., E., M., J., M., N., N. O., E. J., E. E., T., U. şi E..
În motivarea recursurilor inculpaţii E., M., J., M., N., E. J. M., E. E., T., U. şi E. au criticat hotărârea atacată, sub aspect penal, susţinând că s-a comis o eroare gravă de fapt, nu este întrunit conţinutul constitutiv al infracţiunii de abuz în serviciu, fiind incidente dispoziţiile art. 24 alin. 3 din Legea 554/2004 şi impunându-se schimbarea încadrării juridice şi achitarea în temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală, deoarece nu s-a aplicat o sancţiune administrativă în prealabil.
De asemenea s-a susţinut că judecătorii au comis un exces de putere, în sensul că au cenzurat votul politic liber exprimat al membrilor unui organ colegial, invocându-se dispoziţiile art. 385/9 alin. 1 pct. 19.
Inculpatul E. O. D. a criticat hotărârea atacată, susţinând că nu există plângere împotriva acestuia şi în consecinţă se impunea încetarea procesului penal.
Părţile civile au criticat hotărârea atacată, susţinând că în mod greşit instanţa de apel a constatat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 18/1 Cod penal.
Din perspectiva cazurilor de casare prev. de art. 385/9 alin. 1 pct. 14, pct. 17, pct. 18 şi pct. 19 Cod procedură penală, verificând temeinicia criticilor formulate, pe baza actelor şi lucrărilor aflate la dosarul cauzei, instanţa apreciază că acestea sunt nefondate, din următoarele considerente.
Instanţele au administrat probele necesare elucidării laturii obiective şi subiective a cauzei, reţinând corect starea de fapt, din care rezultă că inculpaţii, în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, cu ştiinţă, nu au acordat un vot de legalitate a alegerii consilierilor locali P. D. şi T. G, deşi există sentinţa civilă nr. 2343/2004 care obliga consilierii locali la validarea celor doi, cauzându-se o vătămare intereselor legale ale celor două persoane.
Raportat la starea de fapt reţinută instanţele au făcut o justă încadrare juridică a faptelor potrivit art. 246 Cod penal, iar instanţa de apel, prin aplicarea dispoziţiilor art. 18/1 Cod penal, a făcut o judicioasă individualizare judiciară a amenzii administrative.
Motivul de recurs, prin care s-a solicitat schimbarea încadrării juridice, este nefondat, deoarece în cauză infracţiunea prev. de art. 246 Cod penal are ca obiect generic relaţiile sociale privitoare la normala evoluţie a relaţiilor de serviciu, iar infracţiunea prev. de art. 24 alin. 3 din Legea 554/2004 are ca obiect relaţiile privitoare la buna înfăptuire a justiţiei, respectiv realizarea hotărârii în concret. Între cele două infracţiuni nu există un raport de subsidiaritate, nici o infracţiune nefiind complexă, fiecare fiind o infracţiune simplă.
Al doilea motiv de recurs, prin care s-a susţinut că judecătorii au comis un exces de putere, este nefondat deoarece judecătorul fondului, în exercitarea puterii judecătoreşti, nu a intrat în atribuţiile altei autorităţi statale, nefiind încălcat principiul separaţiei puterilor în stat. Prin examinarea refuzului consilierilor locali de validare a părţilor vătămate şi evaluarea vătămării cauzate intereselor legale ale unei persoane nu s-a cenzurat un vot politic, ci s-a evaluat acţiunea de neîndeplinire a unui act la care inculpaţii erau obligaţi în calitate de funcţionari publici.
Referitor la motivul de recurs invocat de inculpatul E. O. D., acesta este nefondat, deoarece sesizarea a fost făcută „in rem”, iar infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor nu se cercetează la plângerea prealabilă a părţii vătămate, aceasta neputând dispune de acţiunea penală.
Recursul părţilor civile este nefondat, deoarece instanţa de apel, prin aplicarea art. 18/1 Cod penal, faţă de toţi inculpaţii, s-a angajat în mod corect înlocuirea răspunderii penale cu o răspundere care atrage o sancţiune cu caracter administrativ, dându-se eficienţă dispoziţiilor art. 90 şi 91 Cod penal.
Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 385/15 alin. 1 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, instanţa va respinge ca nefondate recursurile recurenţilor.
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor fi suportate de recurenţi.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de părţile civile P. D.iu şi T. G şi inculpaţii: E. O. - D. , D. N., E. E.,         M. F., J. E., M. G, N. G, N. O., E. J., E. E.,  T. J., U. J., E. U.,
 împotriva deciziei penale nr. 190/17.09.2007 pronunţate de  T r i b u n a l u l   S i b i u în dosar penal nr(...).
         În baza art. 192 al. 2 Cod pr. pen. obligă pe fiecare recurent să plătească  statului câte 150 lei cheltuieli judiciare, în recurs.
         Definitivă.
         Pronunţată în şedinţa publică din 17.01.2008.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu