Pe rol fiind soluţionarea apelurilor declarate de pârâta DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE A PT. MINISTERUL ECONOMIEI ŞI FINANŢELOR B, pârâtul CONSILIUL LOCAL C, împotriva sentinţei civile nr. 796/2007 pronunţată de T r i b u n a l u l A l b a în dosar civil nr(...), având ca obiect legea 10/2001.
Instanţa, deliberând, faţă de lipsa părţilor şi întrucât prin apelul declarat de pârâtul Consiliul Local al oraşului Câmpeni, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu prevederile art. 242 cod procedură civilă, şi în raport de actele şi lucrările dosarului, lasă cauza în pronunţare.
CURTEA DE APEL
Asupra apelurilor civile de faţă,
Constată că prin sentinţa civilă nr. 796/3.07.2007 a T r i b u n a l u l u i A l b a – Secţia civilă, a fost admisă acţiunea civilă formulată de reclamanta B. B. în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local Câmpeni, Ministerul Finanţelor Publice B, în sensul obligării pârâtului de ordinul 1, la retrocedarea suprafeţelor de teren identificate conform raportului de expertiză întocmit de expertul tehnic E. G, respectiv:
-292 mp din CF 283, nr. top. 606/2/1;
-281 mp din CF 1361, nr. top. nou 606/1;
-223 mp din CF 283, nr. top. nou 606/2/3.
A fost obligat Ministerul Finanţelor Publice B, să-i plătească reclamantei 204.300 RON cu titlu de despăgubiri.
A fost respinsă acţiunea faţă de pârâta Primăria Câmpeni.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă, în considerarea probelor de la dosar, a reţinut şi motivat că potrivit decretului de expropriere nr. 269/1970 ( fila 14 dosar fond), a fost expropriată suprafaţa de 4443 mp de pe raza localităţii Câmpeni, din care 1438 mp aparţineau reclamantei şi 439 mp antecesoarei sale D. F..
Expertiza tehnică dispusă în cauză a stabilit că din terenul expropriat doar parţial a fost folosit în scopul pentru care a fost preluat, respectiv 1362 mp, restul folosindu-l în continuare, cea în cauză.
In acest context, reclamanta este îndreptăţită a uza de dispoziţiile art. 35 şi 36 din Legea nr. 33/1994, pentru a-i fi retrocedat terenul neafectat de utilităţi publice. De altfel, a reţinut aceiaşi instanţă, Legea 33/1994 nu a fost abrogată prin conţinutul legii speciale nr. 10/2001, acţiunea reclamantei fiind în concordanţă cu art. 12 din Constituţia României. Aplicarea acestei legi nu aduce atingere principiului neretroactivităţii legii civile, context în care acţiunea a fost admisă în limitele menţionate, faţă de pârâtul Consiliul Local Câmpeni ca reprezentant al Statului în teritoriu şi Ministerul Finanţelor Publice pentru despăgubirile civile acordate reclamantei.
Faţă de Primăria oraşului Câmpeni, acţiunea a fost respinsă în considerarea lipsei calităţii procesual pasive a acesteia.
Impotriva sentinţei civile nr. 796/2007 a T r i b u n a l u l u i A l b a – Secţia civilă, în termen legal, a declarat apel Consiliul Local Câmpeni şi Ministerul Economiei şi Finanţelor, prin Agenţia Naţională de Administraţie Fiscală – Direcţia Generală a Finanţelor Publice A.
Prin apelul său, Consiliul Local Câmpeni a solicitat schimbarea sentinţei apelate în sensul respingerii acţiunii reclamantei.
In expunerea de motive, se susţine că aşa cum se arată de expert ( completarea II la raport), prin Decretul nr. 269/1970 s-a expropriat din CF 283 Câmpeni, nr. top. 606/2, în suprafaţă totală de 1877 mp, din care terenul ocupat de staţia 110 KM, este de 1362 mp, situaţie în care, neocupat a rămas terenul de 515 mp, astfel că instanţa nejustificat i-a obligat să retrocedeze suprafaţa totală de 796 mp.
Terenul expropriat prin D. 269/1970 este înscris în CF 283, nr. top. 606/2, ori potrivit CF 1361 Câmpeni, de sub B 21, nr. top. 606/1 a trecut pe vechii proprietari de CF, nefiind astfel preluat prin acel decret de expropriere, astfel că nu se poate dispune retrocedarea indiferent de către cine, a unei suprafeţe nepreluată abuziv.
Terenul de pe top. 606/1 de 281 mp notat de expert cu literele A.B.C.D.e.f.N – culoare E., este ocupat de varianta Câmpeni – B. ( DN 75), aparţine de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA – Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri C, astfel că nu poate fi obligat Consiliul Local Câmpeni la retrocedare.
S-a ignorat faptul că există o notificare, nr. 136/N/2001 adresată SC F. SA Sibiu, comunicată Primăriei la data de 01.11.2007 de către N. T., moştenitoarea lui D. M. şi (...), pentru imobilul înscris în CF 1361, nr. top. 606/1 şi 606/2.
Pe de altă parte, menţiunea de drept comun, întemeiată în drept pe dispoziţiile Legii nr. 33/1994 este inadmisibilă, în contextul în care, avea la îndemână legile speciale, cu caracter special de retrocedare a imobilelor preluate abuziv, care obligă imperativ a se urma o anumită procedură şi într-un termen determinat.
Prin apelul său, Ministerul Economiei şi Finanţelor a adus critici sentinţei apelate sub aspectul nelegalităţii ei, solicitând schimbarea acesteia cu consecinţa respingerii acţiunii reclamantei intimate.
In expunerea motivelor de apel, se arată că acţiunea de drept comun declanşată de intimată şi argumentată în drept pe dispoziţiile Legii 33/1994 este inadmisibilă, atari cereri neputând face decât obiectul Legii 10/2001, din momentul apariţiei acestui act normativ.
De altfel, acordarea de despăgubiri pentru terenurile ce nu se pot restitui în natură, se poate realiza doar în temeiul Legii 10/2001.
Sub un alt aspect, se susţine că fiind vorba de acţiune de drept comun, aceasta se circumscrie legii privind timbrajul.
Mai mult, acţiunea de acordare de despăgubiri pentru expropriere pe motive de ordine publică este prescriptibilă, astfel că în speţă, exproprierea având loc în 1970, acţiunea în termenul în care putea fi promovată o atare acţiune ( 3 ani ) s-a epuizat de mult timp, cu atât mai mult că Legea nr. 33/1994 nu are un caracter retroactiv, ea nefiind un act normativ cu caracter reparatoriu.
Analizând apelurile prin prisma criticilor invocate în scris, şi în raport de dispoziţiile art. 295 cod procedură civilă, se constată a fi fondate în considerarea următoarelor aspecte:
Evident, obiectul acţiunii de faţă constă în retrocedarea unei suprafeţe de teren libere de construcţii şi acordarea de despăgubiri pentru terenul ocupat, temeiul juridic invocat reprezentându-l dispoziţiile Legii nr. 33/1994.
Actul normativ invocat nu poate constitui temei legal al pretenţiilor reclamanţilor intimaţi, pentru că acesta nu are caracter retroactiv, în condiţiile în care decretul de expropriere nr. 269 a fost emis în 1970. Conţinutul art. 1 din codul civil este elocvent în acest sens, el prevăzând expres că legea dispune numai pentru viitor.
Pe de altă parte, există prevedere specială în sensul celor solicitate de intimaţi, respectiv Legea 10/2001, care are un evident caracter reparatoriu, astfel că din momentul intrării în vigoare a acesteia, orice acţiune întemeiată în drept pe dispoziţiile unui alt act normativ devine inadmisibilă.
Potrivit acestei legi, intimaţii aveau posibilitatea de a solicita restituirea imobilelor preluate abuziv de Statul Român în intervalul 6.03.1945 – 22.XII.1989, respectiv Legea 10/2001.
Prin art. 1 alin. 1 al acestei legi cu caracter vădit reparatoriu, s-a prevăzut restituirea în natură în condiţiile acestui act normativ.
Această reglementare deci, cu caracter special, oferă cadrul juridic complet pentru restituirea în natură sau prin măsuri reparatorii în echivalent.
Câtă vreme Legea 10/2001 constituie o lege specială, reparatorie în cadrul imobilelor preluate abuziv de stat, inclusiv prin expropriere, precum şi de imediată aplicare, deoarece interesează ordinea publică, iar Legea nr. 33/1994 care reglementează cadrul exproprierii pentru cauză de utilitate publică, are un caracter general faţă de Legea 10/2001, dispoziţiile art. 35 ale acestui din urmă act normativ invocat de intimaţi, nu sunt aplicabile acţiunilor având ca obiect imobile expropriate în intervalul sus menţionat, care au fost introduse după intrarea în vigoare a Legii 10/2001, ca în speţa dedusă judecăţii.
Prin urmare, au devenit inadmisibile acţiunile în revendicare introduse după intrarea în vigoare a Legii (...), care are caracterul special de lege reparatorie, care reglementează toate situaţiile ce privesc restituirea în natură sau măsuri reparatorii prin echivalent, în cazul imobilelor expropriate în perioada 6.03.1945 – 22.12.1989, astfel că dispoziţiile art. 35 din Legea nr. (...) au rămas fără aplicare.
Pentru toate aceste considerente de ordin faptic şi în raport de textele de lege invocate, apelurile de faţă vor fi admise cu consecinţa schimbării sentinţei apelate şi a respingerii acţiunii reclamantei intimate B. B..
Pentru aceste motive:
In numele legii
D E C I D E
Admite apelurile declarate de Consiliul Local Câmpeni şi Ministerul Economiei şi Finanţelor B împotriva sentinţei civile nr. 796/2007 pronunţată de T r i b u n a l u l A l b a.
Schimbă sentinţa atacată şi judecând cauza, respinge acţiunea civilă formulată de reclamanta B. B. împotriva pârâţilor Consiliul Local Câmpeni şi Ministerul Finanţelor Publice B.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică din 24.01.2008
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu