vineri, 22 iulie 2011

Curtea de Apel Alba Iulia, 2008 Contestatie decizie de pensionare (Recurs) Hotarârea 44/2008 din 24.01.2008 dată de Curtea de Apel Alba Iulia

Pe rol se află soluţionarea recursului declarat de reclamantul   D. O., împotriva sentinţei civile  numărul 826/2007 pronunţată de  T r i b u n a l u l   H u n e d o a r a în dosar nr(...).
         La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă reclamantul recurent,lipsă fiind pârâta intimat- CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII H.
         Procedura este legal îndeplinită.
         S-a făcut referatul cauzei după care reclamantul recurent solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat,modificarea sentinţei atacate întrucât  calculul efectuat de Casa Judeţeană de Pensii  nu este corect .
CURTEA DE APEL
Prin acţiunea de asigurări sociale înregistrată la  T r i b u n a l u l   H u n e d o a r a sub nr(...),  reclamantul D. O. a chemat în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii H, solicitând anularea deciziei nr. (...)/14.04.2006, şi emiterea unei noi decizii în care să-i fie stabilit în mod corect cuantumul pensiei pentru munca depusă şi limita de vârstă.
În motivare reclamantul a arătat că prin decizia contestată i s-a stabilit un cuantum al pensiei de 525 lei şi a apreciat că acest cuantum este nelegal, deoarece are o vechime completă în muncă de 46 ani, 5 luni şi 3 zile şi a avut diferite funcţii de conducere cu sporurile aferente, cum ar fi: comandant de unitate pionierească şi director adjunct, în perioada 1.09.1970 - 30.09.1973, pentru care a beneficiat de un spor de 150 lei vechi, director coordonator la Şcoala Generală S., în perioada 1.10.1973 - 31.08.1977, cu o indemnizaţie de 250 şi 325 lei vechi, primar al comunei S., în perioada 12.02.1991 – iulie 1996, director general al SC H. H. E., cu un salariu de 1.000.000 lei, în timp ce în învăţământ cel mai mare salariu era de 406.200 lei vechi.
De asemenea mai precizează că pensia sa este prea mică şi că dosarul de pensie i-a fost întocmit cu superficialitate, în acest sens arătând că pentru luna ianuarie 2004, i s-a valorificat la pensie suma de 8.006.308 lei, în loc de 16.923.990 lei, pentru luna noiembrie 2004, s-a valorificat suma de 8.677.841 lei, în loc de 12.420.286 lei, în luna decembrie 2004, s-a valorificat suma de 9.733.512 lei, în loc de 15.129.571 lei, precum şi că nu i s-au valorificat sporul de vechime, de stres, de continuitate, dirigenţia, orele suplimentare şi salariul de merit şi că nu i s-a valorificat perioada lucrată - după pensionare:
Pârâta prin întâmpinare a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată întrucât drepturile de pensie ale reclamantului au fost corect şi legal stabilite.
Cu privire la sporul de comandant de unitate" în cuantum de 150 lei, dovedit cu adeverinţa nr. 149/15.12.2005, emisă de Şcoala Generală S., se menţionează că nu poate fi valorificat întrucât din adeverinţă rezultă faptul că reclamantul a beneficiat de spor comandant unitate şi nicidecum de spor pentru director adjunct şi că natura acestei sume nu este definită clar prin adeverinţă, este trecută la rubrica, sporuri incluse în salariu", fără a se indica însăşi temeiul legal, ceea ce conduce la concluzia că această sumă ar putea avea şi natura unei indemnizaţii, având în vedere că nu poate fi inclus nici în categoria „alte sporuri cu caracter permanent".
Sporul pentru direcţie, acordat tot prin adeverinţa mai sus menţionată, a fost valorificat la pensie, de asemenea i-a fost valorificat sporul de vechime, sporul de rural, salariile astfel cum au fost întocmite şi depuse de către unitate, precum şi perioada 14.11.2005 - 31.08.2006 lucrată după pensionare, dovedită cu adeverinţa nr. 127/28.02.2007, emisă de Şcoala generală S..
Prin sentinţa civilă nr.826/ LM/2007 tribunalul a respins acţiunea de asigurări sociale formulată de reclamantul D. O. împotriva pârâtei CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII H.
          Pentru a pronunţa această soluţie  instanţa a reţinut următoarele considerente:
Prin decizia nr. (...)/14.04.2006 s-a stabilit în favoarea reclamantului o pensie pentru munca depusă şi limita de vârstă, începând cu data de 14.11.2005, în temeiul Legii nr. 19/2000.
Pentru stabilirea drepturilor de pensie i s-a valorificat reclamantului un stagiu de cotizare total de 46 ani, 5 luni şi 3 zile.
Prin această decizie pârâta i-a valorificat reclamantului adeverinţa nr. 149/15.12.2005, emisă de Şcoala generală S. (f. 172-175 dosar), respectiv salariile realizate, astfel cum au fost întocmite şi depuse de către unitate, sporul de direcţie, sporul de rural, acordat pe perioada 1.05.1990 - 11.02.1991, în sumă de 342 lei şi sporul de dirigenţie de 110 lei.
Din fişa privind activitatea în muncă a reclamantului, depusă de pârâtă la dosar, rezultă că pe perioada 1.05.1990 - 11.02.1991, pârâta i-a valorificat reclamantului suma de 452 lei, compusă din 342 lei sporul de rural şi 110 lei, sporul de dirigenţie, pe lângă salariul de 3420 lei.
De asemenea i-a fost valorificat sporul de vechime acordat pe perioada 1.07.1984 - 12.02.1991, în procent de 15 %, conform prevederilor art. 164 din Legea nr. 19/2000. Acest spor expres prevăzut de lege pentru această perioadă, este superior celui dovedit de reclamant cu adeverinţa nr. 149/15.12.2005 şi care era de 7 %, însă aplicând prevederile legale, pârâta i-a valorificat sporul prevăzut de textul de lege mai sus menţionat şi care-i este şi mai favorabil reclamantului.
Prin urmare, susţinerea reclamantului cum că nu i s-ar fi valorificat sporurile de vechime, direcţie, dirigenţie şi rural, a fost respinsă ca nefondată, având în vedere fişele privind activitatea în muncă a reclamantului, precum şi concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, din care rezultă că i-au fost valorificate la pensie aceste sporuri.
Cu privire la sporul denumit „comandant de unitate" dovedit de reclamant cu adeverinţa nr. 149/15.12.2005, emisă de Şcoala generală S., se constată că acest spor, acordat în sumă de 150 lei, pe perioada 1.09.1970-1.10.1973, nu a fost valorificat la pensie de către pârâtă întrucât, adeverinţa mai sus menţionată nu îndeplineşte condiţiile obligatorii prevăzute de lege, în sensul că nu conţine temeiul legal al acordării acestui spor şi nu s-a făcut menţiunea de către unitate că acest spor ar avea un caracter permanent.
Conform prevederilor art. 164 al. 3 din Legea nr. 19/2000, la determinarea punctajelor anuale pe lângă salariile prevăzute la alin. 1 se au în vedere şi sporurile cu caracter permanent, care după data de 1.04.1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare şi care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverinţe eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare .
Prin urmare, sporul de comandant de unitate , nefiind înregistrat în carnetul de muncă, nefiind prevăzut nici de art. 10 din Legea nr. 3/1977, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 49/1992, se impune să fie dovedit cu adeverinţă eliberată de unitate conform legii şi anume să conţină temeiul legal al acordării şi să se facă menţiunea caracterului permanent, menţiunii care nu s-au făcut în adeverinţa mai sus menţionată.
Examinând această adeverinţă se constată că la rubrica „sporuri incluse în salariu" - există o subrubrică intitulată „fel spor şi temei legal", care conţine de fapt, doar denumirea de „comandant unitate", fără a fi indicat temeiul legal.
De fapt, rubrica „sporuri incluse în salariu" are indicele 1, cu trimitere la subsolul adeverinţei, unde se face menţiunea „director sau altă persoană autorizată" datorită faptului, că perioada 1.09.1970 - 30.09.1973 comandantul de unitate era asimilat funcţiei de director adjunct şi prin urmare acea sumă de 150 lei, putea fi şi o indemnizaţie de conducere, care a fost inclusă în salariul de încadrare, aşa cum prevede titulatura adeverinţei.
Reclamantul nu a făcut dovada că ar fi beneficiat şi de alte sporuri, dovedite cu adeverinţe, sau înscrieri în carnetul de muncă şi care nu i-au fost valorificate la pensie.
Referitor la stagiile de cotizare şi salariile valorificate la pensie, aşa cum rezultă din deciziile ulterioare emise de către pârâtă şi anume:decizia din data de 7.03.2007, prin care i s-a valorificat reclamantului un stagiu de 2 luni, conform declaraţiilor privind evidenţa nominală a asiguraţilor şi a obligaţiilor de plată a CAS, decizia din data de 11.05.2007, prin care se valorifică adeverinţele nr. 1845/5.03.2007, emisă de SC V. MECANICĂ CUGIR SA, 'nr. 127/28.02.2007 şi nr. 80/7.02.2007, emise de Şcoala Generală S..
Prin această din urmă decizie, aşa cum rezultă din fişele privind activitatea în muncă a reclamantului, s-au valorificat întocmai salariile, astfel cum s-au dovedit cu adeverinţele mai sus menţionate, fiindu-i determinat un punctaj mediu anual de 1,85699 puncte şi o pensie de 736 lei, iar urmare punerii în plată, a încasat şi diferenţele de pensie cuvenite.
În ceea ce priveşte susţinerea reclamantului cum că nu i-au fost corect valorificate salariile din anul 2004, se constată că această susţinere este eronată întrucât salariile valorificate de pârâtă sunt cele trecute în fişa denumită „date privitoare la activitatea în muncă" şi anume de : 16.923.990 lei, pentru luna ianuarie şi nu de 8.006.308 lei, de 12.420.286 lei, în luna noiembrie şi nu de 8.677.841 lei şi de 15.129.571 lei în luna decembrie şi nu de 9.733.512 lei, cum susţine acesta.
S-a constatat de asemenea că pârâta i-a valorificat reclamantului perioada lucrată după pensionare din 14.11.2005 la 1.09.2006, dovedită cu adeverinţa nr. 127/28.02.2007, emisă de Şcoala Generală S. şi cu adeverinţa nr. 80/7.02.2007, emisă de aceeaşi unitate, prin decizia nr. (...)/11.05.2007, depusă de pârâtă la dosar.
Dovada valorificării acestei perioade şi totodată a salariilor dovedite cu adeverinţa nr. 1845/5.03.2007, emisă de V. Mecanică Cugir SA, de 469 lei, 530 lei şi 673 lei lunar, rezultă din fişele privind activitatea în muncă, anexe la decizie, depuse de pârâtă la dosar.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs reclamantul solicitând modificarea ei în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamantul a susţinut că soluţia instanţei este nelegală şi netemeinică. În acest sens reclamantul arată că în mod netemeinic instanţa de fond a reţinut că pârâta i-a valorificat la stabilirea drepturilor de pensie perioada lucrată după pensionare.
De asemenea se arată că instanţa nu a avut în vedere faptul că anumite sporuri nu i-au fost valorificate de instanţa de fond şi că există diferenţe între datele reţinute de Casa Judeţeană de Pensii la stabilirea drepturilor sale de pensie şi cele cuprinse în adeverinţa emisă de Şcoala Generală S. există diferenţe.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Pârâta a susţinut că sunt nefondate criticile recurentului instanţa reţinând corect faptul că i-a fost valorificat stagiul de cotizare realizat după pensionare prin decizia emisă la 11 05 2007. De asemenea se arată că au fost valorificate în mod corect adeverinţele aflate la dosarul de pensionare.
Deliberând asupra recursului prin prisma motivelor invocate şi din oficiu în limitele prevăzute de art. 306 alin 2 din  c o d u l   d e procedură civilă Curtea reţine următoarele :
Critica recurentului referitoare la nevalorificarea perioadei lucrate după pensionare este nefondată.
Reclamantul a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă , stabilindu-i-se drepturile de pensie începând cu data de 14 11 2005 prin decizia nr.(...)/14 04 2006. Ulterior acestei date reclamantul a mai lucrat în perioada 15 11 2005 – 01 09 2006. Această perioadă i-a fost valorificată de pârâtă prin emiterea deciziei (...) la 11 05 2007 (fila 180 dosar de fond).
Nici criticile referitoare la pretinsele preluări eronate a datelor de către pârâtă nu sunt reale. Recurentul nu indică în mod concret în cadrul cererii de recurs care sunt adeverinţele ce nu au fost valorificate corect de către pârâtă la stabilirea drepturilor de pensie şi în ceea ce a constat această incorectitudine pentru ca instanţa să efectueze verificările.
În măsura în care această critică reprezintă o reiterare a pretenţiilor formulate în fond, Curtea reţine că argumentele aduse de prima instanţă pentru respingerea acţiunii, argumente faţă de care reclamantul recurent nu a formulat nici o critică în recurs, sunt întemeiate şi că au fundamentat corect soluţia instanţei.
Faţă de cele ce preced Curtea va respinge ca nefundat recursul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
         Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul D. O. împotriva sentinţei civile nr.826/2007 pronunţată de  T r i b u n a l u l   H u n e d o a r a în dosar nr(...)( nr.vechi 5154/2006).
         Fără cheltuieli de judecată.
                (continuare decizie civilă nr.44/2008)
         Irevocabilă.
         Pronunţată în şedinţa publică din  24 .01. 2008.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu