Parchetul de pe lângă Curtea de A p e l A l b a-I reprezentat prin procuror J. O.
Pe rol se află soluţionarea recursul declarat de inculpatul N. O. împotriva deciziei penale nr.212/A/2007 pronunţată de T r i b u n a l u l A l b a – secţia penală în dosar nr(...).
- recurent Inculpat - N. O. personal şi asistat de avocat D. O. apărător ales cu împuternicire avocaţială la dosar şi avocat B. G. pentru intimat Parte civilă - D. T. B. cu împuternicire avocaţială la dosar , lipsă fiind părţile civile intimate.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-au depus prin serviciul registratură de către inculpatul recurent N. O. prin apărător motive de recurs în 3 exemplar din care se comunică câte un exemplar cu apărătorul părţii civile şi cu reprezentantul parchetului.
Avocat D. O. solicită completului de judecată să-şi verifice incompatibilitate în cauză deoarece s-a mai pronunţat în recurs în cauză.
Personal preşedintele completului de judecată, respectiv doamna (...) (...) arată că nu înţelege să se abţină în cauză.
Apărătorul inculpatului susţine că nu face cerere de recuzare în cauză.
Întrebat fiind de către instanţă inculpatul N. O. arată că este de acord să dea o declaraţie în faţa instanţei de recurs.
S-a procedat la audierea inculpatului declaraţia acestuia fiind ataşată la dosar.
Nefiind alte cereri de formulat, excepţii de invocat, chestiuni prealabile instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat D. O., apărătorul inculpatului susţine că accidentul s-a produs în condiţiile art.47 Cod penal - cazul fortuit. Din declaraţiile rezultă că nu se ştie din ce motiv copilul s-a întors pe trecerea de pietoni şi bunica minorului a văzut maşina la 3-4 m de copilaş iar inculpatul nu avea ce măsură să ia pentru evitarea coliziunii şi avea o viteză legală.
A fost audiat şi martorul B. E. care a declarat că a văzut pe cei doi ieşiţi de pe podeţ.
Condiţiile cerută de art.47 sunt absolut îndeplinite şi desfiinţarea hotărârii anterioare şi achitarea inculpatului în baza art.10 lit.e Cod procedură penală iar acţiunea civilă să fie respinsă.
Avocat B. G. apărătorul părţii civile intimate solicită respingerea recursului ca total nefondat şi confirmarea soluţiei instanţei de apel pe latură penală şi latură civilă. Cazul fortuit aici nu poate fi reţinut şi probele au fost coroborate în ansamblu.
Instanţele reţin că inculpatul în calitate de conducător auto trebuia să observe persoanele de pe carosabil lucru susţinut şi de cele reţinute de expertiza efectuată.
Nu se poate interpreta altfel starea de fapt deoarece este vorba de martori oculari G. G. şi I. N. care au dat declaraţii şi care coroborate cu declaraţiile date de bunica minorului duc la concluzia că minorul a fost acroşat de inculpat şi bunica ţinea victima de mână pe tot parcursul trecerii de pietoni şi era doar cu un pas în urmă, era pe trecerea de pietoni şi inculpatul nu se poate scuza în faţa dumneavoastră este vinovat cu culpă cu neprevedere.Era o trecere de pietoni marcată, şoseaua marcată şi trebuia să vadă.
În cauză sunt probe indubitabile care duc la concluzia că inculpatul se face vinovat de ucidere din culpă. A se vedea expertiza medico-legală unde se reţine că minorul a fost acroşat şi târât 3-4 m. Martorul B. spune că se afla pe celălalt trotuar al străzii şi declaraţia acestuia nu poate fi coroborată cu alte probe.
Cu privire la latura civilă susţine că aceasta a fost corect soluţionată de instanţa de apel şi solicită menţinerea acesteia.
Cu cheltuieli de judecată conform chitanţei pe care o depune la dosar.
Avocat D. O. susţine că pentru inculpat a fost fortuită reapariţia minorului pe carosabil.
Reprezentantul parchetului susţine că pentru cazul fortuit împrejurarea trebuie să fie previzibilă şi inculpatul are o diligenţă normală pentru un conducător auto, acesta nu poate afirma că pe trecerea de pietoni poate apărea imprevizibil un om, trecere care era şi semnalizată.
În concluzie solicită respingerea recursului ca nefondat.
Inculpatul N. O., în ultimul cuvânt solicită scoaterea din culpă.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de faţă constată:
Prin sentinţa penală nr.1254/2006 pronunţată de J u d e c ă t o r i a A l b a-I în dosarul nr(...) a fost condamnat inculpatul N. O. la:
-1,6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.178 alin.1, 2 Cod penal cu aplicarea art.74 – 76 Cod penal.
În baza art.81, 82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o perioadă de 3,6 ani ce constituie termen de încercare.
S-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor prev. de art.83 Cod penal.
S-a dispus obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile, după cum urmează:
-părţii civile E. D. J. suma de 4600 lei cu titlu daune materiale şi suma de 30.000 lei cu titlu daune morale.
-părţii civile D. T. B. suma de 1600 lei cu titlu de daune materiale şi suma de 30.000 lei cu titlu daune morale.
S-a făcut aplicarea art.191, 193 Cod procedură penală.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut ca stare de fapt că în data de 03.10.2005 în jurul orelor 20,20 în timp ce conducea autoturismul pe DN 1 din direcţia U. – A-I, pe raza comunei T., nu a acordat prioritate de trecere minorului E. S. J. care era împreună cu bunica sa – martora I. N., ambii angajaţi în traversarea străzii pe trecerea de pietoni, accidentându-l mortal.
În drept s-a reţinut că fapta inculpatului aşa cum a fost descrisă şi dovedită cu probele administrate întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art.178 alin.1, 2 Cod penal.
În baza acestui text de lege s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii reţinându-se în favoarea sa şi dispoziţiile art.74-76 Cod penal.
Sub aspectul soluţionării laturii civile a cauzei s-a dispus obligarea inculpatului la plata de daune materiale şi morale în favoarea părţilor civile.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel în termenul legal prevăzut de lege Parchetul de pe lângă J u d e c ă t o r i a A l b a-I, părţile civile şi inculpatul aducându-i critici pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În expunerea motivelor de apel formulate de parchet se relevă în esenţă că raportat la data săvârşirii infracţiunii şi modalitatea de executare aleasă, în mod greşit nu s-a făcut aplicarea art.13 Cod penal şi că în mod greşit nu s-a dispus comunicarea hotărârii către IPJ. A.
În expunerea motivelor de apel formulate de părţile civile se relevă în esenţă că daunele morale acordate de instanţa fondului nu sunt de natură a acoperi suferinţa ce le-a fost pricinuită de pierderea sigurului lor copil.
În expunerea motivelor de apel formulate de inculpat se relevă în esenţă că în mod greşit a fost condamnat de instanţa fondului deoarece din probele administrate rezultă că rezultatul faptei sale este consecinţa unei împrejurări care nu putea fi prevăzută, fiind incidente în speţă dispoziţiile art.47 Cod penal.
Prin decizia penală nr.212/A/2007 pronunţată de T r i b u n a l u l A l b a s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă J u d e c ă t o r i a A l b a-I şi părţile civile D. T. B. şi E. D. J.; s-a desfiinţat sentinţa penală atacată sub aspectul neaplicării disp. art.13 Cod penal la încadrarea juridică a infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului, al necomunicării hotărârii către IPJ A şi al cuantumului daunelor morale acordate părţilor civile şi rejudecând cauza în aceste limite, s-a făcut aplicarea disp. art.13 Cod penal la încadrarea juridică a infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului N. O.; în baza disp. art.357 alin.2 lit.f Cod procedură penală s-a dispus comunicarea hotărârii către I.P.J. A în vederea anulării permisului de conducere seria (...) categoria B,C,D, eliberat inculpatului la data de 22.05.2001.
Cuantumul daunelor morale la care a fost obligat inculpatul în favoarea părţilor civile D. T. B. şi E. D. J. a fost majorat de la suma de 30.000 lei fiecare , la suma de 40.000 lei fiecare.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
S-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul N. O. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul apelant la plata sumei de 480 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel, în baza art.193 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească părţilor civile suma de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate în apel.
Pentru a pronunţa această decizie penală s-a reţinut, în esenţă, de către tribunal că sub aspectul laturii penale a cauzei judecătorul de fond a reţinut o temeinică stare de fapt şi a dat o încadrare juridică corespunzătoare faptei comise de inculpat ,în speţă, nefiind incidente disp. art. 47 Cod penal , privind cazul fortuit.
Raportat însă la data comiterii faptei -3.10.2005 ,la modalitatea de executare aleasă –art. 81 Cod penal şi la modificările aduse legii penale prin Legea nr. 278/2006 instanţa de fond trebuia să facă aplicarea art. 13 Cod penal ,după cum raportat la art. 357 lit. f) Cod proc. penală trebuia să trimită o copie a hotărârii la I.P.J. A ,în vederea anulării permisului de conducere emis pe numele inculpatului.
În ce priveşte latura civilă a cauzei, s-a reţinut, că se impune majorarea daunelor morale la suma de câte 40.000 lei acordate fiecărei părţi civile în contextul în care inculpatul a cauzat moartea unicului fiu al acestora, sumă de natură a acoperii suferinţa cauzată acestora.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen inculpatul N. O. , criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie .
În dezvoltarea motivelor de recurs inculpatul personal şi prin apărătorul ales susţine că din probele administrate în cauză rezultă incidenţa disp. art. 47 Cod penal referitoare la cazul fortuit .
Solicită astfel, achitarea conf. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. e) Cod proc. penală şi art. 47 Cod penal .
Analizând legalitatea şi netemeinicia hotărârii atacate prin prisma criticii invocate de inculpat precum şi din oficiu ,conf. art. 385/6 Cod proced. penală, Curtea de apel constată că recursul este nefondat urmând a fi respins, conf. art.385/15 pct. 1 lit. b) Cod proced. penală pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Din verificarea actelor şi lucrărilor dosarului se reţine că la stabilirea situaţiei de fapt , a vinovăţiei inculpatului recurent, în fazele procesului penal au fost administrate probe concludente şi relevante , respectiv proces - verbal de cercetare la faţa locului, cu planşe foto şi schiţă, raportul de constatare medico-legal, declaraţii de martori, raportul de expertiză tehnică auto şi completare la raport, probe ce au fost corect evaluate de instanţele de judecată .
Potrivit art. 47 din Codul penal, de esenţa cazului fortuit este imprevizibilitatea împrejurării care constituie sorgintea cazului producător de prejudicii , respectiv a evenimentului socialmente periculos.
În condiţiile în care inculpatul aflat la volanul unui autoturism care rula ,pe timp de noapte, în apropierea unei trecerii de pietoni, semnalizată corespunzător a prevăzut că prin neacordarea de prioritate a pietonilor angajaţi în trecere este posibil să se producă o urmare socialmente periculoasă, respectiv vătămarea integrităţii corporale sau, mai grav, moartea unei persoane , dar nu a acceptat rezultatul , socotind fără temei că el nu se va produce, nu se pot reţine dispoziţiile art. 47 din Codul penal.
În speţă , inculpatul aflat la volanul autoturismului propriu, care rula cu o viteză de 49 km./oră , pe timp de noapte, s-a apropiat de o trece de pietoni materializată prin marcaj transversal , semnalizată în mod corespunzător cu indicatoare rutiere. A observat pe trecerea de pietoni pe martora I. N., însă nu a avut o atenţie distributivă şi nu l-a văzut pe minorul victimă căzut, sau în cădere , în zona marginală a trecerii de pietoni înspre zona cu blocuri de locuit şi, astfel , l-a lovit cu partea dreaptă faţă a autoturismului pe care îl conducea . În urma impactului minorul a suferit leziuni corporale grave ce au dus la decesul acestuia.
Este adevărat că martora I. N. a declarat că în momentul în care a ajuns la capătul trecerii de pietoni spre trotuar a păşit pe trotuar, ţinând minorul de mână, însă acesta s-a împiedicat şi a rămas cu un pas în urma ei, fapt susţinută şi de martorul B. E. . Dar această împrejurare nu contravine concluziei ce reţine existenţa vinovăţiei inculpatului.
Curtea observă sub acest aspect că recurentul inculpat a declarat constant în tot cursul procesului penal că a văzut-o doar pe martora I. N. pe trecerea de pietoni , că nu l-a văzut pe minorul victimă , ci doar gestul martorei care s-a întors spre carosabil, iar reacţia lui a fost să vireze uşor stânga.
Este de necontestat că recurentul inculpat nu a acţionat frâna de mână înaintea impactului cu victima iar accidentul putea fi evitat în condiţiile în care acesta avea atenţia distributivă, date fiind condiţiile de noapte şi apropierea de trecerea de pietoni semnalizată corespunzător, situaţia în care ar fi putut observa în timp şi spaţiu util , în spotul farurilor de la faza scurtă minorul căzut , sau în cădere, în zona marginală a trecerii de pietoni şi , astfel, ar fi putut să oprească autoturismul prin frânare până la marcajul pietonal.
În raport de cele ce preced, corect se susţine de către instanţele de judecată că inculpatul nu a prevăzut rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să-l prevadă, fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 1 şi 2 din Codul penal.
Chiar dacă am accepta susţinerile recurentului inculpat în sensul că victima s-a smuls din mâna martorei I. N. , care se afla în afara trecerii de pietoni, ne aflăm tot în prezenţa unei fapte penale, comisă cu vinovăţie , dar , de această dată, sub forma culpei cu prevedere (uşurinţa). Altfel spus, inculpatul a prevăzut, văzând martora că s-a întors către carosabil că este posibil să se producă o urmare periculoasă (vătămarea integrităţii corporale a unei persoane aflate în zona trecerii de pietoni ), dar nu a acceptat rezultatul , socotind fără temei că el nu se va produce. În plus, culpa inculpatului în comiterea infracţiunii este atrasă de nereducerea vitezei de deplasare a autoturismului sau neacţionarea frânei, elemente ce ar fi permis inculpatului să o vadă pe victimă , context în care rezultatul nu s-ar fi produs.
Aşa fiind, recursul declarat în cauză se priveşte ca nefondat urmând a fi respins.
Ca o consecinţă a acestei soluţii, recurentul inculpat urmează a fi obligat la plata sumei de 100 lei , cu titlu de cheltuielilor judiciare către stat , conf. art. 192 alin.2 Cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul N. O. împotriva deciziei penale nr.212/A/2007 pronunţată de T r i b u n a l u l A l b a – secţia penală.
Obligă pe numitul recurent la plata în favoarea statului a sumei de 100 lei cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 22.01.2008.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu