Pe rol se află soluţionarea recursului declarat de inculpatul H. N. – D. împotriva deciziei penale nr. 220/15 octombrie 2007 pronunţată de T r i b u n a l u l S i b i u în dosarul nr(...)
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent H. N. D. asistata de avocat ales N. B. J..
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care avocata inculpatului depune la dosar înscrisuri.
Nefiind alte cereri de formulat, instanţa acordă cuvântul în dezbateri.
Avocata inculpatului solicită admiterea recursului casarea deciziei penale atacate şi rejudecând, schimbarea modalităţii de executare a pedepsei urmând ca în principal a se face aplicarea disp. art. 86/1 cod penal iar în subsidiar a se face aplicarea disp. art. 86/7 cod penal. Precizează că instanţa de apel greşit a considerat că dacă nu va fi încarcerat inculpatul nu-şi va îndrepta comportamentul. Solicită a se avea în considerare înscrisurile depuse precum şi faptul că are 1 copil minor.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca fiind nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a deciziei penale atacate precizând că modalitatea de executare a pedepsei revocate care constituie primul termen al recidivei nu poate fi preschimbată.
Inculpatul H. N. D. având ultimul cuvânt solicită a se ţine seama de faptul că are un copil minor şi a recunoscut fapta comisă.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de faţă;
Constată că prin sentinţa penală nr. 375/30.05.2007 a J u d e c ă t o r i e i S i b i u a fost condamnat inculpatul H. N. D. la o pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 79 alin. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
În baza art. 83 Cod penal s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1313 din 2004 a J u d e c ă t o r i e i S i b i u urmând ca el să execute în final 2 ani şi 3 luni închisoare.
I-au fost interzise drepturile prevăzute la art. 64 lit. a-c Cod penal.
Instanţa a reţinut prin hotărâre că la data de 21.01.2006, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul a condus un autoturism pe străzile din oraşul D. fiind oprit de către organele de Poliţie. Cu acest prilej în urma probelor biologice recoltate s-a constatat că avea o alcoolemie de 1,75 gr la mie care la momentul opririi în trafic putea fi şi mai mare.
Instanţa a reţinut prin hotărâre că la data de 21.01.2006, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul a condus un autoturism pe străzile din oraşul D. fiind oprit de către organele de Poliţie. Cu acest prilej în urma probelor biologice recoltate s-a constatat că avea o alcoolemie de 1,75 gr la mie care la momentul opririi în trafic putea fi şi mai mare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul solicitând reducerea pedepsei şi schimbarea modalităţii de executare prin suspendarea sub supraveghere sau prin aplicarea unei pedepse cu executare prin muncă.
Prin decizia penală nr. 220/15 octombrie 2007 a T r i b u n a l u l u i S i b i u a fost respins recursul inculpatului ca nefondat, motivat de aceea că în raport de condamnarea anterioară nu s-ar justifica o altă modalitate de executare decât în detenţie.
Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs solicitând a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor sau executarea acestora prin muncă.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum şi din oficiu, sub toate aspectele temeiniciei şi legalităţii, Curtea constată că în cauză s-a reţinut o corectă stare de fapt în baza probelor administrate, iar încadrarea juridică este cea legală.
Solicitarea recurentului, de a i se suspenda sub supraveghere executarea pedepsei ori de a se dispune executarea pedepsei prin muncă, nu este admisibilă.
Potrivit art. 86/1 sau 86/7 Cod penal o cerinţă pentru a se dispune aceste modalităţi de executare este aceea ca anterior inculpatul să nu mai fi fost condamnat la pedeapsa închisorii mai mare de un an (lit. b), ori în cauză o astfel de condamnare există.
Prin urmare, prevederea de la lit. b (şi nu cea de la lit. c cum eronat a reţinut instanţa de apel) împiedică acordarea beneficiului solicitat de recurent.
Faţă de cele de mai sus şi de dispoziţiile art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală recursul inculpatului este nefondat şi urmează a fi respins.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală inculpatul recurent va fi obligat să plătească statului cheltuielile judiciare din recurs.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul H. N. D. împotriva deciziei penale nr. 220/15.10.2007 pronunţate de T r i b u n a l u l S i b i u în dosar penal nr(...).
În baza art. 192 al. 2 Cod pr. pen. obligă inculpatul să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică din 17.01.2008.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu