Pe rol se află soluţionarea apelului declarat de către reclamantul U. F. J. împotriva sentinţei civile nr.1145 din 14 octombrie 2005 pronunţată de T r i b u n a l u l H u n e d o a r a în dosar civil nr.9060/2004 având ca obiect contestaţie la Legea 10/2001, în contradictoriu cu pârâţii intimaţi STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI D şi PRIMARUL MUNICIPIULUI D.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul a fost repus pe rol la cererea reclamantului apelant, iar la dosar s-au depus prin registratură : cerere de renunţare la judecată din partea apelantului, întâmpinare din partea intimatei Primăria municipiului D şi cerere de lăsare a cauzei la a doua strigare din partea av.M. B. pentru intimatul Primarul mun.D-având ataşată împuternicirea avocaţială.
La a doua strigare se prezintă în cauză av.M. B. pentru intimatul Primarul mun.D care solicită instanţei să ia act de cererea de renunţare la judecarea apelului depusă de reclamantul apelant.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de faţă reţine următoarele :
Constată că prin sentinţa civilă nr.1145/14.12.2005 a T r i b u n a l u l u i H u n e d o a r a-Secţia civilă a fost respinsă acţiunea civilă introdusă şi precizată de contestatorul U. F. J. în contradictoriu cu intimaţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice B, Primăria municipiului D şi Primarul mun.D privind obligarea acestora la despăgubiri băneşti pentru imobilul- locuinţă demolat şi teren înscris în CF 1889 D, nr.top.833.834/1 la valoarea de piaţă liberă din prezent.
Pe parcursul procesului, Primarul municipiului D a emis dispoziţia nr.1423/2004, prin care recunoscându-i calitatea de persoană îndreptăţită a beneficiat de prevederile Legii 10/2001, i-a propus contestatorului să opteze pentru una din formele de despăgubiri în limita sumei de 4.105.240.000 lei, revocând expresa deciziile emise anterior cu nr.340 şi 992/2003, şi respectiv 1044/2004.
În raport de această situaţie contestatorul a solicitat a se constata că este nulă absolut, tardivă şi emisă cu încălcarea flagrantă a Legii 10/2001.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a stabilit că prin intrarea în vigoare a Legii 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente- legiuitorul rămân a înţeles să excludă orice competenţă a instanţelor de judecată la stabilirea valorii despăgubirilor ori modalităţilor de despăgubire în situaţia unor persoane îndreptăţite a beneficia de reparaţiuni în contul imobilelor preluate abuziv şi a căror restituire nu mai este posibilă.
Prin titlul VII al actului normativ menţionat, intitulat sugestiv „Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv” s-a impus de legiuitor ca atari măsuri reparatorii să fie stabilite şi acordate persoanelor îndrituite conform Legii 10/2001, doar după epuizarea unei proceduri administrative obligatorii. S-a creat astfel şi abilitat Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor de a cenzura legalitatea deciziilor (dispoziţiilor) emise deja de entităţile din teritoriu ca şi notificările ce nu au fost încă soluţionate trimise în baza Legii 10/2001 .
Comisiei i-a fost atribuită în exclusivitate competenţa evaluării sau reevaluării imobilelor notificate de către evaluator sau societăţi de evaluare pe baza standardelor internaţionale I.V.S.C. precum şi aceea de a stabili cuantumul final al despăgubirilor şi de a emite prin decizii titluri de despăgubire.
În acest context s-a conchis că nici una din părţile din proces nu au calitate procesuală pasivă şi nu poate fi obligată la despăgubiri băneşti in contul imobilului notificat.
În raport de natura juridică şi caracterul administrativ al Dispoziţiei nr.1423/2004 a primarului, precum şi faptul că revocarea este o modalitate legală de încetare a efectelor oricărui act administrativ prin retragerea lui de însăşi autoritatea care l-a emis , precizarea contestaţiei în sensul constatării nulităţii absolute a acesteia s-a conchis ca fiind neîntemeiată, astfel că a fost respinsă.
Împotriva sentinţei civile nr.1145/2005 a T r i b u n a l u l u i H u n e d o a r a-Secţia civilă, a declarat apel contestatorul U. F. J. solicitând instanţei :
-în principal suspendarea soluţionării cauzei în vederea înaintării de către primar a dosarului aferent notificării depuse în baza Legii 10/2001 către Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor.
-în subsidiar schimbarea sentinţei în sensul admiterii contestaţiei sale împotriva Dispoziţiei nr.1423/2004.
În motivarea căii de atac exercitate se arată că dispoziţia constată nu s-a comunicat acelei comisii pentru că prin normele metodologice de aplicare a Legii 247/2005 sunt exceptate de la comunicare dispoziţiile ce fac obiectul unor litigii aflate pe rolul instanţelor de judecată.
Prin art.46 al legii, s-a dat posibilitatea suspendării unor atari cauze, context în care dispoziţiile emise în baza acestei legi, împreună cu documentele aferente vor fi înaintate Comisiei Centrale.
Pe fondul cauzei s-a susţinut că deşi în dosarul nr.9060/2004 al T r i b u n a l u l u i H u n e d o a r a a fost efectuată o expertiză de specialitate din care rezultă că valoarea reală a imobilului notificat este cu mult mai mare decât cea stabilită prin această dispoziţie contestată, respectiv de 8.544.062.668 lei ROL, instanţa a respins contestaţie, reţinându-se greşit că tribunalul nu mai are competenţa verificării valorii estimative a imobilului pentru care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, primarul municipiului D a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei D, susţinând că acţiunea este întemeiată pe dispoziţiile Legii 10/2001, iar organul cu atribuţii în emiterea dispoziţiilor de soluţionare a notificărilor petenţilor este de fapt primarul.
Ori, conform art.9 din Legea nr.215/2001 a administraţiei publice locale, primăria reprezintă o structură formată din primar, secretar şi aparat propriu de specialitate al consiliului local, context în care aceasta nu are capacitate juridică şi respectiv nici capacitate procesuală, cu atât mai puţin calitate procesuală.
Prealabil analizării pe fond a motivelor din calea de atac exercitată se constată cp la termenul de judecată din 17.01.2008 pârâtul a depus cerere scrisă prin care făcea cunoscut instanţei că înţelege să renunţe la judecarea acestui apel, context în raport de care în baza art.246 cod procedură civilă se va lua act de voinţa apelantului în sensul celor susţinute.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
În baza art.246 cod procedură civilă ia act de renunţarea la judecarea apelului declarat de reclamantul U. F. J. împotriva sentinţei civile nr.1145/14.12.2005 a T r i b u n a l u l u i H u n e d o a r a-Secţia civilă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică din 17 Ianuarie 2008.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu