Pe rol se află soluţionarea recursului formulat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B împotriva Încheierii nr. 258/F din 23 octombrie 2007 pronunţată de judecătorul sindic din cadrul T r i b u n a l u l u i A l b a în Dosar nr(...) (nr. în format vechi 2256/2005).
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părţilor.
Procedura de citare este îndeplinită.
Curtea, faţă de actele şi lucrările dosarului, văzând şi cererea recurentei de judecare în lipsă, constată cauza în stare de judecată şi o lasă în pronunţare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de faţă reţine;
Prin Încheierea nr. 258/F/2007 pronunţată de T r i b u n a l u l A l b a – Secţia comercială şi de contencios administrativ, au fost respinse obiecţiunile formulate de creditorul AVAS B, cu privire la completarea raportului final întocmit de lichidatorul judiciar E. B..
- a fost aprobat raportul final al lichidatorului judiciar, în forma depusă la 25.06.2007, cu modificările aduse prin completarea din 25.09.2007 şi raportul din 22.10.2007.
În baza art. 130 din Legea 85/2006, s-a dispus lichidatorului judiciar să facă distribuirea finală a tuturor fondurilor din averea debitorului, conform planului de distribuire finală.
Lichidatorul judiciar, să convoace până la data de 19.11.2007, Comitetul creditorilor, care va preciza dacă înţelege să procedeze conform art. 138 alin. 3 din Legea 85/2006.
Pentru a pronunţa această soluţie s-a reţinut că creditoarea AVAS, prin obiecţiunile depuse la 16.10.2007 a solicitat completarea raportului pentru următoarele considerente:
1)În cuprinsul raportului nu se precizează dacă evidenţa financiar contabilă a fost ţinută până la data deschiderii procedurii şi dacă aceasta a fost corect ţinută.
2)O. litigiilor în care era implicat debitorul, a posibilelor revendicări conform Legii 10/2001.
3)Nu au fost analizate decât sumar contractele încheiate cu diferiţi furnizori, fără a se compara ofertele acestora cu cele ale unor terţi şi fără a se analiza modul în care creanţele au fost securizate şi dacă documentele emise au fost întocmite conform Legii 82/1991.
Analizând obiecţiunile formulate, judecătorul sindic a constatat că acestea sunt nefondate.
Lichidatorul a arătat în mod expres în raportul din 22.10.2007 că „ din documentarea efectuată nu s-a reţinut că debitoarea nu a ţinut corect contabilitatea”, astfel că obiecţiunile creditoarei AVAS cu privire la acest aspect s-a constatat a fi neîntemeiate.
Prin acelaşi act s-a arătat că nu au rezultat elemente care să conducă la concluzia că debitoarea ar fi încheiat contracte cu furnizori care să fi determinat intrarea sa în insolvenţă şi nici nu este în situaţia unor posibile revendicări imobiliare, potrivit dreptului comun sau Legii 10/2001.
Totodată prin Completarea la raportul final s-a evidenţiat situaţia fiecărei creanţe deţinute de debitoare, reliefându-se izvorul acesteia, scadenţa şi cuantumul său iar prin raportul din 22.10.2007 s-a indicat faptul că 4 dintre debitori au intrat în procedura falimentului, fără ca datoriile acestora să fi fost plătite.
Reţinând că raportul final în forma modificată cuprinde menţiunile specifice acestei faze procesuale instanţa l-a aprobat, respingând în acelaşi timp obiecţiunile creditoarei ca neîntemeiate.
În baza art. 130 din Legea 85/2006 a dispus lichidatorului judiciar să facă distribuirea finală a tuturor fondurilor, conform planului de distribuire finală.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs AVAS B criticând soluţia pronunţată pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată că „hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii” – art. 304 pct. 9 Cpc.
Fiind îndreptat împotriva unei hotărâri care nu poate fi atacată cu apel, recursul AVAS nu este limitat la motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 Cpc, instanţa de recurs având posibilitatea să examineze cauza sub toate aspectele, potrivit art. 3041 Cpc.
Arată că lichidatorul desemnat a solicitat închiderea procedurii fără să ţină cont de prevederile OUG 95/2003 şi fără a întocmi, conform prevederilor art. 25 şi 59 alin. 1 din Legea 85/2006 un „raport amănunţit asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă, cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă”.
Lichidatorul judiciar nu a verificat, în ce priveşte creanţa bugetară înscrisă de CAS şi preluată de AVAS, cauzele concrete care au determinat nevirarea de către debitoare a contribuţiilor la Fondul unic de asigurări sociale şi de sănătate, raportat la obligaţiile angajatorilor prevăzute de art. 8, 51, 53 din Legea 145/1997 privind asigurările sociale.
Judecătorul sindic nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de dispoziţiile art. 138 şi urm. din Legea 85/2006, aceste fapte trebuind privite în contextul stării de insolvenţă a debitoarei, ca fiind un complex de cauze sau condiţii care au dus sau au favorizat ajungerea societăţii în încetare de plăţi. Prin aceste fapte debitoarea a fost lipsită de lichidităţi tocmai pentru a fost administrată cu rea-credinţă sau cu neglijenţă, creditorii nemaiputându-şi recupera creanţele, scopul acestei dispoziţii legale fiind tocmai punerea la îndemâna creditorilor a unor proceduri speciale, prin care să poată să-şi acopere creanţele de la persoanele vinovate de ajungerea societăţii în incapacitate de plată, atât în ceea ce priveşte judecarea acestora, cât şi în ceea ce priveşte probaţiunea, legea instituind prezumţii de culpă şi de cauzalitate între faptă şi prejudiciu.
Lichidatorul trebuia să menţioneze persoanele din conducerea societăţii debitoare din vina cărora nu au fost plătite contribuţiile la acest fond.Lichidatorul nu este un executor judecătoresc care ar avea doar obligaţia de a vinde bunuri aflate în averea debitoarei ci atribuţiile sale sunt mult mai complexe iar în cadrul art. 25 din Legea 85/2006, prima dintre atribuţiile lichidatorului constă în”examinarea activităţii debitorului în raport cu situaţia de fapt şi întocmirea unui raport amănunţit asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la insolvenţă, cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă”, această analiză realizată de către un specialist, respectiv lichidatorul – conform OUG 86/2006 constituind premisa declanşării unor potenţiale acţiuni în baza art. 138 din Legea 85/2006.
Susţine că nu s-au depus toate diligenţele în vederea formulării unui raport detaliat privitor la eventualele bunuri ale societăţii, la identificarea persoanelor vinovate de aducerea societăţii în stare de insolvenţă, la cauzele şi condiţiile care au adus societatea în faliment.
Arată că în conformitate cu dispoziţiile art. 138 din Legea 85/2006, administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar trebuie să solicite angajarea răspunderii patrimoniale, urmând ca asupra cererii să se pronunţe judecătorul sindic. În cazul în care s-a omis formularea acestei cereri, creditorii pot fi autorizaţi să formuleze direct cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale, fără intermedierea administratorului sau lichidatorului judiciar. Faptul că legiuitorul specifică în mod expres „omisiunea” ca singura condiţie de admisibilitate a cererii de autorizare a creditorilor pentru formularea cererii întemeiată pe dispoziţiile art. 138, conduc la concluzia unei obligaţii în formularea acestei cereri, ca şi parte componentă a întregii proceduri de lichidare judiciară.
Prin dispunerea închiderii procedurii, fără a se stabili de către judecătorul sindic pe cale unei hotărâri judecătoreşti, dacă sunt incidente prevederile art. 138 din Legea 85/2006, creditorii au fost lipsiţi de posibilitatea reală de a formula cererea de angajare a răspunderii patrimoniale, chiar cum este situaţia de faţă în care lichidatorul nu a înţeles să promoveze respectiva acţiune.
Analizând recursul declarat sub aspectul motivelor invocate se consideră că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Lichidatorul în raportul din 22.10.2007, a arătat în mod expres că din documentarea efectuată nu s-a reţinut că debitoarea nu a ţinut corect contabilitatea.
Prin acelaşi act s-a arătat că nu au rezultat elemente care să conducă la concluzia că debitoarea ar fi încheiat contracte cu furnizori care să fi determinat intrarea sa în insolvenţă, şi nici că este în situaţia unor posibile revendicări imobiliare, potrivit dreptului comun sau Legii 10/2001.
Prin completarea la raportul final s-a evidenţiat situaţia fiecărei creanţe deţinute de debitoare, reliefându-se izvorul acesteia, scadenţa şi cuantumul său iar prin raportul din 22.10.2007 s-a indicat faptul că 4 dintre debitori au intrat în procedura falimentului, fără ca datoriile acestora să fi fost plătite.
În interpretarea recursului faţă de dispoziţiile art. 138 din Legea 85/2006, nimic nu P. pe creditorul AVAS să promoveze sau să formuleze cerere pentru atragerea răspunderii organelor de conducere, deşi din raportul final s-a reţinut că debitoarea a ţinut corect contabilitatea şi 4 dintre debitori au intrat în procedura falimentului, fără ca datoriile acestora să fi fost plătite.
Pentru aceste motive,
În numele legii
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de către creditorul AVAS B împotriva încheierii nr. 258/23.10.2007 pronunţată de către judecătorul sindic al T r i b u n a l u l u i A l b a în dosar nr(...).
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică din 23.01.2008.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu