Pe rol se află soluţionarea recursului declarat de H. U. împotriva sentinţei civile nr. 275/LM/2007 pronunţată de T r i b u n a l u l H u n e d o a r a în dosarul nr(...).
La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă reclamantul recurent şi c.j. E. B. pentru pârâta intimată.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier , după care recurentul depune la dosar declaraţie extrajudiciară de martor a numitului T. O..
Părţile arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat, împrejurare faţă de care instanţa constată cauza în stare de soluţionare şi acordă cuvântul în dezbateri.
Reclamantul recurent susţine recursul solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii , anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă , reintegrarea în funcţia avută anterior cu obligarea intimatei la plata despăgubirilor calculate de la data de 22.08.2006. Precizează că a trimis prin poştă angajatorului certificatul medical, însă plicul a fost returnat nedeschis, pârâta refuzând primirea acestuia.
Reprezentanta pârâtei intimate pune concluzii de respingerea ca nefondat a recursului şi menţinerea ca fiind legală şi temeinică a sentinţei atacate. În evidenţele unităţii nu există înregistrat concediul medical al contestatorului .
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de faţă :
Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul T r i b u n a l u l u i H u n e d o a r a sub nr(...) reclamantul H.l U. a chemat în judecată pârâta Autoritatea Rutieră Română solicitând anularea deciziei de desfacere a contractului individual de muncă nr. 1454/22.08.2006 emisă de pârâtă, reintegrarea în funcţia avută cu obligarea intimatei la plata despăgubirilor calculate de la data de 22.08.2006.
În motivarea contestaţiei reclamantul a menţionat că nu se poate reţine ca şi motiv al concedierii sale absenţele nemotivate de la serviciu având în vedere că a avut aprobarea şefului Agenţiei pentru efectuarea concediului fără plată.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei deoarece reclamantul nu a avut o cerere de concediu fără plată aprobată de conducerea pârâtei, simpla formalitate de a înregistra o atare cerere neputând creea drepturi şi în nici un caz nu semnifică că este şi aprobată.
Prin sentinţa civilă nr. 275/LM/2007 T r i b u n a l u l H u n e d o a r a a respins contestaţia formulată de reclamant.
În motivarea hotărârii prima instanţă a reţinut că întrucât cererea formulată de reclamant nu a fost aprobată în condiţiile prevăzute ce către regulamentul intern, în mod corect angajatorul a reţinut şi sancţionat lipsa nejustificată a reclamantului de la serviciu, în mod repetat şi pentru câteva zile, prin emiterea deciziei de concediere.
S-a mai reţinut că în speţă a fost efectuată cercetarea prealabilă disciplinară, iar decizia nu a fost emisă în perioada în care acesta a fost în concediu de odihnă, fiind datată 22.08.2006.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs reclamantul H. U. prin care a solicitat în urma admiterii căii de atac formulate, casarea sentinţei recurate, reţinerea cauzei spre rejudecare şi pe fond admiterea contestaţiei astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului reclamantul susţine că hotărârea primei instanţe este netemeinică şi nelegală, fiind dată cu încălcarea prevederilor art. 60 şi 268 din C o d u l M u n c i i.
Recurentul afirmă că aplicarea sancţiunii disciplinare nu s-a făcut în termen de 30 de zile de la data luării la cunoştinţă despre abaterea disciplinară care a fost data efectuării controlului de către CC al N..
Mai mult, concedierea salariaţilor nu se poate face în perioada concediului medical sau a concediului de odihnă, or cercetarea prealabilă disciplinară şi întocmirea referatului de sancţionare s-au făcut când acesta era în concediu de odihnă, iar la data emiterii deciziei de concediere era în concediu medical.
Pe fondul cauzei se solicită să se aibă în vedere că nu au fost absenţe nemotivate, existând cerere de concediu, fără plată, avizată de către şeful Agenţiei.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei atacate ca temeinică şi legală.
În ceea ce priveşte tardivitatea aplicării sancţiunii se menţionează că angajatorul a aflat despre fapta ce constituie abatere disciplinară o dată cu înregistrarea la ARR a Raportului nr. CC/848/19.07.2006 la data de 24.07.2006.
Referitor la emiterea deciziei de concediere a reclamantului în perioada în care acesta era în concediu medical se precizează că în evidenţele ARR-ului nu există înregistrat nici un certificat medical emis pe numele recurentului.
Acest aspect rezultă şi din apărările recurentului care nu a făcut nici o referire în contestaţie la presupusa incapacitate temporară de muncă, iniţial susţinând că se afla în concediu fără plată.
În privinţa celorlalte cereri de concediu depuse de către reclamant pârâta intimată precizează că acestea au fost numai vizate de către şeful agenţiei şi respectiv şeful Serviciului Resurse Umane, urmând a fi supuse aprobării Directorului General.
A fost depus în extras copie după regulamentul de organizare şi funcţionare a ARR, raportul nr. CC/848/2006 al Corpului de Control din cadrul N..
Recurentul a depus note scrise însoţite de înscrisuri.
CURTEA analizând sentinţa atacată în raport de criticile aduse şi în limitele prevăzute de art. 304 ind. 1 cod procedură civilă reţine următoarele:
Reclamantul a fost sancţionat cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă în temeiul art. 264 alin. 1 lit. „f” coroborat cu art. 61 lit. „a” din C o d u l m u n c i i prin decizia nr. 1454/22.08.2006, reţinându-se în sarcina acestuia lipsa nejustificată şi repetată de la serviciu.
Prima critică adusă de către reclamant sentinţei pronunţată de T r i b u n a l u l H u n e d o a r a este aceea că nu s-a observat împrejurarea că decizia de desfacere a contractului de muncă este dată după expirarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 268 C o d u l M u n c i i.
Potrivit art. 268 alin. 1 C o d u l M u n c i i angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare.
Reclamantul recurent este în eroare când consideră că data luării la cunoştinţă de către angajator despre abaterea disciplinară săvârşită este data efectuării controlului.
Reclamantul ignoră împrejurarea că acest control nu a fost efectuat de către angajatorul său ci de către Corpul de Control din cadrul m i n i s t e r u l u i d e resort. Or, reclamantul nu a avut raporturi de muncă cu acest corp de control, entitatea angajatoare fiind reprezentată de către Autoritatea Rutieră Română, între Corpul de Control şi ARR neexistând identitate de persoană.
În aceste condiţii este evident că data luării la cunoştinţă de către pârâtă despre abaterea disciplinară constată în urma controlului este data înregistrării raportului întocmit de către Corpul de control.
Cum data acestei înregistrări la ARR este 24.07.2006, iar data deciziei de sancţionare este 22.08.2006 rezultă că au fost respectate prevederile art. 268 C o d u l M u n c i i, criticile formulate de reclamant sub acest aspect fiind neîntemeiate, urmând a fi înlăturate.
În ceea ce priveşte nerespectarea prevederilor art. 60 din C o d u l M u n c i i, Curtea reţine că potrivit alin. 1 lit. „a” şi „i” al acestui articol concedierea salariaţilor nu poate fi dispusă pe durata incapacităţii temporare de muncă, stabilită prin certificat medical conform legii şi nici pe durata efectuării concediului de odihnă.
Reclamantul recurent susţine că a fost concediat în perioada în care se afla în concediu medical.
Este adevărat că potrivit certificatului medical depus la fila 66 reclamantul s-a aflat în perioada 22.08.2006-25.08.2006 în concediu medical.
Ceea ce interesează sub aspectul analizării legalităţii emiterii deciziei de concediere este faptul că acest certificat medical este emis în data de 22.08.2006, aceeaşi zi cu cea în care a fost emisă decizia de concediere, şi nu există nici o dovadă că reclamantul a depus acest certificat medical la sediul angajatorului pentru ca acesta să aibă cunoştinţă de incapacitatea temporară în care se afla reclamantul.
Chiar dacă se ia în considerare susţinerea recurentului că a trimis pârâtei prin poştă certificatul medical, nu s-a făcut dovada că la data emiterii deciziei angajatorul, în speţă pârâta, avea cunoştinţă de această incapacitate a reclamantului, or legiuitorul, prin dispoziţiile menţionate, a înţeles să protejeze salariatul tocmai de reaua credinţă a angajatorului ceea ce nu se poate reţine în prezenta cauză
Prezentarea certificatului medical ulterior emiterii deciziei de sancţionare nu are nici o consecinţă juridică asupra valabilităţii acesteia, întrucât cauzele de ineficacitate trebuie să existe la data întocmirii actului şi să fie cunoscute de către cel ce emite actul în discuţie.
Prin urmare ambele motive de recurs invocate de către recurent sunt nefondate.
În ceea ce priveşte apărările formulate pe fondul cauzei de către reclamant Curtea reţine că prima instanţa a făcut o corectă analiză a probelor administrate, reţinând în mod temeinic şi legal că reclamantul a lipsit de la serviciu cu încălcarea prevederilor art. 26 lit.”ş” din Regulamentul de organizare şi funcţionare a ARR-ului, ţinând cont că reclamantul a plecat de la serviciu fără a avea obţinută aprobarea conducerii, iar pentru activităţile desfăşurate la sediul operatorilor de transport corect s-a reţinut că reclamantul nu a avut mandat pentru asemenea activitate din partea angajatorului, activitatea de îndrumare neputând fi făcută de salariaţi când şi cum doresc aceştia. Se va avea în vedere şi că reclamantul a depus cereri pentru concediu de odihnă retroactiv, plecând de la serviciu înainte de a obţine aprobarea conducerii.
Nimeni nu O. dreptul reclamantului la concediu de odihnă sau de studii, fără plată, însă în ambele situaţii reclamantul trebuia să se supună reglementărilor interne referitoare la aprobarea concediilor, dispoziţiile din regulamentul de ordine interioară fiind obligatorii şi nu facultative pentru salariaţi, aceştia neputând invoca necunoaşterea acestor prevederi.
Faţă de cele menţionate, constatând că sentinţa atacată este temeinică şi legală, având la bază o corectă interpretare a probelor administrate în cauză şi o justă aplicare a dispoziţiilor incidente în materie, recursul declarat de reclamantul H. U. apare ca fiind nefondat, motiv pentru care în temeiul art. 312 cod procedură civilă Curtea urmează a-l respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de reclamantul H. U. împotriva sentinţei civile nr. 275/LM/2007 pronunţată de T r i b u n a l u l H u n e d o a r a în dosar nr(...).
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică de la 17 Ianuarie 2008.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu