Pe rol se află soluţionarea recursurilor declarate de pârâţii Institutul Naţional de Statistică B şi Direcţia Judeţeană de Statistică S împotriva sentinţei civile nr. 45/CA/09 10 2007 pronunţată de T r i b u n a l u l S i b i u.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este scutit de taxa de timbru conform art.15 lit.a din Legea 146/1997, pârâţii-recurenţi au solicitat judecarea în lipsă.
Pârâul-intimat Direcţia Generală a Finanţelor Publice S pentru Ministerul Finanţelor Publice a depus la dosar, prin Serviciul Registratură, întâmpinare.
Faţă de actele de la dosar şi solicitarea părţilor de judecare în lipsă, instanţa lasă cauza în pronunţare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor de faţă
Reclamanţii B. N., B. S. N., E. F., E. B. J., E. B., E. N., E. F., D. F. M., D. L. F., D. J., D. N., D. B., E. F., E. D.,F. T. F., G. B., H. N. B., H. N., H. T. B., I. B., M. E., N. N., N. J., N. M., N. J. N., N. N., N. N., P. B., P. P., E. N., E. N. U., E. F., S. E. N., T. D., T. T., T. G, T. N. H., T. S. F., U. D., U. M. N., E. E. O. şi E. M. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Institutul Naţional de Statistică B, Direcţia Judeţeană de Statistică S, Ministerul Finanţelor Publice B prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice S prin cererea înregistrată sub nr(...) obligarea la plata drepturilor băneşti reprezentând primele de concediu aferente anilor 2001-2005 actualizate cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective. În motivarea cererii se arată că reclamanta are calitatea de funcţionar public şi în temeiul art. 34 din L. 188/1999 are dreptul la plata primelor, dar că pârâta nu a achitat aceste drepturi.
Secţia comercială şi contencios administrativ a T r i b u n a l u l u i S i b i u prin sentinţa nr.45/ca/9 10 2007 a admis acţiunea şi a obligat pârâţii la plata primelor de concediu pentru anii 2001-2006, actualizate cu indicele de inflaţie de la data naşterii dreptului material şi până la data plăţii efective. Au fost respinse excepţiile privind lipsa timbrajului, a lipsei procedurii prealabile, a lipsei calităţii procesuale pasive şi a prescripţiei. A fost respinsă cererea de chemare în garanţie formulată împotriva Ministerului Finanţelor Publice. Instanţa a respins excepţia timbrajului faţă de prevederile art. 15 din L.146/1997 , art. 7 din L. 554/2004 este inaplicabil faţă de prevederile L. 188/1999 care este legea specială în materie, Institutul are calitatea de ordonator principal de credite şi calitate procesuală pasivă, art. 3 din D-L 167/1959 este inaplicabil deoarece cursul prescripţiei a fost suspendat. Instanţa a reţinut pe fondul cauzei că faţă de dispoziţiile art. 34 din L. 188/1999 reclamanta este îndreptăţită la plata primelor de concediu.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii.
Institutul şi Direcţia arată că instanţa s-a pronunţat asupra ceea ce nu s-a cerut, lipsa timbrajului şi nu s-a pronunţat asupra cererii de chemare în garanţie. Plata primelor de concediu este prescrisa pentru anii 2001-2003, termenul fiind împlinit la data de 1 01 2007. Procedura prealabilă trebuia îndeplinită în cauză faţă de prevederile art. 76 din L. 188/1999. Institutul este ordonator secundar de credite iar Direcţia, cu care reclamanta se afla în raporturi de serviciu, este ordonator terţiar de credite. Pe fondul cauzei se arata ca plata primelor de concediu a fost suspendată din lipsa fondurilor bugetare, iar legea bugetului de stat nu a prevăzut fonduri pentru plata acestor sume. Recursurile au fost motivate în drept pe prevederile art. 304 ^1 Cod procedura civila şi sunt scutite de timbraj potrivit art. 17 din L. 146/1997.
Chematul în garanţie prin DGFP a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursurilor pârâţilor, deoarece reclamanta nu se afla în raporturi de serviciu cu Ministerul pentru a exista vreun raport obligaţional în acest sens.
Analizând sentinţa atacată sub aspectul recursurilor declarate, Curtea constata următoarele:
Acţiunea nu este supusă timbrajului, potrivit art. 15 din L. 146/1997, deoarece priveşte raporturile de serviciu ale reclamantei, iar faptul că instanţa s-a pronunţat prin sentinţa nu prejudiciază vreo parte.
Procedura prealabila nu este necesar a fi îndeplinită în acest caz, potrivit art. 76 din L. 188/1999, deoarece reclamanta nu contestă modul de stabilire a drepturilor salariale, ci solicită plata unor drepturi legale. În acest sens s-a pronunţat şi Curtea Constituţională prin decizia nr.441/2007.
Asupra prescripţiei dreptului la acţiune se constata că prin decizia nr. LXXVII (77), admiţându-se recursul în interesul legii, ICCJ a stabilit ca dispoziţiile art. 34 alin. (2) (devenit art. 35 alin. 2) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se interpretează în sensul că prima de concediu, reprezentând o sumă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, se cuvenea acestei categorii de personal.
În OUG nr. 146 din 19 decembrie 2007 pentru aprobarea plăţii primelor pentru concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006, publicata in M. OF. nr. 877 din 20 decembrie 2007 , se prevede ca datorita constrângerilor bugetare din perioada 2001-2006, impuse anual de organismele financiare internaţionale, nu s-a permis acordarea primelor , prevederile din actele normative prin care au fost aprobate fiind suspendate prin legi bugetare anuale succesive şi acte normative anuale de salarizare. Prin aceasta ordonanţă se reglementează modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediu de odihnă, urmând ca plata sa se efectueze in transe. Prin recunoaşterea de către Guvern a drepturilor salariaţilor la plata primelor de concediu şi stabilirea modalităţii de plată, devin inaplicabile prevederile privind prescripţia dreptului la acţiune pentru plata primelor de concediu.
În privinţa calităţii procesuale pasive atât Institutul cât şi Direcţia au calitate procesuală pasivă în calitate de ordonatori secundar şi terţiar de credite.
Instanţa s-a pronunţat asupra cererii de chemare în garanţie , fiind motivată soluţia de respingere a acestei cereri, iar plata acestor drepturi urmează să se realizeze potrivit prevederilor OUG nr. 146/2007.
Reclamanta este funcţionar public în cadrul Direcţiei Judeţene de Statistica S. Această categorie de personal este salarizată în conformitate cu dispoziţiile L. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici , OUG 192/2002, iar în prezent prin OUG 92/2004. Potrivit art.33 (2) din L.188/1999, devenit art. 34 după republicare, funcţionarii publici au dreptul pe lângă indemnizaţia de concediu , la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat. De asemenea, potrivit art.4 (2) din OUG 192/2002 privind drepturile de natură salarială ale funcţionarilor publici, sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile , premiile, stimulentele şi alte drepturi, iar în art.23 din aceeaşi ordonanţă se stabileşte că funcţionarii publici au dreptul la concediu de odihnă în condiţiile legii. Ulterior, a fost adoptată OUG 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autorităţii judecătoreşti, (M.OF.108/2.03.2001), intrată în vigoare la data de 2 03 2001 , care prevede prin art. III (1) că aplicarea art. 33(2) referitoare la acordarea primei cu ocazia plecării în concediu de odihnă din L.188/1999 (M.OF.600/8 12 1999) cu modificările şi completările ulterioare se suspendă până la 1 01 2002.
Prin L. 473/2001 privind bugetul de stat pe anul 2002, (M.OF.784/11 12 2001), intrată în vigoare la data de 11 12 2001, în art.12(4) se arată expres că termenele prevăzute la art. III din OUG 33/2001 se prelungesc până la data de 31 12 2002.
Prin L.631/2002 privind bugetul de stat pe anul 2003, (M.OF.863/29 11 2002), intrată în vigoare pe data de 29 11 2002 se prevede în art. 10 (3) că termenele stipulate la art. III din OUG 33/2001 se prelungesc până la data de 31 12 2003.
Ulterior, prin L.507/2003, (M.OF.853/2 12 2003) intrată în vigoare la data de 5 12 2003, privind bugetul de stat pe anul 2004, prin art.9 (7) se stabileşte că termenele prevăzute în art. III din OUG 33/2001 se prelungesc până la data de 31 12 2004, iar prin art. 8 (7) din L. 511/2004, Legea bugetului de stat pe anul 2005, s-a prevăzut suspendarea acestor drepturi pana la data de 31 12 2005. Prin art.5(5) din L.379/2005, Legea bugetului de stat pe anul 2006,se arata ca prevederile din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acorda cu ocazia plecării în concediul de odihna se suspenda pana la data de 31 decembrie 2006.Se constata ca atât la data formulării în instanţă, cât şi la soluţionarea cauzelor pe fond si in recurs era epuizata suspendarea legala.
Este adevărat că aplicarea prevederilor privind primele de concediu a fost suspendata prin acte normative succesive,dar această suspendare nu înseamnă abrogarea acestor texte legale. Suspendarea aplicării unor dispoziţii legale dispusă de legiuitor din diferite considerente este o măsură cu caracter temporar, iar după epuizarea duratei suspendării textul legal redevine aplicabil în scopul pentru care fost edictat .
Suspendarea plăţii acestor drepturi s-a dispus prin acte normative edictate conform dispoziţiilor L. 24/2000 privind normele de tehnica legislative si potrivit art. 64 in care se prevede ca in cazuri speciale aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un alt act normativ de acelaşi nivel sau de nivel superior. În aceasta situaţie se vor prevedea, în mod expres, data la care se produce suspendarea, precum şi durata ei determinată. Dar , este la fel de adevărat că acelaşi articol în aliniatul (2) stipulează că la expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziţia afectată de suspendare reintra de drept în vigoare.
Acordarea daunelor-interese de către instanţă este o dispoziţie legala, deoarece, în temeiul art.1084 Cod civil, plata cu întârziere a drepturilor da dreptul la despăgubiri calculate în funcţie de rata inflaţiei.
În consecinţă , acordarea primei de vacanţă este un drept consacrat printr-o lege specială şi chiar dacă aplicarea dispoziţiilor legale a fost suspendată de legiuitor din anumite considerente, după epuizarea suspendării nimic nu împiedica instanţa de judecată să acorde aceste drepturi în măsura în care se cuvin.
Faţă de toate aceste considerente legale, Curtea consideră că în cauză nu sunt motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate dintre cele prevăzute de art. 304, 312 Cod procedura civila şi în consecinţă recursurile pârâţilor vor fi respinse ca nefondate.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii
În numele legii
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâţii Institutul Naţional de Statistică şi Direcţia Judeţeană de Statistică S împotriva sentinţei civile nr. 45/CA/2007 pronunţată de T r i b u n a l u l S i b i u în dosar nr(...).
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică din 21. 01. 2008.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu