Pe rol se află soluţionarea recursurilor declarate de pârâţii T R I B U N A L U L A L B A, şi MINISTERUL JUSTIŢIEI împotriva sentinţei civile nr. 1090/2007 pronunţată de T R I B U N A L U L A L B A în dosarul nr(...).
S-a făcut referatul cauzei de către grefier , după care , faţă de actele şi lucrările dosarului instanţa constată cauza în stare de soluţionare şi o lasă în pronunţare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de faţă ;
Pe rol fiind judecarea acţiunii civile formulată de către reclamanţii: S. S., T. D., N. T., T. (...), E. (...), Ş. D., E. B. ,E. B. D., G. (...)ia prin reprezentant legal N. D. împotriva pârâţilor Ministerul Justiţiei , T R I B U N A L U L A L B A, Ministerul Economiei şi Finanţelor şi Curtea de A P E L A L B A I U L I A solicitând ca prin sentinţă civilă care urmează a fi pronunţată de către instanţa de judecată să se dispună obligarea pârâţilor la plata în favoarea fiecărui reclamant (ă) a drepturilor băneşti cuvenite , reprezentând sporul de risc şi solicitare neuropsihică în procent de 50 % calculate la salarul de bază brut lunar începând cu luna mai 2004 până la data de 1.02.2007 şi în continuare, sume care se solicită de către reclamanţi a fi actualizate cu indicele de inflaţie. Se mai solicită obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a acţiunii civile se arată de către reclamanţi faptul că fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate , iar pârâţii au obligaţia legală de a aloca fondurile băneşti necesare plăţii drepturilor salariale solicitate.
Se apreciază ca fiind întemeiată acţiunea civilă formulată , aceasta şi în condiţiile în care legiuitorul a avut în vedere condiţiile în care îşi desfăşoară activitatea , acestea fiind apreciate ca fiind de risc şi supra solicitare neuropsihică.
Pârâtul , Ministerul Economiei şi Finanţelor , prin întâmpinarea depusă la fila 5 dos. fond. Invocă în principal excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, apreciind că nu se află în culpă pentru a fi obligat la acordarea sporurilor solicitate de către reclamanţi, neputându-se substitui legiuitorului în ceea ce priveşte acordarea de sporuri pentru angajaţii altor instanţe.
Ministerul Justiţiei la ( fila 8) depune întâmpinare , prin care solicită instanţei de judecată a proceda la respingerea acţiunii civile ca fiind neîntemeiată , motivând faptul că textul de lege invocat de către reclamanţi în susţinerea pretenţiilor formulate a fost abrogat expres.
Se mai susţine faptul că abrogarea dispoziţiilor legale care prevedeau acordarea sporului solicitat de către reclamanţi reprezintă o problemă de legiferare , fiind o opţiune a legiuitorului.
Instanţa de judecată reţine faptul că ceilalţi pârâţi deşi legal citaţi conform normelor procedurale incidente , nu au depus la dosarul cauzei întâmpinări, vizând cererile şi susţinerile reclamanţilor din acţiunea introductivă.
Prin sentinţa civilă nr.1090/17.10.2007 pronunţată de T R I B U N A L U L A L B A în dosar nr(...) a fost admisă acţiunea în conflict de drepturi formulată în cauză de reclamanţi în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi T R I B U N A L U L A L B A, aceştia fiind obligaţi să plătească reclamanţilor, corespondent raportului de serviciu, sumele reprezentând drepturile salariale cu titlu de spor de risc şi solicitare neuropsihică, în procent de 50% din indemnizaţia brută lunară, pentru perioada 11.06.2004-1.02.2007 şi în continuare, sume care vor fi actualizate cu indicele de inflaţie începând cu data naşteri dreptului material şi până la data plăţii efective.
A fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor, precum şi excepţia prescripţiei parţiale a dreptului material la acţiune pentru perioada 1.05.2004-10.06.2004 cu consecinţa respingerii acţiunii faţă de pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor şi Curtea de A P E L A L B A I U L I A precum şi faţă de primii doi pârâţi pentru perioada 1.05.2004-10.06.2004.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut că având în vedere importanţa, complexitatea şi solicitările de natură profesională avute şi suferite de către reclamanţi, acestea fiind date de natura şi felul muncii prestate, pretenţiile reclamanţilor sunt deplin justificate şi întemeiate.
S-a mai reţinut că, deşi reclamanţii fac parte din personalul angajat în unităţile din justiţie, având raporturi de muncă guvernate inclusiv de prevederile Legii nr. 53/2003, aceştia nu beneficiază, datorită unei greşite interpretări a normelor legale, de plata sporului procentual solicitat şi cuvenit acestora, iar prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996 au fost abrogate conform art. 50 din OUG nr. 177/2002.
Această dispoziţie de abrogare a fost înlăturată prin art. 41 din OUG nr. 27/2006, care a abrogat în totalitate OUG nr. 177/2002.
Abrogarea art. 42 din Legea nr. 50/1996 prin art. 42 din OG nr. 83/2000 nu poate produce efecte juridice întrucât acest ultim act normativ este de nivel inferior.
Necesitatea respectării principiului protecţiei încrederii în stat implică ca evenimentele legislative să poată fi dispuse doar prin acte normative ulterioare de acelaşi nivel sau de nivel superior şi cere eliminarea obstacolelor juridice care împiedică titularii drepturilor recunoscute legal să se bucure de el.
Instanţa a reţinut şi prevederile decretului nr. 167/1958 pentru admiterea excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune pentru pretenţiile care exced perioadei de 3 ani anterioară datei înregistrării acţiunii introductive.
Împotriva acestei sentinţe au declarat, în termenul legal, prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999 recurs pârâţii T R I B U N A L U L A L B A şi Ministerul Justiţiei aducându-i critici de nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinţei şi respingerea acţiunii formulată de reclamanţi.
T R I B U N A L U L A L B A în motivele de recurs a menţionat că art. 42 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat prin OG nr. 83/2000, iar potrivit art. 62 alin. 3 din Legea nr. 24/2000 abrogarea unei dispoziţii sau a unui act normativ are caracter definitiv, nefiind admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ iniţial.
În consecinţă se consideră că în mod greşit prima instanţă a apreciat că textul de lege pe care reclamanţii şi-au întemeiat acţiunea mai este în vigoare şi îşi produce efectele.
În recursul declarat de către pârâtul Ministerul Justiţiei se menţionează că hotărârea pronunţată de T R I B U N A L U L A L B A este criticabilă pentru motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 cod procedură civilă.
Se are în vedere faptul că art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat total şi explicit prin OG nr. 83/2000.
Totodată art. 115 din Constituţie dispune că Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii ce nu fac obiectul legilor organice, iar prin Legea nr. 125/2000 s-a prevăzut că …. Guvernul este abilitat …..să emită ordonanţe în următoarele domenii:…..Q. Salarizarea: 1. Modificarea şi completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, republicată.
Se consideră că instanţa de fond a reţinut în mod nelegal şi netemeinic că prin abrogarea OUG nr. 177/2002 prin OUG nr. 27/2006 dispoziţiile Legii nr. 50/1996 cu privire la sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică au reintrat în vigoare.
Nu se poate reţine repunerea în vigoare a dispoziţiilor menţionate ca urmare a abrogării OUG nr. 177/2002 faţă de prevederile Legii nr. 24/2000 care la art. 62 alin. 3 dispune că „Abrogarea uni dispoziţii sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este permis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ iniţial”.
Mai mult, Legea nr. 50/1996 nu face parte din categoria actelor organice, iar Legea nr. 125/2000 face referire expresă la aceasta. Trebuie reţinut şi că Legea nr. 50/1996 nu a fost abrogată total prin OG nr. 83/2000, doar anumite articole au fost modificate şi abrogate, iar la art. 62 alin. 5 din Legea nr. 24/2000 se prevede că „B. parţiale sunt asimilate modificărilor de acte normative”.
Este invocat şi motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 cod procedură civilă având în vedere că instanţa de fond apreciază că modificarea Legii nr. 50/1996 prin ordonanţă simplă este legală doar atunci când modificările sunt de natură a aduce noi drepturi pentru magistraţi şi personal auxiliar şi respectiv nelegală atunci când respectivele prevederi sunt abrogate.
B. motiv de recurs este cel prevăzut de art. 304 pct. 4 cod procedură civilă, având în vedere că instanţa de fond a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti procedând practic la legiferarea sporului de risc şi suprasolicitare neuropsihică.
Recunoaşterea acestui spor este rezultatul realizării unei construcţii juridice profund netemeinice şi abuzive prin care Tribunalul a repus în vigoare un text legal abrogat încă din anul 2000. Mai mult, T R I B U N A L U L A L B A acordă sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică şi pentru perioada ulterioară emiterii OG nr. 8/2007, atunci când aplicabilitatea Legii nr. 50/1996 nu ar mai fi putut fi justificată prin nici un fel de construcţie juridică.
Intimaţii nu au depus întâmpinare în această fază procesuală. CURTEA, analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu conform cerinţelor art.3041 Cod procedură civilă, constată următoarele:
Recursurile sunt fondate.
Pentru ca titularul unui drept subiectiv să beneficieze de protecţia oferită de lege în recunoaşterea acelui drept se impune ca respectivul drept să–şi aibă reglementarea într-o normă legală.
În speţă, dreptul pretins de reclamanţi a fost prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996 republicată potrivit căruia „pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, magistraţii, precum şi personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar”.
Această prevedere a fost abrogată expres prin art.1 punct 42 din O.G. nr. 83/2000 potrivit căruia „ Legea nr. 50/1996 se modică şi se completează după cum urmează: pct. 42: Articolul 47 se abrogă.”
Potrivit principiului activităţii legii, legea civilă se aplică în timp de la data intrării în vigoare până la data abrogării exprese sau implicite. În speţă, actul normativ în discuţie şi-a produs efectele în ce priveşte sporul de risc şi suprasolicitare în perioada 24.06.1996-01.10.2000, când a fost abrogată expres, aşa încât formularea unor atari pretenţii întemeiate pe această prevedere, vizând perioada 01.04.2004-01.02.2007, deci după abrogarea textului legal, face ca acţiunea având acest obiect să fie lipsită de temei legal.
Acordarea unui spor salarial este o opţiune exclusivă a legiuitorului, întrucât numai el are dreptul să reglementeze criteriile de acordare a sporurilor şi adaosurilor la indemnizaţie şi salariile de bază şi drept urmare, doar legiuitorul este cel care poate aprecia şi stabili dacă şi ce anume sporuri şi adaosuri se acordă anumitor categorii de salariaţi, cu singura condiţie ca de aceste sporuri să beneficieze toţi salariaţii care se află în situaţii identice sub toate aspectele funcţiilor în care sunt încadraţi. Aşa cum a statuat şi Curtea Constituţională „ diferenţierea indemnizaţiilor şi a salariilor de bază pentru demnitari şi alţi salariaţi din sectorul bugetar este o opţiune liberă a legiuitorului, ţinând seama de importanţa şi complexitatea diferitelor funcţii. Legiuitorul este în drept, totodată să instituie anumite sporuri la indemnizaţiile şi salariile de bază…pe care le poate diferenţia în funcţie de categoriile de personal cărora li se acordă”.
Nu poate fi reţinută susţinerea primei instanţe vizând abrogarea legii printr-un act normativ de S. inferior, deoarece dispoziţiile exprese ale art.115 din Constituţia revizuită stabilesc competenţa delegată Guvernului de a interveni prin ordonanţe simple, în baza unei legi speciale de abilitare, în materii ce nu fac obiectul legilor organice. În acest sens, Legea nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe dispune că: ”În temeiul art. 114 alin. (1) din Constituţia României, Guvernul este abilitat ca, de la data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la reluarea lucrărilor Parlamentului în cea de-a doua sesiune ordinară a anului 2000, sa emită ordonanţe în următoarele domenii…Q. Salarizare: 1 Modificarea şi completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti republicată.”
Ordonanţa menţionată a fost aşadar adoptată în temeiul art. 108 alin. (1) şi (3) din Constituţia României, republicată, precum şi a <LLNK 12000 125 10 202 1 43>art. 1 lit. Q pct. 1 din Legea nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe.
Totodată, sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică a fost introdus în Legea nr. 50/1996 prin O.G. nr. 56/1997 care a completat O.G. nr. 9/1997 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1996, acte normative de acelaşi nivel cu O.G. nr. 83/2000. A admite că o ordonanţă simplă, precum cele menţionate, nu ar putea modifica o lege ordinară ar da naştere unei succesiuni de excepţii de neconstituţionalitate vădit neîntemeiate.
În fine, O.G. nr. 83/2000 a fost aprobată prin Legea nr.334/2000 privind aprobarea O.G.nr.83/2000 pentru modificarea şi completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, de către Parlament, acelaşi organism care a abilitat Guvernul să emită ordonanţe.
Faţă de cele ce preced, Curtea constată că soluţia primei instanţe este nelegală şi netemeinică, motivele invocate de recurenţi încadrându-se în cazurile de modificare a hotărârii prevăzute de legiuitor în conţinutul art. 304 punct. 7 şi 9 Cod procedură civilă, considerente pentru care, în conformitate cu art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, cu aplicarea art.82 din Legea nr.168/1999 se vor admite ca fondate recursurile de faţă, modificându-se în parte sentinţa atacată în sensul respingerii în întregime a acţiunii civile formulate de reclamanţii S. S., T. D., N. T., T. (...), E. (...), Ş. D., E. B., E. B. D., G. (...)ia, împotriva pârâţilor Ministerul Justiţiei şi T R I B U N A L U L A L B A şi menţinerea sentinţei atacate în ce priveşte respingerea acţiunii civile formulate de către reclamanţi împotriva pârâtului Ministerul Economiei şi Finanţelor B, reprezentat de DGFP A şi Curţii de A P E L A L B A I U L I A.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admis recursurile declarat de pârâţii T R I B U N A L U L A L B A, şi MINISTERUL JUSTIŢIEI împotriva sentinţei civile nr. 1090/2007 pronunţată de T R I B U N A L U L A L B A în dosarul nr(...).
Modificat în parte sentinţa atacată în sensul respingerii acţiunii civile formulate de reclamanţi S. S., T. D., N. T., T. (...), E. (...), Ş. D., E. B., E. B. D., G. (...)ia, împotriva pârâţilor Ministerul Justiţiei B şi T R I B U N A L U L A L B A .
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Pronunţată în şedinţa publică de la 17 Ianuarie 2008
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu