Parchetul de pe lângă Curtea de A p e l A l b a-I reprezentat prin procuror J. O.
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de inculpaţii N. B. N., E. E. B., E. T. E., E. T. E. şi E. D. G. împotriva încheierii penale pronunţată la 23 Ianuarie 2008 de Tribunalul I. – secţia penală în dosar nr(...).
- recurent Inculpat - E. T. E. personal
- recurent Inculpat - E. D. G. personal
- recurent Inculpat - E. E. B. personal
- recurent Inculpat - E. T. E. personal
- recurent Inculpat - N. B. N. personal
Toţi inculpaţii recurenţi sunt în stare de arest în Penitenciarul E.-M D şi asistaţi de avocat E. (...), apărător ales pentru inculpaţii E. D. G., E. E. B. şi E. T. E. şi în substituirea doamnelor avocat lipsă, U. M. apărător ales al inculpatei N. B. N. şi E. B. apărător ales al inculpatului E. T. E..
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care la întrebarea instanţei dacă doresc să fie ascultaţi, toţi cei cinci inculpaţii au declarat că nu doresc să dea o declaraţie în faţa instanţei iar motivele de recurs vor fi susţinute oral de către apărătorul lor.
Avocat E. (...) pentru toţi cei cinci inculpaţii susţine că motivele de recurs sunt motive de netemeinicie ale încheierii penale pronunţate la 23 ianuarie 2008 de către T r i b u n a l u l H u n e d o a r a în sensul că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive şi cercetarea inculpaţilor poate continua cu inculpaţii în libertate în cauză lipsind pericolul pentru ordinea publică.
Nefiind alte cereri de formulat, excepţii de invocat, chestiuni prealabile, instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpaţilor, avocat E. (...) solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi revocarea măsurii arestării preventive pentru cei cinci inculpaţi şi în baza art.145 Cod procedură penală înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
De la ultimul recurs declarat în cauză şi până în prezent a avut loc sesizarea instanţei şi s-a menţinut măsura arestării preventive, s-au invocat o serie de excepţii cu privire la nulitatea urmăririi penale desfăşurate în cauză şi o serie de aspecte referitoare la modul de desfăşurare a urmăririi penale. S-a constatat că deşi instanţa a fost sesizată cu Rechizitoriu, de la dosar lipseşte însă Raportul de autopsie a victimei Ş. D. H. astfel în cauză nu poate fi reţinută subzistenţa temeiurilor care au determinat arestarea preventivă atâta timp cât din actele dosarului nu rezultă o participaţie reală a fiecărui inculpat la săvârşirea faptei şi la contradicţiile existente între declaraţiile martorilor iar privarea de libertate nu poate continua pe parcursul cercetării judecătoreşti inculpaţii nu sunt persoane violente, nu au provocat scandaluri în localuri publice şi discoteci şi nu mai au antecedente penale, astfel doar pentru că fapta este de o gravitate deosebită nu poate determina menţinerea arestului preventiv şi buna desfăşurarea a procesului penal şi scopul acestuia ar putea fi atins şi prin aplicarea unei măsuri neprivative de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul parchetului achiesează la concluziile instanţei de fond care arată că punerea inculpaţilor în libertate ar crea o stare de insecuritate în rândul societăţii prin rezonanţa negativă a faptului că persoane care au săvârşit o faptă atât de gravă sunt cercetaţi în stare de libertate.
În concluzie solicită respingerea recursurilor formulate de cei cinci inculpaţi.
Inculpata N. B. N., în ultimul cuvânt susţine că-şi însuşeşte concluziile puse de apărătorul său.
Inculpatul E. E. B., în ultimul cuvânt solicită punerea în libertate.
Inculpatul E. T. E., în ultimul cuvânt solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, obligându-se să se prezinte la fiecare chemare a organelor judiciare.
Inculpatul E. T. E., în ultimul cuvânt solicită punerea în libertate.
Inculpatul E. D. G., în ultimul cuvânt lasă la aprecierea instanţei soluţia ce se va pronunţa.
Instanţa, în baza actelor şi lucrărilor dosarului lasă cauza în pronunţare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de faţă;
Constată că prin încheierea din 23.01.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l H u n e d o a r a – Secţia penală în dosar nr(...), în temeiul art. 300/1 rap. la art. 160 C.p.p., s–a dispus menţinerea măsurii arestării preventive privind pe inculpaţii N. B. N., E. E. B., E. T. E., E. T. E. şi E. D. G., deţinuţi în P e n i t e n c i a r u l D e v a.
Prin aceeaşi încheiere s-au respins cererile formulate de inculpaţi de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
În motivare s-a reţinut că de la ultima verificare a măsurilor preventive dispuse nu a intervenit nici un element de natură a permite aprecierea că temeiurile de fapt şi de drept care au stat la baza arestării inculpaţilor s-au schimbat sau au dispărut.
Instanţa a mai reţinut existenţa unor indicii plauzibile că inculpaţii au săvârşit o faptă penală gravă pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai M de 4 ani ( omor calificat ) iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică raportat la circumstanţele concrete ale săvârşirii faptei, respectiv cu premeditare, pe timp de noapte şi în loc public, rezonanţa socială şi reacţia opiniei publice.
Tribunalul a mai arătat că în cauză nu sunt încălcate nici prevederile CEDO cu privire la natura şi durata măsurii preventive, în condiţiile în care acestea nu exced luării şi menţinerii arestării preventive faţă de inculpaţi, atâta timp cât, faţă de aceştia, se dovedeşte existenţa pericolului public, cum este în speţă, iar termenul rezonabil prev. de art. 5 al. 3 CEDO nu a fost depăşit.
Faţă de cele arătate şi pentru scopul bunei desfăşurări a procesului penal, Tribunalul a apreciat că măsura arestării preventive încă este necesară şi, pentru aceleaşi considerente au fost respinse şi cererile inculpaţilor de înlocuire a arestului preventiv cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
Împotriva încheierii au declarat recurs inculpaţii pe motive de netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi revocarea măsurii arestării preventive iar în baza art. 145 C.p.p. înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
În motivare, prin apărătorul ales inculpaţii au susţinut că nu există temeiuri care să justifice arestarea preventivă, din actele dosarului nu rezultă o participaţie reală a fiecărui inculpat iar probaţiunea administrată ar prezenta numeroase vicii, lipsind raportul de autopsie a victimei. Procesul penal se poate desfăşura şi cu inculpaţii în stare de libertate deoarece aceştia nu sunt violenţi şi nu au antecedente penale astfel că se poate lua faţă de aceştia măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
Examinând dosarul cauzei prin prisma motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, Curtea constată că recursurile inculpaţilor sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
În cauză subzistă temeiurile de fapt şi de drept care au determinat luarea măsurii arestării preventive. Astfel, există probe şi indicii temeinice care atestă presupunerea că inculpaţii au săvârşit faptele reţinute în sarcina lor.
Astfel sunt relevante: procesele - verbale de cercetare la faţa locului şi planşele fotografice, plângerile şi declaraţiile părţilor vătămate, declaraţiile martorilor, procesul–verbal de redare a convorbirilor interceptate şi înregistrate.
Ţinând seama de împrejurările comiterii faptelor (de mai multe persoane împreună, pe timp de noapte şi în loc public), de modalitatea se săvârşire (prin exercitarea de acte violente), de urmările produse (cauzarea decesului victimei), Curtea apreciază că lăsarea în libertate a inculpaţilor ar genera o stare de insecuritate în rândul societăţii, prezentând pericol concret pentru ordinea publică.
Şi teza primară a art. 148 lit. f C.P.P. subzistă, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea dedusă judecăţii este mai M de 4 ani.
Până în prezent nu au rezultat împrejurări care să conducă la concluzia că temeiurile de fapt şi de drept care au condus la luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat. În aceste condiţii, Curtea de Apel apreciază că în mod corect Tribunalul a menţinut faţă de inculpaţi măsura arestării preventive.
Pentru aceleaşi considerente se apreciază că la acest moment al desfăşurării procesului penal nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaţilor cu o altă măsură preventivă dintre cele prev. la art. 145 C.p.p.
Celelalte aspecte invocate de apărare, vizând validitatea mijloacelor de probă administrate şi probele existente la dosar, nu fac obiectul cauzei de faţă, urmând a fi analizate ca excepţii sau apărări, odată cu judecarea fondului cauzei.
Faţă de aceste considerente, se apreciază că în mod legal şi temeinic a dispus instanţa de fond menţinerea măsurii arestării preventive a inculpaţilor şi a respins cererea acestora de înlocuire a măsurii arestării preventive.
În temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b şi art. 141 C.p.p., recursurile inculpaţilor vor fi respinse ca nefondate.
În temeiul art. 192 alin. 2 C.p.p. inculpaţii recurenţi vor fi obligaţi să plătească statului câte 50 lei cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii N. B., E. E., E. T., E. T., E. D. împotriva încheierii penale din 23.01.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l H u n e d o a r a în dosar nr(...).
Obligă inculpaţii recurenţi să plătească în favoarea statului suma de câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică din 28.01.2008.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu