Pe rol soluţionarea recursului declarat de inculpata E. O. împotriva deciziei numărul 378/A/2007 a T r i b u n a l u l u i H u n e d o a r a.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă avocat E. G., apărător desemnat din oficiu pentru inculpata recurentă, lipsă fiind părţile.
Procedura de citare este îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care nefiind alte cereri de formulat instanţa acordă cuvântul în dezbateri.
Avocata inculpatului solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate şi procedând la rejudecarea cauzei, în temeiul art. 11 pct. 2 lit.a raportat la art. 10 lit.d C.pr.penală a se dispune achitarea inculpatei precizând că starea de fapt este contrară probelor administrate în cauză.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca fiind nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a deciziei penale atacate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de faţă;
Constată că prin sentinţa penală nr. 135/2007 a J u d e c ă t o r i e i D e v a inculpata E. O. a fost condamnată la 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 al. 2 şi 3 Cod penal cu aplicarea art. 74 şi 76 lit. c Cod penal.
În baza art. 81, 82 Cod penal, a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei de mai sus pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
S-a pus în vedere inculpatei dispoziţiile art. 83 Cod penal.
A fost obligată inculpata la plata sumei de 7000 lei daune materiale către partea civilă G. N. H..
Au fost respinse în rest pretenţiile civile.
A fost respinsă cererea de cheltuieli judiciare formulată de inculpată.
A fost obligată inculpata la plata sumelor de 1000 lei cheltuieli judiciare către partea civilă şi la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 18 ianuarie 1999, inculpata E. O. şi soţul acesteia, numitul E. H. F. N. au încheiat contractul de împrumut privind suma de 4500 lei cu SC I. & M. SRL D în virtutea prevederilor căruia aceştia au garantat restituirea sumei împrumutate cu imobilul situat în localitatea S, nr. 131, înscris în CF 100, nr. topo 951/2, compus din casă, curte, grădină în suprafaţă totală de 23.234 mp, respectiv construcţiile în întregime, iar terenul în cotă de 11.757/23.234 parte.
Inculpata nu a achitat împrumutul la scadenţa stabilită, astfel încât la data de 23 noiembrie 2000, în baza procesului verbal de licitaţie emis de J u d e c ă t o r i a D e v a în dosarele nr. 1152/1999 şi 5657/2000 SC I. & M. SRL D au dobândit dreptul de proprietate cu titlul de cumpărare la licitaţie a imobilului ipotecat.
La data de 30 iulie 2002, SC I. & M. SRL D a înstrăinat dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF 1100 S şi compus din casă, curte şi grădină în cotă de 1/1 parte construcţii şi 11.742/23.234 parte teren numiţilor T. F. şi T. F..
Anterior celor expuse mai sus, mai exact la data de 17 ianuarie 1996, în baza Legii nr. 18/1991, a fost emis titlul de proprietate nr. 5914/90, potrivit căruia inculpata E. O. a dobândit cu titlu de moştenire teren în suprafaţă de 2 ha şi 4700 mp, situat în localitatea S.
În acest titlu erau cuprinse mai multe parcele, între care şi parcelele nr. 302/2, 300, 3660/1, 3663/1, care însă se suprapuneau pe o parte din terenul înscris în CF 100 cu nr. topo 951/2, cu privire la care inculpata a pierdut dreptul de proprietate la data de 23 noiembrie 2000.
Cunoscând acest aspect, inculpata a încheiat la data de 31 mai 2003 un antecontract de vânzare-cumpărare, prin care s-a obligat să transmită părţii vătămate G. N. H. dreptul de proprietate asupra parcelelor 302/2, 300, 3660/1, 3660/4, 3663/1, 3867/2/2 şi 3867/4, deci şi parcelele care se suprapun pe CF nr. 100 nr. topo 951/2, pentru preţul de 7000 lei.
În vederea încheierii actului de vânzare-cumpărare în formă autentică, mandatarul părţii vătămate, numitul (...) E. D. a contactat pe numitul D. E., expert topograf, pentru a efectua măsurătorile necesare şi pentru a întocmi documentaţia topografică în vederea înscrierii parcelelor nr. 300, 302/2, 3660/1, 3660/4, 3663/1 din titlul de proprietate nr. 5914/0+, în cartea funciară, cu caracter nedefinitiv.
În timpul efectuării documentaţiei topografice, prin suprapunerea planurilor de situaţie existente pe planul de carte funciară, D. E. a constatat o suprapunere a parcelelor nr. 300, 302/2, 3660/1 şi 3663/1 din titlul de proprietate cu terenurile întabulate în CF nr. 1100 S, nr. topo 951/2.
Astfel, în cuprinsul documentaţiei topografice depuse la Biroul de carte funciară, la pct. 8 alin. 2 intitulat „situaţia juridică", s-a consemnat faptul că o parte a parcelelor se suprapun. Deşi D. E. a ştiut că parcelele nr. 300, 302/2, 3660/1 şi 3663/1 sunt întabulate în cartea funciară definitivă, acesta a propus înscrierea în cartea funciară cu caracter nedefinitiv a tuturor celor 5 parcele deci inclusiv a celor întabulate deja.
La data de 27 noiembrie 2003, inculpata E. O. a solicitat în baza unei cereri adresate Biroului de carte funciară D, înscrierea în cartea funciară cu caracter nedefinitiv a parcelelor nr. 302/2, 300, 3660/1, 3660/4 3663/1 din titlul de proprietate şi a depus documentaţia topografică în care D. E. a menţionat suprapunerea unor terenuri din titlul de proprietate şi cartea funciară definitivă (fila 121).
Pe cale de consecinţă, numita L. M. U., în calitate de conducător de carte funciară, a întabulat dreptul de proprietate al inculpatei asupra parcelelor înscrise în titlul de proprietate în cartea funciară nr. 30 N S, ocazie cu care a menţionat la rubrica „observaţii" partea I pct. A suprapunerea cu nr, topo 951/2 din CF nr. 1100 S.
La data de 19 aprilie 2004, inculpata a indus în eroare pe partea vătămată cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 90/2004 de Biroul notarului public I. J..
Inducerea în eroare s-a datorat faptului că inculpata a prezentat o documentaţie topografică avizată de Oficiul Judeţean de Cadastru şi Geodezie care nu cuprindea menţiunea privind suprapunerea unor parcele din titlul de proprietate cu cele din cartea funciară definitivă şi fără a aduce la cunoştinţa numitului (...) E., mandatar al părţii vătămate, acest aspect ori împrejurarea că din data de 23 noiembrie 2000 nu mai este proprietara acestor suprafeţe ( toate acesta s-au întâmplat în condiţiile în care chiar inculpata depusese anterior la Biroul de Carte funciară D documentaţia topografică în care era menţionată suprapunerea parcelelor).
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere prevederile art. 72 Cod penal.
S-a apreciat că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 81, 82 Cod penal privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Sub aspectul laturii civile s-a reţinut că se impune acordarea de despăgubiri civile în cuantum de 7000 lei, reprezentând preţul care a fost achitat inculpatei de partea civilă G. N. H., respingându-se ăn rest pretenţiile civile ca nejustificate, inclusiv cererea de cheltuieli judiciare în cuantum de 3000 lei solicitate de partea civilă.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel în termen, motivat, partea civilă G. N. H. şi inculpata E. O..
Partea civilă a solicitat obligarea inculpatei la plata sumei de 13.000 lei despăgubiri civile, din care 8000 lei reprezentând daune materiale şi 5000 lei reprezentând daune morale, susţinând că din probele administrate în cauză rezultă că i-a fost cauzat acest prejudiciu.
Inculpata a solicitat achitarea sa conform dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a combinat cu art. 10 lit. d Cod proc. penală pentru infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 al. 2 şi 3 Cod penal, întrucât în cauză lipsesc atât latura obiectivă cât şi cea subiectivă a infracţiunii de înşelăciune în convenţii, iar litigiul dintre părţi este de natură exclusiv civilă.
Sub aspectul laturii civile a solicitat respingerea pretenţiilor civile formulate de partea civilă în condiţiile în care printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă inculpata a fost obligată să-i plătească părţii civile suma de 4000 lei reprezentând valoarea parcelelor ce fac obiectul prezentului litigiu, care au fost pierdute prin efectul evicţiunii, iar restul pretenţiilor solicitate nu se justifică.
Prin decizia penală nr. 378/29 octombrie 2007 a T r i b u n a l u l u i H u n e d o a r a s-au admis apelurile părţii civile G. N. H. şi inculpatei E. O., s-a desfiinţat în parte sentinţa atacată în sensul că s-a înlăturat obligarea inculpatei la plata sumei de 7000 lei cu titlu de daune materiale către partea civilă, s-a majorat cuantumul cheltuielilor judiciare la care a fost obligată inculpata la fond către partea civilă la suma de 4000 lei, menţinând restul dispoziţiilor sentinţei atacate.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că fapta este dovedită, a primit o corectă încadrare juridică, însă e greşită obligarea inculpatei la plata contravalorii parcelelor întrucât prin hotărâre judecătorească civilă definitivă inculpata a fost obligată; de asemenea deşi dovedite cheltuielile judiciare ale părţii civile în sumă de 4000 lei în mod greşit s-a dispus obligarea inculpatei doar la 1000 lei.
Împotriva acestei decizii inculpata a declarat recurs solicitând a fi achitată pentru că fapta sa nu a fost corect reţinută şi nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum şi din oficiu, sub toate aspectele temeiniciei şi legalităţii, Curtea constată că în cauză s-a reţinut o corectă stare de fapt în baza probelor administrate, iar încadrarea juridică este cea legală, fiind dovedit că, prin manopere frauduloase şi cu ştiinţă, inculpata a indus în eroare pe partea civilă cu prilejul încheierii contractului, comiţând astfel infracţiunea de înşelăciune pentru care a fost condamnată.
Faţă de cele de mai sus şi de dispoziţiile art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală recursul inculpatei este nefondat şi urmează a fi respins.
În temeiul art. 192 al. 2 Cod procedură penală recurenta va fi obligată să plătească statului cheltuielile judiciare din recurs.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata E. O. împotriva deciziei penale nr. 378/A/29.10.2007 pronunţate de T r i b u n a l u l H u n e d o a r a în dosar penal nr(...).
În baza art. 192 al. 2 Cod pr. pen. obligă inculpata să plătească statului 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică din 17.01.2008.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu