Pe rol fiind soluţionarea apelului declarat de reclamanţii Z. H. H. H., H. E., I. H. B. H., G. H. G. E., T. G. B. F. împotriva sentinţei civile nr. 1011/2007 pronunţată de T r i b u n a l u l A l b a în dosar civil nr(...), având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă mandatarul reclamanţilor apelanţi – avocat N. E., cu delegaţie la dosar şi consilier juridic E. H., cu delegaţie la dosar pentru intimatul pârât, lipsă fiind părţile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a înregistrat la dosar, cerere formulată de mandatarul reclamanţilor apelanţi prin care solicită strigarea cauzei cu prioritate, întrucât are cauze de susţinut şi la alte instanţe. De asemenea s-au înregistrat din partea mandatarului reclamanţilor apelanţi, prin serviciul registratură al instanţei, note de şedinţă.
Asupra cererii de strigare cu prioritate a cauzei, instanţa, deliberând, respinge această cerere, fiind nefondată faţă de obligativitatea respectării gradelor de jurisdicţie.
Din oficiu, instanţa, la termenul anterior al cauzei, respectiv la data de 20 decembrie 2007, s-a pus în discuţie competenţa materială a instanţei, în raport de perfectarea contractului de locaţiune încheiat între părţi, inclusiv prin prisma art. 16 alin. 1 şi 3 din Legea nr. 10/2001.
Mandatarul reclamanţilor apelanţi – avocat N. E., declară că, conform notelor de şedinţă depuse la dosar, competent în soluţionarea acestei cauze este T r i b u n a l u l A l b a conform prevederilor Legii nr. 10/2001, întrucât această obligaţie de a face este una specială.
Reprezentantul intimatului pârât – consilier juridic H. E., solicită admiterea excepţiei de necompetenţă materială a acestei instanţe în soluţionarea prezentei cauze, întrucât în speţa de faţă nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 10/2001, ci este aplicabil dreptul comun, mai exact prevederile art. 1 pct. 1 cod procedură civilă, astfel că în cauza de faţă, competentă să soluţioneze pricina este judecătoria.
Instanţa, deliberând, faţă de cele invocate şi în raport de actele şi lucrările dosarului, lasă cauza în pronunţare, pe excepţie.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de faţă,
Constată că prin sentinţa civilă nr. 1011/25.09.2007 a T r i b u n a l u l u i A l b a – Secţia civilă, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâtul Consiliul Judeţean A.
A fost astfel respinsă acţiunea civilă formulată de reclamanţii J. H. H. H., H. E., I. H. B. H., G. H. G. E. şi T. G. B. F., toţi cu domiciliul procesual ales la sediul cabinetului avocat N. E. din C N,(...), în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Judeţean B., având ca obiect obligarea acestuia de a încheia cu reclamanţii contract de închiriere pentru imobilele din A I, P-ţa (...) (...), nr. 20, în condiţiile art. 16 din Legea nr. 10/2001 şi a HG nr. 1886/2006, pentru perioada 1.07.2006 – 1.07.2011.
Au argumentat în cadrul acţiunii că sunt proprietarii imobilului, care a fost retrocedat în baza Legii nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 247/2005, potrivit Dispoziţiei de restituire nr. 142/31.05.2006, emisă de pârât, în care s-a stipulat că potrivit art. 4 din HG 1886/2006, noul proprietar va încheia contractul de locaţiune cu utilizatorul imobilului, respectiv cu cei ce efectiv folosesc imobilul în cauză.
Prealabil analizării fondului, instanţa s-a pronunţat asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârât, prin întâmpinare, ( fila 93 dosar fond), prin care se susţine că acesta nu este utilizator al imobilului în sensul art. 4 din HG menţionată, cu atât mai puţin proprietar, din momentul restituirii, când practic edificatele au trecut din proprietatea pârâtului Consiliul Judeţean A în proprietatea reclamanţilor. Nici chiar dreptul de preemţiune notat în CF în favoarea pârâtului nu-i conferă calitatea de pârât, acesta dându-i doar un drept prioritar la cumpărare în contextul în care actualii proprietari ar intenţiona să-l vândă.
Dând curs astfel acestei excepţii, în contextul art. 137 cod procedură civilă, instanţa de fond a stabilit astfel că excepţia invocată este fondată, Consiliul Judeţean A nefiind utilizatorul imobilului, fiind astfel lipsit de calitate procesual pasivă. Ca o consecinţă, acţiunea reclamanţilor a fost respinsă.
Impotriva sentinţei civile nr. 1011/2007 a T r i b u n a l u l u i A l b a – Secţia civilă, în termen au declarat apel reclamanţii Z. H. H. H., H. E., I. H. B. H., G. H. G. E. şi T. G. B. F., aducându-i critici sub aspectul nelegalităţii ei, solicitând desfiinţarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecarea fondului, aceleiaşi instanţe, în temeiul art. 197 alin. 1 cod procedură civilă, susţinându-se în esenţă, că în mod greşit s-a rezolvat cauza, fără a se intra în cercetarea pe fond.
In subsidiar, s-a solicitat schimbarea sentinţei, în sensul respingerii excepţiei invocate de pârât, referitoare la lipsa calităţii procesual pasive şi pe fond a se admite acţiunea aşa cum a fost investită instanţa de fond.
In expunerea motivelor de apel, referitor la admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Judeţean A, s-a susţinut că acesta avea un drept de preemţiune special cu privire la imobilul restituit, în sensul art. 17 din Legea 10/2001, care de altfel a fost înscris în CF 2013 A I sub B 1, nr. 29534 A I sub B 14 şi respectiv nr. 31674 A I, sub B 10. Atari înscrieri s-au făcut în considerarea art. 16, astfel că în momentul emiterii dispoziţiei de restituire în natură, acesta avea calitatea de deţinător sau de locatar al imobilului, astfel că greşit s-a reţinut ca fiind lipsit de calitate procesual pasivă.
Şi din HG nr. 974/2002 rezultă că în Anexa nr. 1 privind inventarul bunurilor ce aparţin domeniului public al judeţului A, imobilul în litigiu apare ca fiind în administrarea Consiliului Judeţean A, astfel că şi acest context denotă calitatea de deţinător, care la rândul ei, îi conferă calitate procesual pasivă.
Hotărârea nr. 77/2007 a Consiliului Judeţean A atestă că Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului nu are independenţă decizională, nefiind decât o direcţie în subordinea pârâtului. Ori, toate aceste aspecte, inclusiv încasarea chiriei până la momentul restituirii dovedesc fără echivoc că pârâtul are calitate de deţinător în temeiul art. 16 din Legea nr. 10/2001, respectiv calitate procesuală pasivă.
Consiliul Judeţean A a depus întâmpinare ( fila 16) prin care solicită respingerea apelului, arătând că în mod judicios instanţa de fond a reţinut că este lipsit de calitate procesual pasivă, în raport de petitul acţiunii.
Apelanţii fac confuzie între noţiunea de deţinător şi locator al imobilului şi respectiv cea de administrator. Consiliile judeţene au calitatea de administrator al bunurilor din domeniul public şi privat al judeţului, potrivit Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia. In această calitate, Consiliul Judeţean putea în baza unei hotărâri, să dea în administrare ( art. 12 din Legea nr. (...)) şi să îl închirieze ( art. 14) sau în folosinţă gratuită( art. 17).
Analizând apelul, prin prisma aspectelor critice invocate şi întemeiate pe textele de lege invocate, se constată următoarele:
O., obiectul cererii reclamanţilor apelanţi constă în obligarea Consiliului Judeţean A, în calitate de pârât să încheie contract de locaţiune ( închiriere) cu reclamanţii pe o durată determinată – 01.07.2006 – 01.07.2011.
Este, prin urmare indubitabil, că obiectul este unul ce constă în „obligaţia de a face” deci o acţiune de drept comun şi nu unul ce decurge din aplicarea legii speciale nr. 10/2001, chiar dacă revendicarea acestuia a avut la bază acest act normativ.
Invocarea de către reclamanţii apelanţi a prevederilor art. 16 al actului normativ sus –menţionat este irelevantă în raport de obiectul cererii introductive de instanţă.
De altfel, textul invocat conţine alte dispoziţii care nu sunt de natură a schimba natura juridică şi obiectul cererii, care este aşa cum s-a arătat, unul ce constă în obligaţia de a face.
Prin urmare, punându-se în discuţie această chestiune de competenţă materială, se constată că în conformitate cu dispoziţiile art. 1 pct. 1 cod procedură civilă, competenţa de soluţionare în primă instanţei revine J u d e c ă t o r i e i A l b a I u l i a, astfel că, în conformitate cu dispoziţiile art. 158 cod procedură civilă, ca o consecinţă a admiterii apelului, se va declina competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea acestei instanţe, ca instanţă de fond.
Pentru aceste motive:
In numele legii
D E C I D E
Admis apelul declarat de reclamanţii Z. H. H. H., H. E., I. H. B. H., G. H. G. E. şi T. G. B. F., împotriva sentinţei civile 1011/2007 pronunţată de T r i b u n a l u l A l b a – Secţia civilă.
Desfiinţează sentinţa atacată şi trimite cauza pentru rejudecarea fondului la J u d e c ă t o r i a A l b a I u l i a.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică din 24.01.2008
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu