Pe rol se află soluţionarea recursului declarat de pârâtul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ Î N A L T A C U R T E DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE împotriva sentinţei civile numărul 830/LM/2007 pronunţată de T r i b u n a l u l H u n e d o a r a în dosar nr(...).
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că s-a solicitat judecarea în lipsă şi nu sunt alte cererii formulate la dosar împrejurare faţă de care instanţa lasă cauza în pronunţare.
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la T r i b u n a l u l H u n e d o a r a sub nr. 356/97/29.01.2007 reclamanţii T. F., S. D., T. H., N. N., P. G., N. S. N., I. N. M.- personal auxiliar, E. G- tehnician criminalist, E. B.,N. P.- funcţionari publici, D. J., E. J., M. J., H. E., H. E., T. N.- personal contractual la Parchetul de pe lângă T r i b u n a l u l H u n e d o a r a, V. F., E. J.a, H. T., O. E., M. I H., N. P.- personal auxiliar, M. N., D. B., E. T.- personal contractual la Parchetul de pe lângă J u d e c ă t o r i a D e v a, E. E., J. E., U. B., S. D.- personal auxiliar, Ş. B., Fogăraş D.- personal contractual la Parchetul de pe lângă J u d e c ă t o r i a H u n e d o a r a, P. G., N. B., T. I., H. J., E. N.- personal auxiliar, E. G, T. M.- personal contractual la Parchetul de pe lângă J u d e c ă t o r i a P e t r o ş a n i, S. F., V. N.- personal auxiliar, E. G, E. E., G F.- personal contractual la Parchetul de pe lângă J u d e c ă t o r i a B r a d, E. E., E. T. I.- personal auxiliar, I. losif, O. F., E. O., E. N.- personal contractual la Parchetul de pe lângă J u d e c ă t o r i a H a ţ e g, au chemat în judecată pârâţii Parchetul de pe lângă Î N A L T A C U R T E de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de A p e l A l b a-I şi Parchetul de pe lângă T r i b u n a l u l H u n e d o a r a solicitând obligarea pârâţilor la plata către reclamanţi a drepturilor băneşti cuvenite pe anii 2005-2006, cu titlu de primă de vacanţă actualizată cu indicele de inflaţie până la data efectuării plăţii.
În susţinerea acţiunii reclamanţii au arătat că prin OUG nr.83/2000, pentru modificarea şi completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din autoritatea judecătorească s-a reglementat pentru magistraţi şi personalul auxiliar, prima de vacanţă, drept care să se acorde pe lângă indemnizaţia brută sau după caz, salariul brut din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Acest drept prevăzut de lege nu le-a fost acordat la efectuarea concediilor de odihnă din anii 2005-2006, întrucât prin acte normative succesive, a fost suspendată aplicarea dispoziţiei legale susmenţionate, invocându-se prev. art.3 al.2 din OUG nr.33/2001, art.12 al.4 din Legea nr.743/2001, art.10 al.3 din Legea nr.631/2002 şi art.9 al.7 din Legea nr.507/2003.
Reclamanţii învederează că dispoziţiile de suspendare a plăţii primei de vacanţă sunt contrare prev.art. 38 al.2 şi art.49 al.2 din Constituţia României, adoptată în anul 1991, dispoziţii preluate şi de art.53 din aceeaşi lege, revizuită în anul 2003, întrucât constituie o restrângere a drepturilor şi libertăţilor acordate puterii judecătoreşti, că în primul rând, pe calea ordonanţei de urgenţă nu se poate suspenda acest drept întrucât Constituţia nu prevede suspendarea, ci doar restrângerea unor drepturi constituţionale, aceasta din urmă putându-se face numai prin lege şi cu o motivare temeinică.
Restrângerea exerciţiului unor drepturi şi libertăţi nu poate fi dispusă decât dacă această măsură este necesară într-o societate democratică, iar măsura restrângerii trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi să fie aplicate nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau libertăţii restrânse.
Se apreciază că suspendarea aplicării unei legi prin care se recunoaşte un drept echivalează cu restrângerea exerciţiului acestui drept şi practic, prin dispoziţiile legale prin care s-a dispus suspendarea plăţii primelor de concediu, li s-a restrâns acest drept fără a exista vreuna din situaţiile prevăzute în art.49 din Constituţia din 1991 şi art.53 din constituţia revizuită în 2003.
Pârâţii M i n i s t e r u l P u b l i c- Parchetul de pe lângă Curtea de A p e l A l b a-I şi Parchetul de pe lângă Î N A L T A C U R T E de Casaţie şi Justiţie au formulat întâmpinări solicitând respingerea acţiunii reclamanţilor ca neîntemeiată, invocând Decizia nr.XXIII pronunţată în dosarul nr.31/2005 de Secţiile Unite ale înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Î N A L T A C U R T E de Casaţie şi Justiţie, decizie prin care s-a stabilit în mod expres că „magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate sunt îndreptăţiţi la acordarea primelor de concediu numai pentru anii 2001-2002, astfel cum este reglementat prin art.41 ind.1 din Legea nr.50/1996.
S-a arătat că prevederile art.41 al.l din Legea nr.50/1996 au fost abrogate în totalitate prin OUG nr. 177/2002 astfel încât susţinerea reclamanţilor privind subzistenţa dreptului la primă de concediu după 01 ianuarie 2003 este vădit nefondată.
Cât priveşte pe reclamanţii care fac parte din categoria funcţionarilor publici, arată pârâtul, dreptul Ia prima de concediu a fost suspendat prin legile bugetare anuale, respectiv Legea nr.507/2003, Legea nr.511/2004 şi Legea nr.379/2005.
In ceea ce priveşte reclamanţii care fac parte din categoria personalului contractual, potrivit art.4 din OUG nr.24/2000, aceştia nu au dreptul la primă de vacanţă, acest drept nefiind acordat nici prin OUG nr. 191/2002.
Pârâtul Parchetul de pe lângă Î N A L T A C U R T E de Casaţie şi Justiţie B a formulat cerere de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice pentru ca în situaţia admiterii prezentei acţiuni să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului M i n i s t e r u l u i P u b l i c pe anul 2007 care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretenţiile reclamanţilor şi s-au invocat disp. art. 131 din legea nr.304/2004 şi ale Legii nr.736/2003
Prin întâmpinare, pârâtul MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, motivat de împrejurarea că între reclamanţi şi acest pârât nu există raporturi de muncă, MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE având doar calitatea de ordonator principal de credite, fără ca aceasta să însemne că poate fi obligat la plată pentru salariaţii altor instituţii.
Prin sentinţa civilă nr.830/2007 pronunţată de T r i b u n a l u l H u n e d o a r a în dosar nr(...) acţiunea a fost admisă faţă de reclamanţii T. F., S. D., T. H., N. N., P. G., N. S. (...), I. N. M., E. G, V. F., E. J.a, H. T., O. E., M. I H., N. P., E. T., J. E., U. B., S. D., P. G., N. B., T. I., H. J., E. N., S. F., V. N., E. G., B. D., E. E. şi E. T. I..
Pârâţii au fost obligaţi să le plătească reclamanţilor primele de concediu cuvenite, aferente perioadei 2005 - 2006 actualizate cu rata inflaţiei de la data scadenţei fiecăreia şi până la data efectuării plăţii.
A fost respinsă acţiunea formulată de ceilalţi reclamanţi şi s-a luat act de renunţarea la judecată a reclamantelor E. B. şi N. P..
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin OUG nr.83/2000 pentru modificare şi completarea Legii nr.50/1996, privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, s-a inclus şi art.41ind1 al.l în care se prevede că magistraţii şi celelalte categorii de personal salarizate în baza prezentei legi, au dreptul pe perioada concediului de odihnă pe lângă indemnizaţia de concediu, la o primă egală cu indemnizaţia brută anterior plecării în concediu, care se impozitează separat.
Ulterior, prin disp. art. 3(2) din OUG nr.33 din 26.02.2001 se prevede că se suspendă până la data de 01.01.2002 aplicarea prev. art.41 'al.l, care cuprinde dispoziţii referitoare la acordarea primei de concediu din Legea nr.50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, republicată, modificată şi completată prin OUG nr.83/2000, precurm şi aplicarea prevederilor art.4 din OUG nr.237/2000, referitoare la acordarea primei cu ocazia plecării în concediu de odihnă.
Prin Legea nr.386/2001, prin articol unic se aprobă unele măsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autorităţii judecătoreşti cu următoarea modificare, art.lll al.3 va avea următorul cuprins: „Pe perioada suspendării prevederilor legale menţionate la al.l şi 2, redevin aplicabile dispoziţiile legale în materie existente la data intrării în vigoare a Legii nr. 188/1999, a OUG nr. 83/2000, precum şi a OUG nr.237/2000. Este necesar a se preciza că, pe toată durata suspendării redevin aplicabile prevederile referitoare şi la dreptul câştigat prin art.41 din OUG nr.83/2000 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti şi, respectiv art.33(2) din Legea nr. 188/1999 care prevede că funcţionarul public are dreptul pe lângă indemnizaţia de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Potrivit legilor privind bugetul de stat nr.743/2001, nr.631/2002, nr.507/2003, nr.511/2004 şi nr.379/2005, aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă, precum şi a celor ale art.32 al.2 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici cu modificările şi completările ulterioare, s-au suspendat până la 31 decembrie 2006.
Conform dispoziţiilor art.38 din Constituţia României salariaţii au dreptul la protecţia socială a muncii. Măsurile de protecţie privesc securitatea şi igiena muncii, regimul de muncă al femeilor şi tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaosul săptămânal, concediu de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii egale precum şi alte situaţii specifice.
Instanţa reţine că reglementarea concediului de odihnă plătit şi alte situaţii specifice a fost menţionată prin legea de revizuire a Constituţiei nr.375/2002, iar conform art.49 al.2, restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică şi să fie aplicată nediscriminatoriu.
Ca atare, textele de lege prin care a fost suspendat dreptul la o primă de vacanţă anuală în favoarea magistraţilor şi a personalului auxiliar prin prisma dispoziţiilor constituţionale suscitate, instanţa la apreciază ca fiind date cu nesocotirea normelor constituţionale, cu atât mai mult cu cât prin plata concediului de odihnă se înţelege a fi inclusă, pe lângă indemnizaţia de concediu şi prima de vacanţă sau eventuale alte situaţii specifice şi ca atare, asemenea drepturi nu pot fi suspendate prin emiterea unei ordonanţe de urgenţă cu atât mai mult cu cât normele constituţionale prevăd posibilitatea restrângerii drepturilor sau libertăţilor şi nicidecum suspendarea acestora, deoarece un drept deja câştigat nu poate fi retras decât printr-un act normativ de aceeaşi putere, în speţa OUG nr. 8/2007, iar conform principiului neretroactivităţii legii civile, nu poate produce efecte pentru trecut.
Pe de altă parte, avându-se în vedere succesiunea în timp a actelor normative arătate anterior, disp. art.41' din OUG nr.83/2000 pentru modificarea şi completarea Legii nr.50/1996, nu pot fi afectate de conţinutul unor acte normative referitoare la stabilirea bugetelor de stat pe anii ulterior, avându-se în vedere principiul neretroactivi taţii legii consacrat de Constituţia României, aceasta cu atât mai mult cu cât noua lege ce reglementează efectele unei situaţii juridice, nu poate aduce atingere nici o îngrădire sau discriminare a unui drept deja câştigat, ce trebuie respectat indiferent de situaţia elaborării unor legi succesive, deoarece legea întotdeauna trebuie să interzică orice discriminare si să garanteze tuturor persoanelor ocrotire legală şi eficace contra oricăror discriminări, garantarea drepturilor omului, fiind prevăzută şi de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Referitor la Decizia nr.XXIII din 12 decembrie 2005, pronunţată în dosarul nr.31/2005 de către Î N A L T A C U R T E de Casaţie şi Justiţie prin care s-a soluţionat recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Î N A L T A C U R T E de Casaţie şi Justiţie se reţine că aceasta a fost îndreptată prin încheierea din 21 mai 2007 prin care din considerentele şi dispozitivul deciziei s-a înlăturat menţiunea „şi personalul auxiliar", constatându-se că de fapt OUG nr. 177/2002 se aplică doar magistraţilor şi personalului de specialitate juridică asimilat acestora, iar nu şi personalului auxiliar de specialitate în privinţa căruia dispoziţiile din Legea nr.50/1996 au fost abrogate doar la 05 februarie 2007 odată cu intrarea în vigoare a OUG nr.8/2007.Astfel că pretenţiile reclamanţilor T. F., S. D., T. H., N. N., P. G., N. S. N., I. N. M., E. G, V. F., E. J.a, H. T., O. E., M. I H., N. P., E. E., J. E., lîmpeanu B., S. D., P. G., N. B., T. I., H. J., E. N., S. F., V. N., E. G., B. D., E. E., E. T. I. sunt întemeiate în ceea ce priveşte primele de concediu cuvenite pe anii 2005-2006,, actualizate cu rata inflaţiei.
In ceea ce priveşte pe reclamanţii D. J., E. J., M. , H. E., H. E., T. N., M. N., D. B.,E. T., Ş. B., Fogăraş D., E. G, T. M.,E. G, E. E., G F., U. G,E. S., O. B., I. losif, O. F., E. O.,E. (...), având calitatea de personal contractual (astfel cum rezultă din E. acţiunii), se va respinge ca nefondată, dat fiind că dispoziţiile legale menţionate prevăd drepturi de natura celor solicitate doar pentru magistraţi şi personalul auxiliar.În lipsa unei prevederi legale exprese dreptul la primă de concediu pentru personalul contractual nu au temei juridic.
În baza art.246 cod procedură civilă s-a luat act de renunţarea la judecată a reclamanţilor E. B. şi N. P..
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Î N A L T A C U R T E de Casaţie şi Justiţie , solicitând casarea sentinţei atacate şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
În expunerea de motive a arătat că primele de vacanţă pentru anii 2005 – 2006 au fost acordate nelegal de instanţa de fond, în situaţia în care prin legile bugetare anuale acest drept a fost suspendat succesiv.
Dreptul în discuţie a fost stabilit prin art.41 ind. 1 din Legea nr.50/1996 introdus prin OG nr.83/2000. Plata acestui drept a fost suspendat prin OUG nr.33/26.02.2001 până la data de 01.01.2002, prin art.12 alin.4 din Legea nr.743/2001 până la 31 .12.2002. Suspendarea operează prin acte legislative succesive până la 31.12.2006.
Instanţa de fond susţine recurentul, a dispus în mod nelegal plata drepturilor băneşti solicitate actualizate cu rata inflaţiei în situaţia în care aceasta , ca instituţie bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială conform art.14 alin.2 şi art.47 din Legea nr.500/2002 angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate , iar plata sumei reprezentând indicele de inflaţie se face numai prin intervenţia legiuitorului.
Instanţa de fond a respins în mod nelegal cererea de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice, reţinând în mod greşit că dispoziţiile art.60 – 63 c. pr.civilă nu au aplicabilitate în raporturile de muncă.
În speţă, obligaţia de garanţie izvorăşte dintr-o dispoziţie legală, respectiv art.131 pct.1 din Legea nr.304/2004 republicată, potrivită căruia activitatea instanţelor şi parchetelor este finanţată de la bugetul de stat.
Analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu, conform prevederile art.304 ind.1 c.pr.civilă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a reţinut în mod corect că prin modificarea şi completarea Legii 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti s-a inclus art.41 ind.1 conform căruia magistraţii şi celelalte categorii de personal salarizate în baza acestei legi, au dreptul pe perioada concediului de odihnă pe lângă indemnizaţia de concediu la o primă egală cu indemnizaţia brută anterior plecării în concediu, care se impozitează separat.
Acordarea acestui drept a fost supendat prin acte legislative succesive, dar dreptul a continuat să existe, situaţia fiind legal reglementată prin OUG nr.8/2007.Faptul că acest drept nu a fost abrogat şi se impune acordarea personalului auxiliar pentru perioada în discuţie, rezultă fără dubii din Decizia nr.XXIII din 12.12.2005 pronunţată în dosarul nr.31/2005 de către Î N A L T A C U R T E de Casaţie şi Justiţie prin care s-a soluţionat recursul în interesul legii formulat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Î N A L T A C U R T E de Casaţie şi Justiţiei, îndreptată prin încheierea din 21 mai 2007.
Neîntemeiată este şi susţinerea pârâtului recurent în sensul că instanţa de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor băneşti solicitate, actualizate cu rata inflaţiei.
Aflându-ne în prezenţa unor drepturi pecuniare neacordate la termenele prevăzute de lege este de observat că suprema instanţă a enunţat la principiul nominalismului,procedând,în condiţiile unei economii afectate de inflaţie, la acordarea sumelor băneşti actualizate cu indicele de inflaţie de la data naşterii dreptului şi până la plata efectivă numai în acest fel realizându-se o justă şi echitabilă reparare a prejudiciului încercat de beneficiarii dreptului prin neplata la timp a acestuia.
Pârâtul recurent nu se află în prezenţa unei obligaţii imposibile, câtă vreme are dreptul şi obligaţia să realizeze un proiect de rectificare a bugetului propriu pe anul 2007 conform hotărârilor judecătoreşti irevocabile, situaţie în care nu se impune intervenţia legiuitorului.
Contrar susţinerilor recurentului, în mod legal instanţa de fond a respins cererea de chemare în garanţie a Ministerului Economiei şi Finanţelor.
Între pârâtul recurent şi chematul în garanţie nu există raporturi guvernate de c o d u l m u n c i i, deci nici o obligaţie de garanţie, raporturile dintre aceştia având caracter administrativ, fapt ce excede cauzei deduse judecăţii şi face inaplicabile prevederile art.60 -63 c.pr.civilă.
Responsabil de realizarea prevederilor bugetare şi de realizarea bugetului de stat este Guvernul, Ministerul Economiei şi Finanţelor participând la această procedură prin acordarea asistenţei de specialitate.
Faţă de cele ce preced, Curtea va respinge ca nefondat recursul de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGI
ÎN NUMELE LEGI
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Parchetul de pe lângă Î N A L T A C U R T Ea de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei civile nr.830/LM/2007 pronunţată de T r i b u n a l u l H u n e d o a r a în dosar nr(...).
Irevocabilă
Pronunţată în şedinţa publică din 24.01.2008
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu