Pe rol se află soluţionarea recursului declarat de reclamantul S. J. împotriva sentinţei civile nr.80/CA/15 10 2007 pronunţată de T r i b u n a l u l S i b i u.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că reclamantul a făcut dovada avansării taxei de timbru, a depus o cerere prin care solicită acordarea unui termen de judecată în cazul în care pârâtul a depus la dosar întâmpinare, în caz contrar, solicitând judecarea în lipsă.
Întrucât pârâtul-intimat nu a formulat întâmpinare, şi având în vedere cererea formulată de reclamant, de judecare a cauzei în lipsă, instanţa lasă cauza în pronunţare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de faţă
Prin acţiunea înregistrată pe rolul T r i b u n a l u l u i S i b i u, sub dosar nr(...), reclamantul S. J. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local D. prin Primar, anularea actului administrativ emis de autoritatea pârâtă sub nr.2767/3 03 2006, obligarea pârâtului să răspundă la cererea înregistrată sub nr. 7258/9 09 2004, obligarea pârâtului la repararea daunelor materiale ocazionate de refuzul nejustificat de a răspunde la cerere, obligarea pârâtului la plata sumei de 3000 lei daune morale. În fapt, reclamantul motivează că prin sentinţa civilă nr.1611/C/13 02 2005 a T r i b u n a l u l u i S i b i u, irevocabilă, Consiliul Local D., prin Primar a fost obligat să răspundă la cererea înregistrată sub nr.7258/9 09 2007 la această autoritate, că a invocat punerea în executare a acestei hotărâri însă instanţele de judecată au apreciat răspunsul atacat în primul capăt de cerere că echivalează cu executarea, situaţie faţă de care acesta se impune anulat.
Secţia comercială şi contencios administrativ a T r i b u n a l u l u i S i b i u prin sentinţa nr.80/CA/15 10 2007 a admis în parte acţiunea în contencios administrativ, a anulat actul administrativ nr. 2767/2007 şi a respins petitele privind obligarea pârâtului să răspundă la adresa nr.7258/9 09 2004 precum şi cererea privind obligarea pârâtului la plata de daune pentru faptul că nu a răspuns solicitării reclamantului. Au fost acordate cheltuieli de judecata în sumă de 1,5 lei. Instanţa a reţinut prin considerentele expuse că cererea este întemeiată în privinţa anularii actului, deoarece prin sentinţa nr.1611/2005 a T r i b u n a l u l u i S i b i u a fost obligat pârâtul să răspundă la cererea înregistrată sub nr. 7258/2004 , iar adresa, deşi poartă antetul consiliului local, este semnată de secretar, nefiind emisă de autoritatea competentă. Cererea prin care se solicită obligarea pârâtului să răspundă la cererea nr.7258 nu a fost admisă deoarece reclamantul are titlu executoriu în acest sens şi poate apela la dispoziţiile art. 24-26 din L. 554/2004 în vederea executării. În privinţa daunelor s-a considerat că nu s-a făcut dovada prejudiciului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul solicitând modificarea hotărârii în sensul de a fi acordate daune materiale şi morale. Daunele morale se referă la acoperirea prejudiciului determinat de stresul suferit de reclamant datorită faptului că nu i s-a răspuns la cerere. Se solicită acordarea în totalitate a cheltuielilor de judecată la judecata pe fond a cauzei şi a cheltuielilor de judecată din recurs.
În drept s-au invocat prevederile art.20 şi următoarele din L. 554/2004, art. 304^1 şi art. 274 din C o d u l d e procedura civila . Recursul a fost legal timbrat.
Analizând sentinţa atacata sub aspectul recursului, Curtea constata următoarele:
Prin sentinţa nr.1611/13 121 2005 pronunţată de T r i b u n a l u l S i b i u a fost obligat Consiliul local D. să răspundă la adresa reclamantului înregistrată sub nr.7258/9 09 2004. Prin adresa nr. 2767/30 03 2006 se răspunde reclamantului, dar răspunsul poartă semnătura secretarului unităţii administrative-teritoriale, iar faţă de competentele exprese stabilite de legea specială 215/2001, instanţa de fond consideră că actul emană de la un funcţionar necompetent şi îl anulează .
În privinţa daunelor materiale se constată că într-adevăr reclamantul nu face dovada prejudiciului material.
În privinţa daunelor morale se constata ca cererea reclamantului este îndreptăţită faţă de prevederile art. 18 din L. 554/2004. Prejudiciul moral încercat de reclamant este determinat de numeroasele demersuri pe care este nevoit să le întreprindă pentru că autoritatea competentă, în speţă pârâtul să-i răspundă, cât şi de atitudinea acestei autorităţi care tergiversează comunicarea răspunsului către reclamant, drept stabilit printr-o hotărâre judecătorească.
Art. 51 din Constituţie stabileşte dreptul fundamental al cetăţenilor la petiţionare. Cetăţenii au dreptul sa se adreseze autorităţilor publice prin petiţii . Autorităţile publice au obligaţia sa răspundă la petiţii în termenele şi în condiţiile stabilite potrivit legii.
Potrivit art. 52 din Constituţia României, persoana vătămata într-un drept al ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei. Condiţiile şi limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică.
Conform art. 1 din L. 554/2004 orice persoana care se consideră vătămată într-un drept al sau ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
În cazul în care au fost aduse atingeri dreptului de petiţionare ca drept fundamental, repararea prejudiciului cauzat nu poate avea loc decât prin acordarea daunele morale . Ca orice prejudiciu şi cel moral poate fi cuantificat, iar potrivit doctrinei şi practicii judiciare în materie poate fi reparat prin acordarea unor compensaţii băneşti.
Reclamantul a solicitat acordarea sumei de 3.000 lei daune morale, dar instanţa, în considerarea art. 18 al.3 din L. 554/2004 , apreciază ca suma de 1.500 lei este îndestulătoare pentru acoperirea prejudiciului suferit şi proporţională cu acesta. Prejudiciul moral a fost dovedit cu actele existente la dosar din care reiese intenţia autorităţii publice de a tergiversa executarea dispozitivului sentinţei civile nr.1611/13 121 2005 pronunţată de T r i b u n a l u l S i b i u. .
În consecinţă, faţă de dispoziţiile art. 304 pct.9, 304 ^1 Cod procedura civila se va admite recursul reclamantului, se va modifica în parte hotărârea atacată şi se va admite cererea reclamantului în obligarea pârâtului la plata sumei de 1.500 lei daune morale. Vor fi acordate cheltuielile de judecată de la instanţa de fond în totalitate ,reprezentând timbrajul cererii în suma de 1,5 lei şi în măsura în care au fost dovedite, faţă de dispoziţiile art. 274 din C o d u l d e procedura civila. Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
În temeiul art. 274 Cod procedura civila va fi obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 2,15 lei cheltuieli de judecata în recurs reprezentând timbrajul cererii.
Pentru aceste motive,
În numele legii
În numele legii
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul S. J. împotriva sentinţei civile nr.80/CA/ 15 10 2007 pronunţată de T r i b u n a l u l S i b i u şi în consecinţă:
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că admite în parte şi cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata daunelor morale. Obligă pârâtul Consiliul Local D. să plătească reclamantului S. J. suma de 1.500 lei daune morale. Majorează cheltuielilor de judecată acordate la judecata în fond de la suma de 1,5 lei la suma de 4,3 lei. Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Obligă intimatul să plătească recurentului suma de 2,15 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 ianuarie 2008.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu