Pe rol se află soluţionarea recursului declarat de inculpatul E. E. împotriva încheierii penale nr. 9/22 ianuarie 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l A l b a în dosarul nr(...).
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat inculpatul recurent E. E. aflat în stare de arest şi asistat de avocat D. (...) cu delegaţie de apărător ales.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care faţă de dispoziţiile art. 1403 alin.3 C.pr.penală, instanţa a procedat la audierea inculpatului E. E., declaraţia acestuia fiind consemnată în proces verbal separat, ataşat la dosarul cauzei.
Se constată că a fost depusă la dosar cerere formulată de avocat E. N. prin care solicită amânarea cauzei precizând că are de susţinut o cauză aflate pe rolul T r i b u n a l u l u i T i m i ş.
Inculpatul E. E. învederează instanţei că acceptă să-l reprezinte avocat D. (...).
Nefiind alte cereri de formulat, instanţa acordă cuvântul în dezbateri.
Avocatul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi rejudecând a se admite cererea de liberare sub control judiciar întrucât sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate în principiu – art. 160/1, 160/2 lit.a C.pr.penală, inculpatul putând fi lăsat în libertate având în vedere că temeiurile s-au schimbat şi sunt întrunite cerinţele prev. de art. 136 alin.8 C.pr.penală precizând în acest sens că inculpatul a mai fost sancţionat penal dar a intervenit reabilitarea, în cauză s-a efectuat o expertiză contabilă, s-au făcut percheziţii, au fost audiaţi martori, s-a instituit măsura sechestrului asigurat asupra bunurilor, iar în arest a suferit un preinfarct. Mai arată că în stare de libertate nu ar prejudicia cursul urmăririi penale mai ales că este aproape definitivată .
Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursului ca fiind nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a încheierii penale atacate.
Inculpatul E. E. având ultimul cuvânt solicită admiterea recursului deoarece nu prezintă pericol pentru ordinea publică, neavând nici un motiv să părăsească ţara mai ales că toate bunurile sale sunt sub sechestru.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de faţă,
În deliberare, constată că prin încheierea penală nr.9/22.01.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l A l b a în dosarul penal nr(...), a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul E. E., n.la 28.05.1966 în loc. S jud. A.
S-a făcut aplicarea art.192 alin.2 C.pr. penală.
Pentru a dispune astfel T r i b u n a l u l A l b a a reţinut următoarele argumente:
Cererea nu îndeplineşte condiţiile cerute de lege. Astfel, potrivit art. 160/2 C.pr.penală liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracţiunilor săvârşite din culpă, precum şi în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii care nu depăşeşte 18 ani.
Or, în speţă, pedepsele pentru infracţiunile pentru care este cercetat inculpatul depăşesc limita de 18 ani. Astfel, pedeapsa pentru infracţiunea prev. de art . 7 alin.1 din Legea nr. 39/2003 este de la 5 la 20 ani, iar pentru infracţiunea prev. de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit.a, g, alin.4 C.pen. este de la 10 la 20 ani.
Nefiind întrunită cerinţa referitoare la limita de pedeapsă stabilită de lege, orice alte chestiuni de natura celor invocate în argumentarea cererii, nu mai pot fi luate în discuţie.
Împotriva încheierii a declarat recurs în termenul legal statuat de art.140/3 C.pr. penală. inculpatul E. E., aducându-i critici pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea cererii sale pentru următoarele considerente:
- nu se face vinovat de săvârşirea nici uneia din infracţiunile pentru care s-au formulat acuzaţi împotriva sa;
- nu are nici un fel de legătură cu persoanele implicate în această cauză
- starea sa de sănătate nu îi permite suportarea regimului de detenţie.
Verificând legalitatea şi temeinicia încheieri penale atacate, în raport cu aspectele critice expuse, dar şi din oficiu, în limitele impuse de art.385/6 alin.3 C.pr. penală, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Aşa cum corect a reţinut prima instanţă, cererea inculpatului nu întruneşte condiţiile de admisibilitate impuse de art.160/2 C.pr. penală.
Pedepsele pentru infracţiunile de care este acuzat inculpatul depăşesc 18 ani astfel încât analizarea oricăror alte argumente de către C, argumente aduse de inculpat în apărarea sa sunt de prisos.
Reţinând că în cauză nu sunt întrunite exigenţele impuse de art.160/2 teza ultimă C.pr. penală, Curtea conform art.385/15 pct.1lit.b C.pr. penală, va respinge ca nefondat recursul inculpatului cu consecinţa obligării sale la cheltuieli judiciare către stat conform art.192 alin.2 C.pr. penală.
Pentru aceste motive,
În numele legi
D I S P U N E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul E. E. împotriva încheierii penale nr. 9/22 ianuarie 2008 a T r i b u n a l u l u i A l b a.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 24 ianuarie 2008, în şedinţă publică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu