Pe rol se află pronunţarea asupra recursului declarat de reclamanta ASOCIAŢIA B. N. împotriva sentinţei nr.842/CA/06.06.2007 pronunţată de T r i b u n a l u l A l b a în dosar nr(...).
În interiorul termenului de pronunţare la dosarul cauzei au fost depuse concluzii scrise din partea reclamantei recurente şi a pârâţilor intimaţi SC”S. MONTANA H. D.”SA şi MINISTERUL MEDIULUI ŞI DEZVOLTĂRII DURABILE.
N. dezbaterilor şi concluziile părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din 14.01.2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Prin încheierea pronunţată la data de 16.12.2005 de către Curtea de A P E L A L B A I U L I A în dosar nr.4506/2005, în baza disp.art..4 din Legea nr.554/2004, s-a dispus sesizarea T r i b u n a l u l u i A l b a în vederea soluţionării excepţiei de nelegalitate a hotărârilor nr.45 şi 46/2002 adoptate de Consiliul local al comunei S. Montană.
În motivarea excepţiei reclamanta ASOCIAŢIA B. N. a învederat faptul că hotărârile contestate au o natură contractuală întrucât se completează cu protocoalele încheiate între SC”S. N. H. D.”SA şi CONSILIUL LOCAL. Totodată, acestea au caracter condiţional întrucât prevăd anumite drepturi şi obligaţii în privinţa SC”S. N. H. D.”SA, caracter care nu poate fi întâlnit în materia actelor administraţiei publice locale.
Sub un alt aspect se menţionează că hotărârile Consiliului local sunt nelegale şi datorită faptului că consilierii locali care au luat parte la votarea acestei hotărâri se aflau într-un conflict de interese rezultat din faptul că majoritatea acestora aveau un interes patrimonial direct în aprobarea E. şi PUZ ale SC”S. N. H. D.”SA, întrucât erau angajaţi, personal sau rudele acestora, ai societăţii respective.
Pe de altă parte, se menţionează că nu au fost respectate dispoziţiile Legii nr.5/2000, în sensul că s-a dispus efectuarea unor lucrări de exploatare în zona de protecţie a monumentelor istorice şi arheologice. Mai mult, aceste monumente fiind declarate de interes naţional, competentă în efectuarea actelor de dispoziţie nu mai este autoritatea locală, ci autoritatea centrală.
Un alt motiv de nelegalitate invocat de către reclamantă îl constituie faptul că publicul nu a avut posibilitatea să participe la întocmirea şi aprobarea E. şi PUZ din 2002, conform disp.art.7 şi 8 din Legea nr.86/2000. S-a mai menţionat faptul că SC”S. N. H. D.”SA nu a obţinut avizul Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului solicitat de Ministerul Administraţiei şi Internelor ca o condiţie a validării avizului de principiu eliberat de acesta din urmă.
În drept s-au invocat:art.47 alin.1 şi 2 din Legea nr.215/2001, art.3 din Legea nr.5/2000, art.12 din Ordinul N. nr.860/2002.
La termenul de judecată din 20.09.2006 s-a dispus conexarea la dosar a dosarului nr(...) care avea ca obiect excepţia de nelegalitate a Hotărârilor nr.45 şi 46/2002 ale Consiliului local S. Montană, nr.43/2002 a Consiliului local B. şi nr.20/1999 a Consiliului local E..
În motivarea excepţiilor reclamantele ASOCIAŢIA B. N. şi CENTRUL DE RESURSE JURIDICE au învederat că autorităţile locale trebuiau să elaboreze cu prioritate un plan de urbanism zonal pentru zonele protejate din interiorul localităţilor, cu toate acestea s-a aprobat de către autorităţile locale un PUZ care vizează exclusiv zona de dezvoltare industrială, zonă care în fapt se suprapune pe zona protejată naturală şi de patrimoniu. Mai mult, PUZ se aprobă în detalierea E., prin urmare este o documentaţie subsecventă, ori în speţă, aceste două documentaţii s-au aprobat simultan, cu nesocotirea legii.
Se mai menţionează că studiul privind opţiunile populaţiei cuprins în PUZ este irelevant câtă vreme nu cuprinde calitatea celui care l-a întocmit, data realizării acestuia, criteriile folosite, etc.
Pe de altă parte, cauza prezentelor hotărâri o constituie implementarea proiectului minier propus de S., proiect care are la bază o licenţă minieră a cărui titular este SC”N. D”SA, iar drepturile şi obligaţiile cuprinse în această licenţă s-au transferat pe seama SC”S.”SA. Drepturile conferite în urma transferurilor sunt drepturi afectate de modalităţi, iar interdicţia de construire are la bază cauza falsă, anume un drept eventual atât din punct de vedere al datei, precum şi din punctul de vedere al condiţiilor.
Prin sentinţa civilă nr.1035/CA/2006 T r i b u n a l u l A l b a a respins ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate invocată de reclamante, reţinând că prin art.4 din Legea nr.554/2004 a fost instituită o nouă procedură privind excepţia de nelegalitate în raport cu prevederile anterioare ale Legii nr.29/1990 şi derogatoriu de la principiul general consacrat prin 17 Cod pr.civilă. La alineatul 1 s-a statuat că legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, de către instanţa de contencios administrativ competentă.
Dispoziţiile generale ale Legii nr.29/1990 în vigoare la data adoptării hotărârilor a căror nelegalitate se contestă, coroborate cu prevederile art.17 Cod pr.civilă conform cărora cererile accesorii şi cele incidentale vor fi soluţionate de instanţa competentă să soluţioneze cererea principală, conduc la concluzia că excepţia de nelegalitate va fi soluţionată direct de instanţa în faţa căreia este invocată. Aşadar, în cazul actelor administrative anterioare intrării în vigoare a Legii nr.554/2004, excepţia de nelegalitate se soluţionează de instanţa menţionată la art.17 Cod pr.civilă, odată cu soluţionarea cererii principale, excepţia de nelegalitate fiind o cerere incidentală.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantele, solicitând casarea hotărârii atacate, iar pe fond, respingerea excepţiei de inadmisibilitate a excepţiei de nelegalitate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Prin decizia nr.311/CA/2007 pronunţată de Curtea de A P E L A L B A I U L I A a fost admis recursul reclamantelor şi a fost casată sentinţa atacată cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Astfel, s-a reţinut de către instanţa de recurs că în practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a interpretat în mod constant, în sensul că excepţia de nelegalitate a unui act administrativ cu caracter normativ poate fi invocată oricând în cadrul unui proces fără a distinge în raport cu momentul intrării în vigoare a Legii nr.554/2004.
Ca urmare a soluţiei pronunţată de instanţa de recurs, cauza a fost înregistrată pe rolul T r i b u n a l u l u i A l b a sub dosar nr(...).
Prin sentinţa nr.842/CA/06.06.2007 T r i b u n a l u l A l b a a respins excepţiile nelegalei sesizări a instanţei şi a lipsei de interes a reclamantei. A respins excepţia de nelegalitate a celor patru hotărâri 45 şi 46/2002 ale Consiliului Local S. Montană, nr.20/1999 a Consiliului Local E. şi nr.43/2002 a Consiliului Local B..
Pentru a pronunţa această soluţie tribunalul a reţinut că hotărârile de aprobare a planurilor de urbanism nu şi-au pierdut natura administrativ unilaterală, deoarece potrivit art.26 şi 50 din Legea nr.350/2001 iniţiativa elaborării documentaţiei de amenajare a teritoriului şi de urbanism poate aparţine şi persoanelor fizice sau juridice interesate, care cooperează cu consiliile locale.
Referitor la conflictul de interese al consilierilor angajaţi ai S. s-a apreciat că nu sunt incidente prev.art.70 din Legea nr.161/2003, întrucât hotărârile atacate nu produc, nici un beneficiu patrimonial direct consilierilor locali , nu s-a făcut dovada că aceştia ar fi acţionarii societăţii S.,simplul fapt că ar fi angajaţii societăţii nu poate determina existenţa unui conflict de interese.
În ce priveşte motivul de nelegalitate privind nerespectarea Legii nr.5/2000 instanţa a apreciat că reclamanţii nu au indicat concret care prevederi legale au fost încălcate, proiectul de modificare a P.U.G. şi P.U.Z. fiind avizate de MINISTERUL CULTURII ŞI CULTELOR sub nr.61/2002 şi respectiv 178/2002.
În ce priveşte nepunerea acestor proiecte de hotărâri în dezbatere publică instanţa a reţinut că în speţă s-a dovedit că SC”S.” a iniţiat dezbaterea publică, depunând documentaţia la PRIMĂRIA S. N. pentru a putea fi consultată de cei interesaţi.
Inexistenţa unui aviz al Ministerului Mediului care ar fi fost solicitat de Ministerul Administraţiei şi Internelor s-a apreciat că nu constituie un motiv de nelegalitate al P.U.Z. în condiţiile în care avizul nu era prevăzut de legislaţia în vigoare la data autorizării P.U.Z., existând acordul de mediu nr.181/2002 conform art.62 din Legea nr.137/1995.
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamanta ASOCIAŢIA B. „B. N.”, solicitând a se dispune în principal casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar reţinerea cauzei spre rejudecare cu consecinţa admiterii acţiunii.
În motivarea recursului se apreciază că instanţa a respins nejustificat cererea în probaţiune formulată de reclamantă de a se depune documentaţia ce a stat la baza emiterii hotărârilor atacate, proba cu expertiză, adresa către A.N.R.M. în vederea lămuririi întinderii perimetrului de exploatare S. Montană.
Pe fond se susţine că instanţa nu a înlăturat motivat apărările reclamantei, motivele de nelegalitate invocate potrivit art.47 al.1 şi 2 din Legea 215/2001 ,art. 8 şi 9 al. 4 din Legea 137/1995, art. 3şi 7 din Legea 5/2000 şi art. 7 şi 8 din Legea 86/2000 aşa cum au fost pe larg expuse în susţinerea excepţiei de nelegalitate.
Prin întâmpinare intimatul Consiliul Local al comunei S. Montană lasă la aprecierea instanţei soluţionarea recursului, Consiliul Judeţean A, SC S., Ministerul Mediului şi Dezvoltării Rurale solicită respingerea recursului ca nefondat apreciind că instanţa a interpretat şi aplicat corect prevederile legale.
Prin întâmpinare s-a invocat excepţia nemotivării în termen a recursului, excepţie respinsă de instanţă prin încheierea din 3 decembrie 2007.
Analizând legalitatea hotărârii atacate prin prisma criticilor şi în limitele investirii reclamantei instanţa apreciază recursul ca fondat pentru următoarele considerente:
Reclamanta a criticat în recurs numai modul în care instanţa de fond a soluţionat excepţia de nelegalitate a Hotărârilor 45 şi 46/2002 ale Consiliului Local S. Montană, astfel că şi controlul judiciar în calea de atac a recursului va fi restrâns la aceste două hotărâri.
De la început trebuie arătat că dintre criticile pe care reclamanta le-a adus hotărârii primei instanţe, nu toate sunt fondate, însă există cel puţin un motiv care conduce la admiterea excepţiei şi la constatarea nelegalităţii celor două hotărâri şi anume acela vizând conflictul de interese în care s-au aflat o parte dintre consilierii care au participat la deliberare şi au votat cele două hotărâri.
Potrivit procesului verbal al şedinţei din 19.07.2002 la deliberări au luat parte 11 consilieri locali printre care B. D. şi E. D., hotărârile 45 şi 46 fiind adoptate cu 10 voturi pentru şi 1 împotrivă aparţinând consilierului local D. Ş..
La dosarul de fond nr.7471/2005 vol. I( fila 53) s-a depus adeverinţa nr.172/9.05.2006 a S. din care rezultă că la data la cere s-au votat cele două hotărâri (19.07.2002) consilierii B. D. şi E. D. aveau calitatea de angajaţi în funcţia de maistru ai SC S., persoana juridică iniţiatoare a modificărilor E. şi PUZ.
Motivul de nelegalitate al hotărârilor atacate îl constituie în opinia reclamantei încălcarea prevedererilor art.47 al.1 din Legea 215/2001 ceea ce atrage potrivit al.2 al aceluiaşi articol nulitatea absolută a hotărârilor.
În opinia instanţei de fond consilierii angajaţi ai SC S. nu se aflau în conflict de interese şi aveau astfel dreptul de a participa la adoptarea hotărârilor, căci nu erau incidente prevederile art.70 din Legea 161/2003.
Ori, conform art.4 al.2 din Legea 554/2004 nelegalitatea actului administrativ emis anterior intrării în vigoare a Legii 554/2004 trebuie analizată raportat la dispoziţiile în vigoare la data emiterii/adoptării actului.
Instanţa de fond făcând trimitere la modul în care art.70 din Legea 161/2003 defineşte conflictul de interese în ce-i priveşte pe consilierii locali a aplicat greşit legea –Legea 161/2003 nefiind în vigoare la data adoptării hotărârilor atacate - 19.07.2002.
Instanţa de fond trebuia să verifice legalitatea hotărârilor prin prisma prevederilor art.47 din Legea nr.215/2001 în forma (de altfel neschimbată) pe care o avea acest articol de lege la 19.07.2002.
Potrivit art.47 din Legea nr.215/2001 „nu poate lua parte la deliberare şi la adoptarea hotărârilor consilierul care, fie personal, fie prin soţ, soţie, afini sau rude până la gradul al patrulea, inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local.
Hotărârile adoptate de consiliul local cu încălcarea dispoziţiilor alin.1 sunt nule de drept. Nulitatea se constată de către instanţa de contencios administrativ”.
Instanţa apreciază că interesul patrimonial al consilierilor locali angajaţi ai SC”S.” este evident şi de natură a le afecta obiectivitatea şi imparţialitatea în procesul de deliberare.
Nevoia unui loc de muncă pentru o perioadă îndelungată, care să permită un câştig constant şi sigur mai ales în zona N. B. afectată de şomaj dovedeşte în opinia instanţei tocmai interesul patrimonial pe care consilierii locali angajaţi ai SC”S.” îl aveau în adoptarea hotărârilor prin care proiectul „S. Montană” dobândea contur.
Interesul patrimonial poate consta, chiar în încasarea unor salarii viitoare, de vreme ce acestea condiţionează esenţial existenţa umană, şi nu neapărat într-o sumă de bani sau un profit masiv rezultat ca efect al adoptării hotărârii.
Având reprezentarea că adoptarea hotărârilor le va asigura în continuare păstrarea locurilor de muncă, pentru că adoptarea E. şi PUZ modificate urmau să conducă la emiterea certificatului de urbanism, a autorizaţiilor de construcţie şi la începerea activităţii de exploatare minieră, consilierii angajaţi ai SC”S.” nu se aflau într-o poziţie echidistantă faţă de interesul colectivităţii pe care o reprezentau şi respectiv faţă de interesul SC”S.” iniţiatoarea proiectului de modificare a PUZ şi E., ceea ce nu le-a permis o participare obiectivă şi imparţială în procesul decizional.
Prin urmare, hotărârile adoptate de Consiliul local cu participarea acestor consilieri sunt nule de drept şi potrivit art.47 al.2 din Legea nr.215/2001 instanţa trebuia să constate nelegalitatea hotărârilor 45 şi 46/2002 ale Consiliului local S. Montană, respectiv caracterul fondat al excepţiei de nelegalitate cel puţin sub acest aspect.
Celelalte motive de recurs nu sunt fondate şi instanţa de recurs îşi însuşeşte argumentele cu care prima instanţă a respins motivele de nelegalitate invocate de reclamantă în susţinerea excepţiilor.
Astfel, în mod corect instanţa a reţinut că hotărârile consiliului local nu dobândesc caracter contractual, participarea intervenientei SC”S.” la iniţierea documentaţiilor fiind permisă de art.26 şi 50 din Legea nr.350/2001.
În ce priveşte încălcarea prevederilor Legii nr.5/2000 în mod corect s-a reţinut că hotărârile atacate au fost emise sub condiţia respectării zonelor protejate, ceea ce nu excede competenţei autorităţilor locale, pentru că nu se stabilesc noi zone protejate şi nici nu se elimină cele existente, ci se impune respectarea celor existente aşa cum au fost ele determinate în Anexa 3 a Legii nr.5/2000.
În ceea ce priveşte punerea în dezbatere publică – la dosar s-au făcut dovezi că documentaţia a fost pusă la dispoziţia Primăriei S. Montană pentru a fi consultată de cetăţeni şi nu s-au depus sesizări.
În ce priveşte Legea nr.137/1995 reclamanta a invocat forma legii după data adoptării hotărârilor, ceea ce nu poate constitui un motiv de nelegalitate. În forma Legii nr.137/1995 actualizată la 17.02.2000, aflată în vigoare la data adoptării hotărârilor – nu se prevedea necesitatea emiterii avizului de mediu pe baza evaluării de mediu, ci doar a acordului de mediu, ceea ce în speţă s-a emis.
Faţă de argumentele menţionate anterior, fiind incidente prev.art.304 pct.9 Cod pr.civilă şi 3041 Cod pr.civilă se va admite recursul reclamantei şi se va modifica în parte hotărârea atacată în sensul admiterii excepţiei de nelegalitate a Hotărârilor 45 şi 46/2002 ale Consiliului Local S. Montană, constatându-se nelegalitatea acestora.
Se vor menţine în rest dispoziţiile hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta ASOCIAŢIA B. N. împotriva sentinţei nr.842/CA/2007 pronunţată de T r i b u n a l u l A l b a în dosar nr(...) şi în consecinţă.
Modifică în parte hotărârea atacată în sensul că admite excepţia de nelegalitate a HCL nr.45 şi 46/2002 ale Consiliului local al comunei S. Montană; constată nelegalitatea hotărârilor de mai sus.
Menţine în rest dispoziţiile hotărârii atacate.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică din 21 Ianuarie 2008.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu