Pe rol se află soluţionarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIŢIEI împotriva sentinţei civile nr. 1036/2007 pronunţată de T r i b u n a l u l A l b a în dosarul nr(...).
S-a făcut referatul cauzei de către grefier , după care se constată că nu se prezintă nici una dintre părţi , iar recurentul prin motivele de recurs a solicitat soluţionarea cauzei în lipsă , motiv pentru care instanţa constată cauza în stare de soluţionare şi o lasă în pronunţare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de faţă :
Prin cererea înregistrată pe rolul T r i b u n a l u l u i A l b a sub dosar nr(...) reclamanta E. M. a solicitat să fie obligaţi pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de A p e l A l b a şi T r i b u n a l u l A l b a la plata drepturilor băneşti reprezentând prima de vacanţă pentru perioada 2005-2006, actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi obligarea pârâtei Curtea de A p e l A l b a-I la efectuarea cuvenitelor menţiuni în carnetul de muncă.
În motivarea cererii a arătat că are calitatea de magistrat în cadrul T r i b u n a l u l u i A l b a, calitate în care, conform legii, are dreptul la prima de vacanţă pe perioada menţionată.
Pârâtul Ministerul Justiţiei, prin întâmpinare, solicită respingerea acţiunii ca nefondată, arătând că acordarea primei de vacanţă este o opţiune a legiuitorului, fapt ce nu aduce atingere principiului egalităţii de drepturi şi celui al nediscriminării.
Prin sentinţa civilă nr.1036/2007 pronunţată de T r i b u n a l u l A l b a în dosarul cu numărul de mai sus, acţiunea a fost admisă. A fost obligat pârâtul Ministerul Justiţiei să vireze pârâtului T r i b u n a l u l A l b a, acesta din urmă cu obligaţia plăţii efective către reclamantă a drepturilor salariale reprezentând prima de vacanţă pentru perioada 2005-2006, sumă actualizată cu indicele de inflaţie începând cu data naşterii dreptului până la data plăţii efective. A fost obligată pârâta Curtea de A p e l A l b a-I să efectueze menţiunile necesare în carnetul de muncă al reclamantei.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamanta are calitatea de judecător la T r i b u n a l u l A l b a, calitate în care, conform art.411 din Legea 50/1996, modificată şi completată prin art.1 pct.38 din O.G. 83/2000 are dreptul la prima de vacanţă.
Acest drept material a fost suspendat temporar prin acte normative succesive, fapt ce nu echivalează cu stingerea dreptului.
Prin decizia XXIII/12.12.2005 plata primelor de vacanţă pentru magistraţi s-a stabilit numai pentru perioada 2001-2002, decizia fiind obligatorie pentru instanţa de judecată conform art.329 alin.3, teza finală C.pr.civ.
Cum pentru anii 2005-2006 prima de vacanţă a fost doar suspendată şi nu înlăturată, legislaţia internă şi normele juridice europene, obligă la plata acesteia, sumele aferente urmând a fi actualizate conform art.1084-1086 Cod Civil şi art. 161 alin. 4 din Legea nr.53/2003.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii acţiunii declarate de reclamantă.
În expunerea de motive arată că în cauză este incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct.9 C.pr.civ. Instanţa de fond a reţinut inaplicabilitatea Deciziei nr.XXIII/12.12.2005 pronunţate de secţiile unite ale Î.C.C.J. în soluţionarea recursului în interesul legii, deoarece aceasta ar avea în vedere dreptul la prima de vacanţă doar pentru perioada 2001-2004 şi nu se poate aplica şi pentru perioada 2005-2006.
În realitate, obiectul recursului în interesul legii a privit aplicabilitatea dispoziţiilor art.411 alin.1din Legea 50/1996, introdus prin O.G. 83/2000 referitoare la acordarea primei pentru concediul de odihnă.
Prin această decizie s-a stabilit că se acordă magistraţilor prima de concediu aferentă perioadei 2001-2002, decizia fiind obligatorie pentru instanţe conform art.329 alin.3 din C.pr.civ.
De la 01.01.2003, când a intrat în vigoare O.U.G. nr.177-2002 erau abrogate implicit şi dispoziţiile art.411 alin.1 din Legea 50/1996, astfel încât prima de concediu nu mai poate fi pretinsă de magistraţi începând cu această dată.
În aceste condiţii prima instanţă a pronunţat hotărârea cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, câtă vreme dreptul magistraţilor la prima de concediu a fost abrogat.
Intimata reclamantă nu a depus întâmpinare.
Analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu, conform prevederilor art. 3041 C.pr.civ Curtea reţine următoarele:
Prin sentinţa atacată instanţa de fond a admis cererea reclamantei, pârâtul Ministerul Justiţiei fiind obligat să-i plătească, prin T r i b u n a l u l A l b a, drepturile salariale reprezentând prima de vacanţă pentru perioada 2005-2006.
Pârâtul recurent a atacat această hotărâre pentru faptul că este contrară Deciziei XXIII pronunţată în dosarul nr. 31/2005 de Secţiile Unite ale I.C.C.J. în soluţionarea recursului în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. decizie care, potrivit dispoziţiilor art.329 alin. 3 C.pr.civ. este obligatorie pentru instanţe.
Susţinerea recurentului este reală , dar soluţia instanţei de fond este corectă dar trebuia motivată nu pe inaplicabilitatea Deciziei XXIII în speţă ci pe Decizia nr.XII din 05.02.2007 pronunţată de Secţiile Unite ale Î.C.C.J., Decizia nr. LXXVII din 05.11.2007 şi pe O.U.G. 146/2007 conform cărora primele de concediu de odihnă se cuvin inclusiv magistraţilor pentru întreaga perioadă 2001-2006.
Faţă de cele ce preced Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIŢIEI împotriva sentinţei civile nr. 1036/2007 pronunţată de T r i b u n a l u l A l b a în dosarul nr(...).
Irevocabilă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu