miercuri, 20 iulie 2011

Curtea de Apel Alba Iulia, 2008 Litigiu privind functionarii publici (legea nr.188/1999) (Recurs) Hotarârea 70/CA/2008 din 21.01.2008 dată de Curtea de Apel Alba Iulia

Pe rol se află soluţionarea recursului declarat de reclamanta E. (...) E. împotriva sentinţei civile nr.1281/CA/2007 pronunţată de  T r i b u n a l u l   A l b a.
La apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa părţilor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este scutit de taxa de timbru conform art.15 lit.a din Legea 146/1997, recurentul a solicitat judecarea în lipsă, a depus completare la cererea de recurs la care a anexat fişa dosarului nr(...), decizia civilă nr.906/2007, copia minutei deciziei nr.2085/2007.
Din partea pârâtei Direcţia Generală a Finanţelor Publice A s-a depus întâmpinare.
Faţă de actele de la dosar şi solicitarea reclamantei-recurente de judecare în lipsă, instanţa lasă cauza în pronunţare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de faţă
 Prin cererea înregistrată la  T r i b u n a l u l     A l b a la data de 18 07 2007 sub nr(...)  reclamanta E. (...) E.    a solicitat instanţei să se dispună prin hotărâre judecătorească obligarea pârâţilor Direcţia Generală a Finanţelor  Publice A  şi Ministerul Economiei şi Finanţelor la plata drepturilor băneşti reprezentând primele de concediu pe anii  2001- 2006 actualizate cu indicele de inflaţie de la data la care sunt datorate şi până la data plăţii efective.
          În motivarea cererii se arată că reclamanta în calitate de funcţionar public beneficiază de aceste drepturi în temeiul dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 188/1999 şi că suspendarea succesivă a plăţii acestora este nelegală şi contrară  C o d u l u i   m u n c i i şi Constituţiei.                        
         Prin întâmpinare pârâta a invocat excepţia prescripţiei acţiunii pe perioada 2001-2003,în rest fiind de acord cu admiterea acţiunii.
         Secţia comercială şi contencios administrativ a  T r i b u n a l u l u i   A l b a prin sentinţa nr.1281/CA/2007a admis cererea reclamantei şi a obligat pârâta la plata drepturilor băneşti reprezentând prime de concediu pentru perioada 2004-2006 aferente fiecărui an , sume actualizate cu indicele de inflaţie de la data la care sunt datorate şi până la data plăţii efective.  A fost admisă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru primele de concediu aferente anilor 2001-2003  invocată de pârâtă şi a fost respinsă acţiunea reclamantei sub acest aspect .S-a respins acţiunea reclamantei împotriva pârâtului Ministerul Economiei şi Finanţelor pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
          Prin considerentele expuse instanţa a reţinut că în cauză au fost dispuse suspendări succesive, dreptul fiind actual. S-a mai arătat pe fondul cauzei   că reclamanta are aceste drepturi  potrivit art.34 al.2 din Legea nr. 188/1999,dar chiar dacă plata a fost suspendată succesiv, suspendarea nu înseamnă că aceste drepturi au fost înlăturate , ci doar s-a amânat plata.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta E. (...) E.   aducând critici sentinţei pronunţate sub aspectul nelegalei respingeri a cererii referitoare la plata primelor de concediu pentru perioada 2001-2003 .
A susţinut  că în mod nejustificat au fost respinse pretenţiile formulate pentru perioada 2001-2003 întrucât dreptul la acţiune fiind suspendat succesiv pe toată perioada  pentru care  a fost solicitată acordarea acestor drepturi, rezultă că termenul de prescripţie nu s-a scurs şi nu s-a împlinit, ci a început să curgă de la data încetării ultimului act de suspendare,mai mult în temeiul OUG.146/2007 se acordă şi drepturile pe această perioadă.     
         În drept  s-au invocat dispoziţiile art. 3041  C.pr. civ, Legea 188/1999, Legea nr.202/2006, Legile bugetului de stat pe anii 2001-2006 art.1 şi 2 din OUG.146/2007.
         Recursul este scutit de plata timbrajului potrivit art. 15 din Legea nr. 146/1997.
`        Pârâta intimată prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului,apreciind că instanţa a interpretat corect prevederile art.283 C. muncii.
         Analizând sentinţa atacată sub aspectul motivelor de recurs , Curtea constată următoarele:
         Reclamanta are calitatea de funcţionar public. Această categorie de personal este salarizată în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici , OUG 192/2002, prin OUG 92/2004 iar în prezent prin Og 2/2006.. Potrivit art.33  (2) din Legea nr.188/1999, devenit art. 34 după republicare, funcţionarii publici au dreptul pe lângă indemnizaţia de concediu , la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat. De asemenea, potrivit art.4 (2) din OUG 192/2002 privind drepturile de natură salarială ale funcţionarilor publici, sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile , premiile, stimulentele şi alte drepturi, iar în art.23 din aceeaşi ordonanţă se stabileşte că funcţionarii publici au dreptul la concediu de odihnă în condiţiile legii. Ulterior, a fost adoptată OUG 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autorităţii judecătoreşti, (M.OF.108/2.03.2001), intrată în vigoare la data  de  2.03.2001 , care prevede prin art. III (1) că aplicarea art. 33(2) referitoare la acordarea primei cu ocazia plecării în concediu de odihnă din Legea nr.188/1999 (M.OF.600/8 12 1999) cu modificările şi completările ulterioare se suspendă până la 1.01.2002.
         Prin Legea nr. 473/2001 privind bugetul de stat pe anul 2002, (M.OF.784/11.12.2001) ,intrată în vigoare la data de 11.12.2001, în art.12(4) se arată expres că termenele prevăzute la art. III din OUG 33/2001 se prelungesc până la data de 31.12.2002.
         Prin Legea nr.631/2002 privind bugetul de stat pe anul 2003, (M.OF.863/29 11 2002), intrată în vigoare pe data de 29.11.2002 se prevede în art. 10 (3) că termenele stipulate la art.III din OUG 33/2001 se prelungesc până la data de 31.12.2003.
         Ulterior, prin Legea nr.507/2003, (M.OF.853/2 12 2003) intrată în vigoare la data de 5.12.2003, privind bugetul de stat pe anul 2004, prin art.9 (7) se stabileşte că termenele prevăzute în art.III din OUG 33/2001  se prelungesc până la data de 31.12.2004, iar prin art. 8 (7) din Legea nr. 511/2004, Legea bugetului de stat pe anul 2005,   s-a prevăzut suspendarea acestor drepturi până la data de 31.12.2005. Prin art.5 (5) din Legea nr.379/2005, Legea bugetului de stat pe anul 2006,se arată că  prevederile din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă se suspendă până la data de 31 decembrie 2006.
Este adevărat că aplicarea prevederilor privind primele de concediu a fost suspendată prin acte normative succesive,dar această suspendare nu înseamnă abrogarea acestor texte legale. Suspendarea aplicării unor dispoziţii legale dispusă de legiuitor din diferite considerente este o măsură cu caracter temporar, iar după epuizarea duratei suspendării textul legal redevine aplicabil în scopul pentru care fost edictat. Reclamanta  a investit instanţa de judecată la data de 18 (...), iar instanţa a pronunţat hotărârea la data de 25 10  2007, dată la care   s-a epuizat şi suspendarea legală dispusă  pentru anul 2006 ,până la data de 31.12.2006.
În ceea ce priveşte motivul de recurs invocat  privind admiterea de  către prima instanţă a excepţiei prescripţiei  dreptului la acţiune pentru anii 2001, 2002 şi 2003,  în cauză se constată că această excepţie era întemeiată şi trebuia admisă, faţă de prevederile art.283 din  C o d u l   m u n c i i, şi faţă de data investirii instanţei de judecată. Suspendarea plăţii primei de concediu  pentru anul 2001 a operat până la data de 1.01.2002, dată la care dreptul la acţiune a început să curgă, iar faţă de data formulării acţiunii, 18 07 2007, se constată că a intervenit prescripţia dreptului la acţiune. Şi pentru anii 2002 şi 2003  a intervenit prescripţia  pentru aceleaşi considerente. Însă între timp a apărut O.U.G. 146/2007 prin care legiuitorul a înţeles să repună în drepturi funcţionarii publici indiferent de faptul că au acţionat sau nu în instanţă în termenul legal de prescripţie. Astfel în  art.1 se arată că  „ordonanţa reglementează modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediul de odihnă ,în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendată prin legile bugetare  anuale succesive şi actele normative anuale de salarizare ,în perioada 2001-2006.
         Intră în categoria personalului căruia îi sunt aplicabile prevederile prezentei ordonanţe … funcţionarii publici, funcţionarii publici cu statut special , personalul auxiliar din sistemul justiţiei ,membrii corpului diplomatic şi consular al României,precum şi alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale.” Faţă de acest nou temei juridic soluţia instanţei de fond în ce priveşte  neacordarea drepturilor  pentru perioada anilor 2001-2003 apare ca nelegală şi va fi modificată.  
         Faţă de toate aceste considerente legale, Curtea consideră ca fondat  recursul reclamantei fiind incidente prevederile art. 304 pct.9 şi 304 /1 C.pr. civ., astfel că în temeiul art.312 al.2 C.pr. civ. se va admite recursul reclamantei,se va modifica în parte hotărârea în sensul respingerii excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune pentru anii 2001-2003 şi a obligării pârâtei DGFP A la plata primelor de concediu cuvenite reclamantei şi pe această perioadă,actualizate cu indicele de inflaţie de la scadenţă până la plata efectivă Se vor menţine în rest dispoziţiile sentinţei atacate.
         În recurs   nu au fost solicitate cheltuieli de judecată .
Pentru aceste motive,
În numele legii
D E C I D E
         Admite recursul declarat de reclamanta E. (...) E. împotriva sentinţei civile nr. 1281/CA/2007 pronunţată de  T r i b u n a l u l   A l b a şi. În consecinţă:
         Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că respinge excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, admite în întregime acţiunea reclamantei şi obligă pârâta să plătească în favoarea reclamantei şi sumele reprezentând prima de concediu aferente anilor 2001-2003 actualizate cu indicele de inflaţie începând cu data scadenţei şi până la data plăţii efective, raportat la perioada lucrată de reclamantă.
         Menţine în rest hotărârea atacată.
         Irevocabilă.
         Pronunţată în şedinţa publică din 21.01.2008.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu