Pe rol se află soluţionarea recursului declarat de reclamantul E. E. împotriva sentinţei civile nr. 617/20.04.2007 pronunţată de T r i b u n a l u l S i b i u în dosarul civil nr(...).
S-a făcut referatul cauzei după care se constată, din verificările instanţei, că I.C.C.J. a respins prin încheierea nr. 8390 din 12.12.2007 cererea de strămutare formulată de recurentul E. E..
Mandatarul intimatei arată că nu mai are alte cereri de formulat, împrejurare faţă de care instanţa constată cauza în stare de soluţionare şi o lasă în pronunţare acordând cuvântul în dezbateri.
Avocatul intimatei pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii atacate ca legală şi temeinică. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului civil de faţă :
Constată că prin acţiunea civilă înregistrată la T r i b u n a l u l S i b i u sub dosar nr(...), in urma stramutarii cauzei de la Tribunalul T, prin Incheierea nr.2606/PI/12.X.2006 a I.C.C.J B, reclamantul E. E. a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. T. Romania S.R.L. T solicitând obligarea acesteia la acordarea sporului de vechime în cuantum procentual de 25% începând cu data de 31.05.2003 până la pronunţarea hotărârii judecătoreşti, actualizată cu indicele de inflaţie şi în continuare, pe durata existenţei raportului juridic de muncă.
În motivarea acţiunii sale reclamantul susţine că în mod nejustificat pârâta nu i-a acordat sporul de vechime în muncă ; acest drept fiind legal stabilit inclusiv prin contractul colectiv de muncă la nivel naţional.
În drept se invocă Legea nr.168/199, C.C.M la nivel naţional şi C.C.M. la nivel de ramură pe anii 2003-2006.
Prin întâmpinarea depusă în cauză, pârâta S.C. T. Romania S.R.L. invocă excepţiile tardivităţii acţiunii şi a prescripţiei dreptului material la acţiune, iar pe fondul cauzei solicită respingerea acţiunii ca neîntemeiate, arătând că sporul pretins a fost inclus în salariul de bază negociat între părţi (f.27).
Prin încheierea din 23.08.2006 pronunţată de T r i b u n a l u l T i m i ş în cauză s-au respins ca neîntemeiate excepţiile invocate de pârâtă.
Prin sentinţa civilă nr.617/20.04.2006 pronunţată în cauză de T r i b u n a l u l S i b i u s-a respins respins acţiunea civilă formulată de reclamantul E. E. în contradictoriu cu pârâta S.C. T. Romania S.R.L. T.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reţinut, în esenţă, că faţă de principiul constituţional al negocierii salariului, în cauză s-a probat ca pârâta a acordat sporul de vechime solicitat de reclamant, prin includerea acestuia în salariu, ceea ce este în conformitate şi cu clauzele C.C.M la nivel naţional.
Împotriva acestei hotărâri a declarat în termenul legal recurs, reclamantul E. E. solicitând admiterea acestuia casarea sentinţei atacate şi pe fond admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul critică hotărârea atacată ca fiind nelegală şi netemeinică sub următoarele aspecte :
-hotărârea pronuntaţă este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii (art.304 pct.9 c.pr.civ); astfel deşi prima instanţă recunoaşte existenţa CCM la nivel de ramură, clauzele acestuia nu le consideră obligatorii pentru societatea pârâtă.
-hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină (art.304 punct 7 C.pr.civ), nefăcând deloc vorbire despre probatoriu cu înscrisuri şi expertiza tehnică contabilă, administrate în cauză, din care nu rezultă în nici un caz că ar fi fost acordat sporul de vechime în discuţie. Prin interpretarea per a contrario, art.40 A.2 din C.C.M reiese că sporul de vechime trebuia să se acorde separat. De asemenea s-au ignorat prevederile art.51 A.1 lit.d din C.C.M la nivel de ramură care stabilesc ca se poate include acest spor în salariu doar cu acordul părţilor, ori în speţă angajatorul nu a probat un asemenea accept. În altă ordine de idei se arată că nu se enumeră între angajaţii care au făcut obiectul controlului ITM şi nici nu a avut niciodată stabilit sporul de vechime şi nu a încasat nici o sumă cu acest titlu.
Prin întâmpinarea depusă în această fază procesuală de intimata S.C. T. Romania S.R.L T se solicită respingerea recursului ca nefondat, reluându-se argumentele din faţa primei instante.(f.17-22).
Curtea, analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate cât şi din oficiu conform cerinţelor art.304 indice 1 cod procedură civilă, în limitele statuate de art.306 A.2 C.pr.civila constată următoarele:
Recursul este nefondat.
Astfel, negocierea salariilor este o consecinţă a principiului constituţional potrivit căruia este garantat dreptul la negocieri colective în raporturile de muncă (art.41 al.5). C o d u l m u n c i i, concretizând potrivit art.157 acest drept constituţional prevede că salariile se stabilesc prin negocieri individuale sau/şi colective între angajator şi salariaţi sau reprezentanţii acestora (art.157 al.1 C o d u l m u n c i i).
În speţă, intimatul reclamant este angajatul pârâtei recurente conform contractului indivicual de muncă nr.(...) /14596/23 martie 1999, cu un salariu negociat de părţi în cuantum lunar de 1.350.000 lei,(f.2,3) majorat ulterior conform mentiunilor din carnetul de munca (f.4-19).
În acest contract nu sunt stipulate clauze exprese referitoare la sporul de vechime aşa încât analiza legalităţii şi temeiniciei pretenţiilor salariale formulate în cauză se impune a fi efectuată prin prisma clauzelor contractului colectiv de muncă la nivel naţional şi de ramură, încheiat pe perioada de referinţă (2003-2006) întrucât potrivit art.241 al.1 lit.d C o d u l m u n c i i, clauzele contractului colectiv de muncă încheiat la nivel naţional se aplică tuturor salariaţilor încadraţi la toţi angajatorii din ţară.
În acelaşi sens, art.11 al.1 din L.130/1996 prevede producerea efectelor juridice a clauzelor contractului colectiv de muncă pentru toţi salariaţii încadraţi în toate unităţile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă (lit.c).
Prin contractele de muncă încheiate la diferite nivele, partenerii sociali pot stabili clauze referitoare la formele de organizare a muncii, sporuri pentru condiţii deosebite sau/şi speciale de muncă, sporul pentru vechime în muncă şi alte categorii de sporuri.
Dispoziţiile contractului colectiv de muncă încheiat la nivel naţional sau la nivel de ramură constituie izvor de drept (ca şi legea) la încheierea contractelor colective de muncă la nivel de unitate, ceea ce impune respectarea clauzelor referitoare la drepturile minimale. Prin urmare, părţile cu respectarea acestor obligaţii fireşti, au toată libertatea să negocieze şi alte cauze, precum şi drepturi superioare (în acest sens decizia Curţii Constituţionale nr.511/15 iunie 2006).
Din această perspectivă, Curtea constată că art. 40 A.1 din contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii 2001-2002 prevede expres : „părţile contractante sunt de acord ca în perioada următoare să acţioneze pentru includerea unor sporuri în salariul de bază, care să reprezinte retribuţia pentru munca prestată şi condiţiile de la locul de muncă, astfel încât salariul de bază să aibă pondere majoritară în salariu”.
A.2 al acestui articol prevede că sporurile se acordă numai la locurile de muncă unde acestea nu sunt cuprinse în salariul de bază.
A.2 lit.d al articolului în discuţie enumeră sporul pentru vechime în muncă, printre sporurile minime ce se acordă în condiţiile prezentului contract (f.47,48).
Această reglementare este reluată într-o redactare identică în contractele colective de muncă unice la nivel naţional pe anii 2003,2004, 2005, 2006 (f.49- 53).
De asemenea, contractele colective de muncă pe ramura electrotehnică, electronică, mecanică fină, utilaje şi apărare pe anii 2002-2003, 2003-2004 cuprind prevederea că sporurile enumerate printre care este inclus şi sporul pentru vechime în muncă se acordă numai la locurile de muncă unde acestea nu sunt cuprinse în salariul de bază (art.51 lit.6 , f.54-57).
Or, în procesul verbal de control nr.15959/12.12.2005 întocmit în urma verificărilor efectuate la nivelul societăţii pârâte recurente de către organele de control ale Inspectoratului T e r i t o r i a l T i m i ş (anexa nr.1) se menţionează, certificându-se ca practică la nivelul acestui angajator că „sporul de vechime este inclus în salariul negociat, motiv pentru care salariul minim negociat în societate este cu 20% mai mare decât salariul minim pe economie” (f.69-78). În acest context chiar dacă reclamantul nu a făcut parte dintre persoanele vizate de acest control, actul întocmit de acest organ confirmând regula includerii sporului de vechime în salariul negociat la nivelul intimatei nu poate fi ignorat.
Faţă de cele ce preced Curtea constată că în cauză angajatorul a respectat prevederile contractului colectiv de muncă la nivel naţional, a respectat limita minimă şi limita maximă până la care se putea acorda sporul pentru vechime în muncă, incluzând acest spor în salariul brut negociat între părţi cu ocazia încheierii contractului individual de muncă.
Argumentul reclamantului recurent în sensul că acest spor nu a fost evidenţiat separat şi nu a fost menţionat în carnetul de muncă, nu poate fi primit, întrucât prevederile contractuale sus enunţate menţionează acordarea acestui spor numai la locurile de muncă unde nu este inclus în salariul negociat, iar acordul său sub acest aspect, reiese din semnarea contractului individual de muncă, în cadrul căruia părţile nu fac nici o referire la acordarea separată aunui spor de vechime.
Totodată faptul că instanţa de fond nu face nici o trimitere la expertiza tehnică contabilă efectuată în cauză nu constituie motiv de nelegalitate a hotărârii întrucât expertiza a vizat doar calculul drepturilor băneşti, în funcţie de procentul de vechime cuvenit reclamantului pentru vechimea în muncă, ori interepretarea normei legale este un atribut exclusiv al instanţei. Ca atare, atăta vreme cât din interpretarea normei legale - prevederile CCM- instanţa a statuat că sporul de vechime nu a fost exclus ca drept însă a fost inclus în salariul negociat astfel cum a fost înscris în contract, această probă este lipsită de relevenţă juridică.
Făcând o aplicare şi interpretare corectă a normei legale izvorâtă din CCM la nivel naţional şi CCM la nivel de ramură în perioada de referinţă, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică; neaflăndu-ne în motivul de modificare a hotărârii- art.304 punct.9 C.pr.civ. invocat de recurent, criticile sale vizându-se astfel, nefondate.
Ca atare, în conformitate cu art.312 al.1 C.pr.civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul cu care a fost investită de către reclamantul în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul E. E. împotriva sentinţei civile nr.617/20.04.2007 pronunţată de T r i b u n a l u l S i b i u în dosarul nr(...).
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică de la 21 Ianuarie 2008.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu