Pe rol se află soluţionarea apelului declarat de contestatorii E. J. F. E. şi J. Ş. P. împotriva sentinţei civile nr. 380/2007 pronunţată de T r i b u n a l u l H u n e d o a r a în dosar nr(...), având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă contestatoarea J. Ş. P. personal şi asistată de avocat T. E., cu delegaţie la dosar pentru contestatorii apelanţi, lipsă fiind restul părţilor.
Mandatara contestatorilor apelanţi depune la dosar un înscris, emis de contestatorul apelant şi certificat de un notar public, înscris prin care se certifică faptul că nici el în nume propriu şi nici antecesoarea lor mamă E. P., nu au primit despăgubiri pentru terenul în litigiu.
Nefiind alte cereri formulate şi probe de administrat, instanţa constată închisă faza probatorie şi acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatara contestatorilor apelanţi – avocat T. E., solicită admiterea apelului aşa cum a fost formulat, schimbarea hotărârii atacate şi admiterea contestaţiei în sensul obligării intimatului pârât de a emite o nouă dispoziţie de restituire în natură a imobilului în litigiu, în favoarea apelanţilor, necondiţionată de rambursarea vreunei sume de bani, cu cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale, depuse cu chitanţe la dosar.
Invocă faptul că imobilul în litigiu a fost preluat abuziv de către Statul Român în baza Decretului nr. 219/1964, iar instanţa de fond, în mod superficial a motivat această sentinţă, întrucât pârâtul nu a făcut dovada prin acte şi înscrisuri, cum că antecesoarea contestatorilor a primit vreo sumă de bani, arătând în acest sens alin. final al art. 1 din Legea nr. 10/2001. Consideră că adresa depusă la dosar de către intimat, nu se poate cataloga drept chitanţă sau factură de plată, prin care s-ar fi achitat contestatorilor sau antecesoarei acestora, despăgubiri pentru imobilul expropriat.
Instanţa, deliberând, faţă de actele şi lucrările dosarului, lasă cauza în pronunţare.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de faţă,
Prin contestaţia înregistrată la T r i b u n a l u l H u n e d o a r a contestatorii E. J. F. E. şi J. Ş. P. au solicitat în contradictoriu cu Primăria oraşului H anularea Dispoziţiei nr. 282/2006 emisă de primarul oraşului H şi obligarea acestuia la emiterea unei noi dispoziţii de restituire în natură a imobilului situat în H,(...) (fost 23 August), identificat în CF 6981 H top 275, 276 necondiţionat de rambursarea unei sume de bani. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestaţiei s-a arătat că instanţele care au dispus restituirea imobilului nu au condiţionat restituirea de plata vreunei sume de bani actualizate cu coeficientul de inflaţie. Prin dispoziţia atacată, Primarul oraşului H a condiţionat restituirea efectivă a imobilului de rambursarea sumei de 20.386 lei, ce ar reprezenta despăgubirile primite actualizate, deşi nu există vreun document care să ateste cu certitudine că la momentul preluării imobilului de către stat, asemenea despăgubiri, în sumă de 44.000 lei, s-au şi acordat efectiv familiei E. (E.).
În drept se invocă Legea 10/2001 rep. şi art. 274 cod procedură civilă.
Prin sentinţa civilă nr. 380/2007 T r i b u n a l u l H u n e d o a r a a respins contestaţia, reţinând că prin dispoziţia nr. 282/2006 Primarul oraşului H a dispus restituirea în natură către contestatori, ca persoane îndreptăţite, a imobilului teren şi construcţii situat în H(...) înscris în Cf 298 H top 275, 276, condiţionat de rambursarea sumei de 20.386 lei, reprezentând despăgubirile primite de proprietari la momentul exproprierii, actualizată cu coeficientul stabilit conform legislaţiei în vigoare.
La baza dispoziţiei atacate a stat decizia civilă nr. 404/A/2003 pronunţată de Curtea de A P E L A L B A I U L I A, irevocabilă prin decizia nr. 9339/20005 a ÎCCJ, şi documentele de arhivă din dosarul 39/1997 a Comisiei Judeţene pentru aplicarea Legii 112/1995.
Instanţele judecătoreşti au stabilit calitatea contestatorilor de persoane îndreptăţite la reparaţiunile prevăzute de Legea 10/2001, situaţia imobilului notificat de către aceştia, modul de preluare la stat a imobilului prin expropriere în baza Decretului 219/1964. Cu toate acestea instanţele nu au dispus direct restituirea imobilului şi nici nu au impus condiţii de restituire.
Primarul intimat a respectat prevederile art. 11 alin. 1 din lege la emiterea dispoziţiei de restituire condiţionată de restituirea sumelor primite ca despăgubiri, actualizate, reţinând că potrivit adresei nr. 543/24.10.1964 a fostului S Popular al Raionului H numita E. (E.) P. a primit despăgubiri de 44.000 lei ( 40.000 lei pentru construcţie şi 1,50 lei/mp pentru teren) inclusiv pentru cota de proprietate aparţinând contestatorilor, care la acel moment erau minori şi a semnat la 24.11.1964 de primire a sumei.
Instanţa a avut în vedere şi faptul că potrivit Legii 215/2001 primăriile sunt structuri funcţionale fără personalitate juridică reprezentate de primari.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel contestatorii, solicitând schimbarea sentinţei atacate în sensul anulării dispoziţiei atacate şi obligarea pârâtului intimat de a emite o nouă dispoziţie de restituire în natură a imobilului în litigiu necondiţionată de rambursarea vreunei sume de bani. Cu cheltuieli de judecată.
În expunerea motivelor de apel, contestatorii susţin că prima instanţă nu a dat eficienţă deciziei civile nr. 404/A/2003, pronunţată de Curtea de A P E L A L B A I U L I A, irevocabilă prin decizia nr. 9339/2005 a ICCJ; prin care s-a dispus restituirea în natură a imobilului în litigiu fără însă a se face referire la art. 11 alin. 1 din Legea 10/2001. Contestatorii contestă plata despăgubirilor către E. P., susţinând că actele la care se referă instanţa de fond nu fac dovada plăţii: hotărârea nr. 39/1997 a Comisiei de Aplicare a Legii 112/1995 prin care se respinge cererea contestatorilor de restituire în natură a imobilului,; o înştiinţare în care se aminteşte de exproprierea imobilului adresată Secţiei Financiare, un proces verbal în care se evaluează un imobil, care nu este identificat, adresa nr. 543/24.11.1964a Sfatului Popular al Raionului H având ca destinatar Autoritatea Tutelară a Sfatului Popular Oraş H prin care se solicită avizarea plăţii sumei de 44.000 lei mamei contestatorilor, ca reprezentantă legală a acestora. Instanţa a apreciat greşit că acest act face dovada plăţii. Apelanţii apreciază că existenţa unei semnături pe înscris alăturat menţiunii „am primit” nu face dovada primirii sumei de bani, şi se poate presupune că s-a primit înscrisul.
În al doilea rând, susţine că adresa nu constituie o chitanţă care să dovedească încasarea sumei de 44.000 lei şi care trebuia eliberată de Secţia Financiară în momentul plăţii, ci este doar o solicitarea acordării unui aviz.
În concluzie, apelanţii susţin că nu există nici o dovadă incontestabilă că s-a efectuat plata despăgubirii, astfel că exproprierea s-a făcut fără plata de despăgubiri şi se impune admiterea plângerii aşa cum a fost formulată.
În drept se invocă art. 292, 274 cod procedură civilă, art. 11 pct.1 al. final din Legea 10/2001.
Intimata nu a depus întâmpinare.
Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate, prin prisma motivelor de apel şi din oficiu, Curtea reţine următoarele:
Prin decizia civilă nr. 404/A/2003 Curtea de A P E L A L B A I U L I A a admis apelul declarat de E. J. F. E. şi J. T. P. împotriva sentinţei civile nr. 303/2003 a T r i b u n a l u l u i H u n e d o a r a şi a schimbat sentinţa atacată în sensul anulării dispoziţiei nr. 298/2002 şi obligării primarului oraşului H să emită o nouă dispoziţie de restituire în natură a imobilului situat în H(...) jud. H înscris în CF 698 H top 275, 276 în favoarea reclamanţilor. Hotărârea a rămas irevocabilă prin respingerea recursului.
Prin Dispoziţia nr. 282/2006 Primarul oraşului H a dispus restituirea în natură a imobilului susmenţionat cu condiţia rambursării sumei de 20.386 lei reprezentând valoarea despăgubirilor primite actualizată. Hotărârea a avut la bază decizia nr. 404/A/2003, irevocabilă pronunţată de Curtea de A P E L A L B A I U L I A.
Din adresa nr. 82/B/1964 emisă de Sfatul Popular al Raionului H adresată Secţiei financiare reiese că în conformitate cu Decretul 219/1964 s-a trecut în proprietatea statului de la E. P. imobilul compus din teren în suprafaţă de 1994,40 mp şi construcţia în suprafaţă de 480,43 mp situată în H(...). Procesul verbal încheiat la 22.09.1964 explică tocmai modul în care au fost calculate despăgubirile pentru imobilul menţionat în adresa nr. 82/B/1964 emisă de Sfatul Popular al Raionului H şi s-a stabilit suma de 40.000 lei pentru construcţie şi 1,50 lei/mp de teren.
Aşadar, susţinerea apelanţilor că imobilul pentru care s-au calculat despăgubirile prin procesul verbal din 22.09.1964 nu este identificat, este nefondată, imobilul fiind identificat prin referire la adresa de expropriere emisă de sfatul popular către secţia financiară.
La solicitarea instanţei, a fost depusă la dosar copia cererii formulate de contestatorul E. J. F. E. către Comisia locală de Aplicare a Legii 112/1995, înregistrată sub nr. 1803/06.06.1996 (fila 74 dosar de fond), în care solicită, alături de sora sa, contestatoarea, restituirea în natură a imobilului situat pe str. T (fostă 23 August), menţionând că după 1963 mama lor, E. P. a fost obligată să semneze că este de acord să cedeze casa statului pentru care a primit o despăgubire foarte mică, în funcţie de valoarea B., şi nu de valoarea reală .
Din coroborarea actelor menţionate (proces verbal din 22.09.1964, adresa nr. 82/B/1964 emisă de Sfatul Popular al Raionului H) cu menţiunea din cererea contestatorilor adresată comisiei de aplicare a Legii 112/1995 şi cu adresa nr. 543/24.11.1964 (fila 32 dosar de fond), în care se solicită Autorităţii Tutelare a Sfatului Popular H acordul pentru plata despăgubirii cuvenite contestatorilor, la acea dată minori, mamei lor E. P., adresă care poartă menţiunea „am primit” însoţită de semnătura (necontestată de apelanţi) mamei, fac dovada deplină a faptului plăţii despăgubirilor de 44.000 lei pentru imobilul în litigiu. Împrejurarea că nu există o chitanţă special emisă în acest scop de a consemna plata despăgubirii către E. P., nu este de natură a înlătura actele menţionate şi care coroborate probează plata.
Al doilea aspect invocat de apelanţi, că prin hotărârile judecătoreşti irevocabile care au stat la baza restituirii în natură nu s-a dispus rambursarea sumei de bani, este de asemenea nefondat. Instanţa nu a analizat doar un aspect al solicitării reclamanţilor, respectiv posibilitatea restituirii în natură a imobilului şi nu a dispus direct restituirea. Dimpotrivă, a obligat autoritatea competentă să procedeze la emiterea titlului de restituire. Ca urmare, intimatul a procedat legal condiţionând restituirea imobilului în natură de restituirea sumelor primite cu titlu despăgubiri aşa cum prevede art. 11 alin. 1 din Legea 10/2001.
Din aceste considerente Curtea apreciază că sentinţa atacată este legală şi temeinică, iar apelul contestatorilor este nefondat şi în temeiul art. 296 cod procedură civilă urmează să fie respins.
Pentru aceste motive :
In numele legii
D E C I D E
Respinge apelul declarat de contestatorii E. J. F. E. şi J. Ş. P. împotriva sentinţei civile 380/2007 pronunţată de T r i b u n a l u l H u n e d o a r a.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică din 10 ianuarie 2008.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu