Pe rol se află soluţionarea recursului declarat de reclamanta I. E. D. împotriva sentinţei civile numărul 999/2007 pronunţată de T r i b u n a l u l S i b i u în dosarul nr(...).
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă av.T. N. pentru reclamanta recurentă, lipsă fiind pârâta intimată - S.C. O. ROMÂNIA S.R.L. S.
S-a făcut referatul cauzei după care nemaiavând alte probe de administrat, avocatul reclamantei recurente solicită acordarea cuvântului în susţinerea recursului.
Instanţa constată cauza în stare de soluţionare şi o lasă în pronunţare, acordând cuvântul avocatului recurentei în susţinerea recursului.
Mandatarul reclamantei recurente solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat, modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii reclamantei, precizând că orele suplimentare au fost efectuate la cererea angajatorului. Depune concluzii scrise. Solicită cheltuieli de judecată justificate cu chitanţa depusă la dosar.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de faţă:
Prin acţiunea în conflict de drepturi înregistrată pe rolul T r i b u n a l u l u i S i b i u sub nr(...) reclamanta I. E. D. a chemat în judecată pe pârâta SC O. România SRL solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 4643,12 lei reprezentând drepturi băneşti cuvenite pentru munca suplimentară depusă în perioada derulării contractului individual de muncă, cu obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale aferente sumei acordate pentru orele suplimentare, calculate de la data introducerii acţiunii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii s-a susţinut că în perioada 03.07.2006 – 9.10.2006 reclamanta a prestat în mod regulat ore suplimentare peste programul de lucru, precum şi în zilele de sâmbătă şi duminică, iar pentru munca prestată, pârâta nu i-a plătit drepturile salariale cuvenite, fiind încălcate dispoziţiile art. 119 c o d u l m u n c i i.
Pârâta prin întâmpinarea depusă a solicitat respingerea acţiunii în principal ca inadmisibilă, tardiv formulată şi lipsită de interes.
În subsidiar, s-a solicitat admiterea în parte a pretenţiilor formulate, prin calcularea contravalorii orelor suplimentare prin raportare la salariul net şi nu la cel brut, iar calculul să fie făcut pe baza evidenţelor scriptice reale, depuse de angajator.
Sub aspectul excepţiilor invocate s-a susţinut că reclamanta a contestat decizia de încetare a raporturilor de muncă peste termenul de 30 de zile, şi nu justifică nici un interes, întrucât reclamanta fost de acord cu drepturile salariale achitate odată cu lichidarea.
Pe fondul cauzei s-a solicitat a se constata că fişele de pontaj depuse de reclamantă nu sunt reale, au fost întocmite cu totală rea credinţă, fiind semnate de o persoană care nu avea calitatea de a le întocmi.
Prin sentinţa civilă nr. 999/2007 pronunţată de T r i b u n a l u l S i b i u în dosar nr(...) a fost admisă în parte acţiunea precizată, formulată de reclamanta I. E. D. împotriva pârâtei S.C. O. ROMÂNIA S.R.L. Sibiu şi în consecinţă a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 304 lei reprezentând contravaloarea orelor suplimentare şi 750 lei cheltuieli de judecată parţiale.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că din răspunsurile la interogator coroborate cu depoziţiile martorilor audiaţi în cauză şi cu pontajele depuse la dosar a rezultat că reclamanta a efectuat ore suplimentare a căror plată nu a putut fi dovedită de pârâtă. Cuantumul drepturilor neachitate pentru orele suplimentare a rezultat din expertiza contabilă efectuată în cauză. Instanţa a admis în parte solicitările reclamantei conform variantei II din expertiza contabilă motivat de faptul că pârâta prin tabelul depus la dosar a făcut dovada sub semnătura unei persoane autorizate că numărul de ore suplimentare este cel stabilit prin varianta II a raportului de expertiză.
Conform art. 274 cod procedură civilă pârâta a fost obligată să plătească reclamantei cheltuieli de judecată parţiale.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs reclamanta I. E. D. prin care a solicitat modificarea sentinţei recurate, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Se susţine în motivarea recursului că sentinţa este netemeinică şi nelegală din mai multe puncte de vedere:
1. cu privire la pretenţiile reclamantei aferente orelor suplimentare lucrate se precizează că instanţa de fond a reţinut în mod netemeinic faptul că au fost efectuate doar un număr redus de ore suplimentare, întrucât declaraţia martorului şi evidenţa orelor suplimentare purtând ştampila societăţii şi semnătura reprezentantului societăţii, dl. I., au contrazis şi desfiinţat „fişele de pontaj” depuse de pârâtă în apărare.
În privinţa acestui domn I., având în vedere că acesta era şeful direct al reclamantei, conducând activitatea, stabilind programul de lucru şi lucrările pe care le efectua, reclamanta nu avea de ce să pună la îndoială competenţele de care se bucura.
De altfel acesta a fost singura persoană cu care reclamanta a avut contact direct în timpul derulării contractului de muncă, domnii F. şi E. fiind în permanenţă în străinătate.
2.cu privire la cheltuielile de judecată acordate se menţionează că dispoziţiile c o d u l u i d e procedură civilă sunt clare sub aspectul obligării la plata cheltuielilor de judecată. Instanţa de fond a redus cheltuielile de judecată constând în onorariul avocaţial. Nu există nici un motiv pentru care instanţa ar fi putut dispune reducerea onorariului avocaţial, iar aplicare art. 274 alin. 3 cod procedură civilă este nelegală şi duce la o situaţie absurdă şi nedreaptă, în care cheltuielile efectuate pentru promovarea acestui proces depăşesc despăgubirile acordate.
Intimata nu a depus întâmpinare în această fază procesuală.
Analizând recursul formulat, din prisma criticilor formulate şi în limitele permise de art. 304 ind. 1 cod procedură civilă, Curtea reţine următoarele:
Reclamanta critică sentinţa instanţei de fond sub două aspecte, menţionând că s-a reţinut un număr nereal, mult diminuat, al orelor suplimentare lucrate sâmbăta şi duminica şi iar diminuarea cheltuielilor de judecată nu are nici un temei.
În ceea ce priveşte orele suplimentare lucrate de către reclamantă se susţine că în mod greşit prima instanţă nu a reţinut ca reale fişele de pontaj prezentate de către reclamantă în condiţiile în care acestea erau semnate de dl. I. şi purtau ştampila societăţii.
Instanţa de recurs constată că în mod corect instanţa fondului a dat eficienţă juridică fişelor de pontaj depuse de către pârâtă.
Potrivit art. 287 c o d u l m u n c i i sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfăţişare.
Aceasta nu înseamnă că angajatul nu are dreptul să depună probe prin care că contracareze cele susţinute de către angajator în apărare.
Pentru înlăturarea unei probe este necesar ca aceasta să fie combătută cu altă probă de aceeaşi forţă juridică.
Fişele de pontaj depuse de către angajator sunt fişele oficiale de pontaj care emană de la societatea pârâtă, poartă ştampila şi semnătură administratorului societăţii.
În mod corect a reţinut prima instanţă că fişele de prezenţă depuse de reclamantă nu pot avea aceeaşi valoare juridică în condiţiile în care ele sunt semnate de către o persoană care nu era abilitată să întocmească astfel de pontaje, aspect care rezultă cu claritate din înscrisul intitulat „confirmare” emanat de la societatea O. H. (fila 37 dosar de fond).
Reclamanta putea însă să dovedească că a desfăşurat activitatea în interesul societăţii pârâte mai multe ore decât cele prevăzute în fişele de pontaj depuse de angajator, deoarece aceasta reprezintă un aspect material ce poate fi dovedit cu martori.
Probatoriul testimonial administrat în cauză nu a fost de natură să ducă la formarea convingerii instanţei că reclamanta a lucrat mai multe ore suplimentare decât cele evidenţiate în actele depuse de angajator.
Astfel, martora audiată a declarat că a fost angajata societăţii pârâte în perioada martie-iulie 2006, iar contractul de muncă al reclamantei cu pârâta s-a derulat în perioada 03.07.2006-9.10.2006, astfel că această martoră putea avea cunoştinţă de activitatea desfăşurată peste program de către reclamantă numai în luna iulie 2006, deoarece ulterior nu a mai avut relaţii contractuale cu pârâta şi nu mai putea constata dacă şi cât anume a lucrat reclamanta peste programul normal de muncă. Mai mult, martora nu a putut să declare câte ore a văzut-o pe reclamantă lucrând peste program pentru a se stabili dacă orele lucrate suplimentar sunt în număr mai mare decât cele menţionate în fişele oficiale de pontaj, deoarece această martoră nu a văzut-o personal pe reclamantă lucrând peste program.
Reclamanta nu a solicitat suplimentarea probatoriului testimonial, astfel că în raport de probele administrate în mod corect instanţa de fond a reţinut că reclamanta recurentă a desfăşurat numai 30 de ore suplimentare, contravaloarea acestora fiind stabilită prin raportul de expertiză efectuat în cauză.
Greşit însă instanţa nu s-a pronunţat asupra capătului doi de cerere prin care se solicita acoperirea prejudiciului cauzat inclusiv prin neplata la timp a drepturilor salariale cuvenite.
Sub acesta aspect se constată că prima instanţă trebuia să asigure repararea integrală a prejudiciului material suferit de către reclamantă, motiv pentru care se va dispune ca suma de bani cuvenită reclamantei cu titlu de contravaloare ore suplimentare să fie actualizată în raport de rata inflaţiei, începând cu data introducerii acţiunii. Instanţa nu va acorda dobânda legală, repararea integrală a prejudiciului cauzat fiind asigurată în condiţiile art. 78 c o d u l m u n c i i, care se aplică oricăror drepturi salariale şi care face referire la salariile indexate, indexare care se poate face numai prin trimitere la rata inflaţiei.
Recursul este întemeiat şi în ceea ce priveşte cheltuielile de judecată acordate de prima instanţă numai parţial.
Acordarea parţială a acestora este justificată de instanţă prin aplicarea dispoziţiilor art. 274 cod procedură civilă, deşi incident în speţă ar fi putut fi numai alin. 3 al acestui articol.
Potrivit acestor dispoziţii judecătorii au dreptul să mărească sau să micşoreze onorariile avocaţilor, potrivit cu cele prevăzute în U. onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită.
Instanţa de fond nu a arătat de ce a considerat că onorariul avocaţial în sumă de 900 lei ar fi nepotrivit de mare în raport de munca îndeplinită de avocat, în condiţiile în care avocatul a redactat şi susţinut acţiunea, participând la cele 9 termene acordate în cauză.
În consecinţă se apreciază de către instanţa de recurs că în mod greşit prima instanţă a făcut aplicare prevederilor art. 274 alin. 3 cod procedură civilă, reclamanta fiind îndreptăţită la acoperirea integrală a cheltuielilor de judecată efectuate, motiv pentru care se va modifica hotărârea recurată şi sub acest aspect, pârâta fiind obligată să plătească reclamantei toate cheltuielile de judecată efectuate şi dovedite.
Pentru considerentele menţionate, recursul formulat de către recurenta reclamantă T. B. este întemeiat în limitele arătate, motiv pentru care în temeiul art. 304 ind. 1 şi art. 312 cod procedură civilă se va dispune admiterea recursului, modificarea în parte a sentinţei recurate în sensul că se va dispune obligarea pârâtei la plata sumei de 304 lei reprezentând contravaloare ore suplimentare, actualizată în raport de rata inflaţiei, începând cu data de 1.03.2007 şi până la data plăţii efective şi a sumei de 1200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanţă.
În temeiul art. 274 cod procedură civilă, intimata fiind căzută în pretenţii, va fi obligată să plătească recurentei suma de 1150 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de reclamanta I. E. D. împotriva sen. civ. nr. 999/2007 pronunţată de T r i b u n a l u l S i b i u în dosar nr(...) şi în consecinţă:
Modifică în parte sentinţa recurată sub aspectul actualizării sumei datorate de pârâtă şi a cheltuielilor de judecată acordate şi rejudecând cauza sub aceste aspecte:
Admite în parte acţiunea formulată şi precizată de reclamanta I. E. D. împotriva pârâtei SC O. România SRL Sibiu şi în consecinţă:
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 304 lei reprezentând contravaloare ore suplimentare, actualizată în raport de rata inflaţiei, începând cu data de 1.03.2007 şi până la data plăţii efective.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 1200 lei cheltuieli de judecată în prima instanţă.
Obligă intimata să plătească recurentei suma de 1150 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică din 7 .01. 2008.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu