Curtea de Apel Alba Iulia, 2008 Mentinere masura de arestare preventiva (Recurs) Hotarârea 3/2007 din 10.01.2008 dată de Curtea de Apel Alba Iulia

 Pe rol se află soluţionarea recursul declarat de inculpatul U. E. N. împotriva încheierii penale din 7 ianuarie 2008 pronunţată de  T r i b u n a l u l   A l b a în dosar nr(...).

         La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns: - recurent Inculpat - U. E. N. personal în stare de arest în  P e n i t e n c i a r u l   A i u d şi asistat de avocat Ş. D. ales.

         Procedura legal îndeplinită.

         S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

  S-a audiat inculpatul declaraţia acestuia fiind consemnată în proces verbal ataşat separat la dosarul cauzei.

Nefiind alte cereri de formulat, excepţii de invocat, chestiuni prealabile, instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în dezbateri.

Apărătoarea aleasă a inculpatului recurent solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii penale atacate şi rejudecând cauza, în principal a se dispune revocarea măsurii arestării  cu consecinţa punerii în libertate iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă mai uşoară, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea sau ţara.

Susţine că nu există indicii temeinice că  inculpatul U. E.  N. ar fi săvârşit infracţiunea de care este acuzat şi acesta beneficiază de prezumţia de nevinovăţie existând dubii cu privire la săvârşirea faptei întrucât  mama minorei  a declarat  că  a avut cunoştinţă încă din anul 2003 că inculpatul a săvârşit această infracţiune. Mai arată că inculpatul nu constituie pericol concret pentru ordinea publică şi nu există dovezi că ar fi încercat să influenţeze partea vătămată.

Pentru toate  aceste motive apreciază că se impune admiterea recursului întrucât temeiurile avute în vederea la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă şi  se impune punerea inculpatului în stare de libertate.

Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpatul U. E. şi menţinerea ca legală şi temeinică a încheierii atacate. Susţine că menţinerea măsurii arestării preventive este pe deplin justificată subzistând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, în cauză  existând o hotărâre de condamnare în primă instanţă şi aceasta potrivit practicii CEDO este un temei suficient pentru menţinerea măsurii dispusă până în prezent.

Inculpatul U. E. N. având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanţei soluţionarea cauzei.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului penal de faţă;

        Prin încheierea penală pronunţată la data 7.01.2008 de  T r i b u n a l u l   A l b a – secţia penală în dosar nr(...) s-a dispus în baza art. 300/2 rap. la art. 160/b Cod procedură penală menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului U. E. N., născut la data de 17.11.1968, aflat în prezent în  P e n i t e n c i a r u l   A i u d.

În considerentele acestei încheieri s-a reţinut că temeiurile ce au determinat luarea acestei măsuri  subzistă şi în prezent.

Tribunalul a reţinut că din probatoriul administrat în cauză până la acest moment a rezultat  existenţa unor indicii temeinice privitoare la săvârşirea unei infracţiuni, fapte  pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică .

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen inculpatul U. E. N., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

        În motivarea recursului, personal şi prin apărătorul ales, inculpatul recurent a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate cu consecinţa punerii sale în libertate şi cercetarea acestuia în stare de libertate, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă mai uşoară, pe considerentul că nu este vinovat de fapta reţinută în sarcina sa şi nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Mai susţine că nu există dovezi că ar fi încercat să influenţeze partea vătămată.

        Curtea de Apel, examinând încheierea atacată prin prisma motivelor invocate de recurent precum şi din oficiu, conf. art. 385/6 cod procedură penală, cu referire la art. 143,148 lit. f) şi art. 160/b cod procedură penală, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

        Prin sentinţa penală nr. 226/2007 din 20.09.2007, reţinând vinovăţia inculpatului U. E. N.,  J u d e c ă t o r i a   B l a j în baza disp. art. 202 alin.1 şi 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal l-a condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie, pentru comiterea infracţiunii de corupţie sexuală subzistând astfel temeiurile care au fost avute în vedere la luarea şi menţinerea măsurii arestării preventive. În mod corect, Tribunalul a apreciat că aceste temeiuri subzistă şi în prezent şi, având în vedere disp. art. 5 CEDO, existenţa unei condamnări, chiar în primă instanţă a inculpatului, conduce la bănuiala verosimilă că inculpatul recurent a săvârşit infracţiunea pentru care este cercetat.

       În ce priveşte pericolul concret pentru ordinea publică, Curtea constată că în cauză sunt îndeplinite cerinţele textului de lege art. 148 lit .f) Cod procedură penală, în contextul  existenţei unei sentinţe de condamnare chiar nedefinitivă pentru o infracţiune deosebit de gravă.

       În ce priveşte susţinerile recurentului inculpat referitoare la nevinovăţia sa, Curtea constată că ele exced cauzei de faţă, acestea putând fi invocate în faţa instanţei de apel singura competentă să se pronunţe în actuala fază procesuală asupra temeiniciei sau netemeiniciei  acuzaţiilor ce i se aduc inculpatului.  

      Pentru motivele expuse mai sus şi pentru a asigura buna desfăşurare a procesului penal, Curtea apreciază că nu se impune cercetarea inculpatului în stare de libertate şi ca atare nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate.

      Faţă de cele arătate, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală urmează a se respinge recursul inculpatului U. E. N., ca nefondat.

      În baza 192 alin.2 Cod procedură penală inculpatul recurent va fi obligat la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

         Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul U. E. N. împotriva încheierii penale din 7 ianuarie 2008 pronunţată de  T r i b u n a l u l   A l b a în dosar nr(...).

         Obligă inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

         Definitive.

         Pronunţată în şedinţa publică de la 10 Ianuarie 2008.