Pe rol se află soluţionarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIŢIEI, împotriva sentinţei civile numărul 1002/2007 pronunţată de T r i b u n a l u l A l b a în dosar nr(...).
Având în vedere că judecător N. N. planificată în şedinţa de judecată pentru acest termen s-a abţinut de la judecarea cauzei,completul de judecată a fost constituit conform procesului verbal din 7 ianuarie 2008.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că recurentul a solicitat judecarea în lipsă împrejurare faţă de care instanţa lasă cauza în pronunţare.
CURTEA DE APEL,
Deliberând asupra recursului civil de faţă;
Constată că prin acţiunea în conflict de drepturi înregistrată la T r i b u n a l u l A l b a sub dosar nr(...) reclamanţii: N. N., E. G. J., L. N. ŞI E. N. T. au chemat în judecată în calitate de pârâţi, Ministerul Justiţiei, T r i b u n a l u l A l b a şi Curtea de A P E L A L B A I U L I A solicitând:
- obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la virarea către pârâtul T r i b u n a l u l A l b a, acesta din urmă cu obligaţia plăţii către reclamantă a drepturilor salariale, reprezentând suma de 1700 lei, conform art.21 din O.G.nr.137/2000, sumă care se solicită a fi actualizată cu indicele de inflaţiei.
- obligarea pârâtei Curtea de A P E L A L B A I U L I A la efectuarea menţiunilor necesare în carnetul de muncă al fiecărui reclamant, conform dispozitivului sentinţei civile care urmează a fi pronunţată, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
-cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt, a acţiunii de faţă, reclamanţii arată că au calitatea de judecător în cadrul J u d e c ă t o r i e i A i u d, calitate în care sunt îndreptăţiţi la plata drepturilor salariale pretinse. În acest sens se invocă Hotărârea nr.15/2006 a C.N.C.D prin care s-a constata existenţa unei discriminări indirecte, prin acordarea de stimulente financiare în mod exclusiv şi diferenţiat.
Prin întâmpinarea depusă în cauză de pârâtul Ministerul Justiţiei se solicită respingerea acţiunii, motivându-se că nu există nici un act normativ care să prevadă ori să garanteze dreptul de a primi stimulente fiecărui judecător, ori unui alt salariat din sistemul justiţiei. Pe de altă parte stimulentele nu pot intra în categoria salarizării ori a premiului anul stabilit de lege, drepturi conferite prin lege judecătorilor, astfel cum în mod eronat a apreciat C.N.C.D în hotărârea invocată de reclamantă.
În fine, în ce priveşte actualizarea sumei pretinse cu indicele de inflaţie se arată că potrivit art.1088 C.Civil creditorii unei obligaţii având drept obiect o sumă de bani ar putea pretinde numai dobânda stabilită prin lege şi numai începând cu ziua cererii de chemare în judecată.
Pârâta Curtea de A P E L A L B A I U L I A nu a depus întâmpinare.
Prin sentinţa civilă nr.1002/24.09.2007 s-a admis acţiunea civilă formulată în cauză de reclamanţii N. N., E. G. J., L. N. ŞI E. N. T. în contradictoriucu pârâţi, Ministerul Justiţiei, T r i b u n a l u l A l b a şi Curtea de A P E L A L B A I U L I A şi în consecinţă:
A fost obligat pârâtul Ministerul Justiţiei să vireze T r i b u n a l u l u i A l b a, acesta din urmă cu obligaţia plăţii efective către fiecare reclamant, corespondent raportului de serviciu a drepturilor salariale cuvenite acesteia, respectiv suma de 1.700 lei, care urmează a fi actualizată cu indicele de inflaţie, începând cu data naşterii dreptului material, până la data plăţii efective.
A fost obligată pârâta Curtea de A P E L A L B A I U L I A să efectueze cuvenitele menţiunii necesare în carnetul de muncă al reclamantei conform sentinţei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut în esenţă, cu referire la normele interne şi internaţionale de drept că reclamanta este îndreptăţită la stimulentele băneşti pretinse în cauză. Se arată în considerentele sentinţei că instituirea prin acordarea diferenţiată a unor drepturi băneşti duce în mod greşit la aplicarea şi existenţa unui tratament salarial diferenţiat, precum şi faptul că prin Hotărârea nr.15/2006 a C.N.C.D s-a stabilit în mod clar şi fără echivoc faptul că reclamanta a fost discriminată în mod indirect în sensul art.2 alin.2 din O.G.nr.137/2000.
Împotriva acestei sentinţe a declarat, în termenul legal prevăzut de art.80 din legea nr.168/1999, recurs pârâtul MINISTERUL JUSTIŢIEI solicitând în temeiul art.304 punct 9 coroborat cu art.312 Cod procedură civilă admiterea recursului, modificarea sentinţei în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată în cauză de reclamantă.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâtul Ministerul Justiţiei arată că hotărârea tribunalului este nelegală, fiind pronunţată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor legale, motiv de modificare prev. de art.304 punct 9 C.Pr.civ.. Se arată, în continuare, reinterându-se argumentele din faţa primei instanţe, că nu există nici un act normativ care să prevadă ori să garanteze dreptul de a primi stimulente fiecărui judecător, ori unui alt salariat din sistemul justiţiei. Pe de altă parte stimulentele nu pot intra în categoria salarizării ori a premiului anul stabilit de lege, drepturi conferite prin lege judecătorilor, astfel cum în mod eronat a apreciat prima instanţă. Spre deosebire de indemnizaţia lunară brută salariile de bază ori premiul anual, al căror cuantum este stabilit de lege, stimulentele acordate depind de o multitudine de factori, respectiv existenţa unor sume în fondul cu destinaţie specială, apoi obiectivele urmărite de minister în politica de reformare a sistemului judiciar. Nu se poate reţine că criteriul vechimii este discriminatoriu, câtă vreme aplicarea lui de către ordonatorul de credite s-a făcut în conformitate cu Normele Interne
În fine, se motivează că soluţia primei instanţe este greşită şi sub aspectul actualizării sumei pretinse cu indicele de inflaţie, întrucât potrivit dispoziţiilor legale se putea pretinde numai dobânda legală.
Intimaţii nu au depus întâmpinare în această fază procesuală.
CURTEA, analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate cât şi din oficiu conform cerinţelor art.304 indice 1 C.pr.civilă, în limitele statuate de art.306 alin. 2 C.pr.civilă reţine următoarele:
Recursul este nefondat.
Potrivit art.25 alin.2 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru fondul pentru stimularea personalului din sistemul justiţiei reprezintă 75% din sumele obţinute din recuperarea cheltuielilor judiciare avansate de stat pentru desfăşurarea proceselor penale, precum şi din amenzile judiciare.
Conform alin.3 al art.25 din Legea nr.146/1997 repartizarea veniturilor pe beneficiar se face în baza unor norme interne aprobate prin ordin al ministrului justiţiei. Prin O.M.J nr.2404/c/2004 s-au aprobat Normele interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art.25 alin.2 din legea nr.146/1997. În speţă, prin Ordinul Ministrului Justiţiei a nr.1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare” judecătorilor din cadrul judecătoriilor, care au o vechime cuprinsă între 0-3 ani, în sumă de 1700 RON”.
Prin Hotărârea nr.15/23.01.2006 a Consiliului Naţional pentru combaterea Discriminării s-a constatat existenţa unei discriminării indirecte prin acest Ordin, ca urmare a faptului că stimulentele au fost acordate doar judecătorilor din cadrul judecătoriilor, care au o vechime cuprinsă între 0 şi 3 ani. Se reţine astfel că la acordarea acestor stimulente nu au fost luate în considerare criteriile prevăzute în art.21 alin.3 din O.u.g.nr.177/2002 şi nici celelalte criterii prevăzute în art.4 din Ordinul M.J. nr.2404/C/23.08.2004, folosindu-se doar criteriul vechimii, or „acest criteriu reprezintă un criteriu aparent neutru ce dezavantajează judecătorii cu o vechime mai mare de 3 ani care îndeplinesc criteriile obiective prevăzute de lege pentru a beneficia de acordarea stimulentelor salariale”.
Ca atare, prin Hotărârea susenunţată Consiliului Naţional pentru combaterea Discriminării a statuat că faptele prezentate constituie acte de discriminare conform art.2 alin.1 şi 2, art.6 lit.c, art.8 alin.3, art.19 alin. 4 din O.G.nr.137/2000 cu modificările şi completările ulterioare;
Apărarea pârâtului recurent dezvoltată prin prezentul recurs vizând faptul că nu putem vorbi de un drept de a fi premiat este nefondată, deoarece aşa cum corect, a reţinut instanţa de fond stimulentul salarial solicitat reprezintă un adaos bănesc salarial, iar art 2 alin.1, art.6 lit.a şi c şi art.8 din Og.137/2000, ocrotesc în mod deplin şi egal toate drepturile salariale.
De altfel această apărare a făcut obiectul analizei şi Colegiului Director care a pronunţat hotărârea în cauză, or, potrivit art. 20 punct. 10 din Ordonanţa nr.137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare “hotărârile emise potrivit prevederilor alin. (2) şi care nu sunt atacate în termenul de 15 zile constituie de drept titlu executoriu” şi ca atare au forţă obligatorie a puterii lucrului judecat.
Susţinere recurentului în sensul că la acordarea stimulentelor în discuţie au fost respectate Normele interne sunt de asemenea nefondate, deoarece deşi textul art.4 alin.1 din Normele Interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art.25 din Legea nr.146/1997, aprobate prin Ordinul nr.2404/c/2004 nu prevede limitativ criteriile care stau la baza acordării stimulentelor, enumerarea lor indică în esenţă o evaluare a activităţii şi performanţelor judecătorului, iar pentru acordarea acestor stimulente, ordonatorul de credite trebuie să ţină în mod obligatoriu cont de aceste criterii, la care mai poate adăuga motivat, în strânsă legătură cu aceste criterii şi altele. Or, vechimea în magistratură nu constituie un criteriu prevăzut de art.4 alin.1 din Normele menţionate şi nici nu este în strânsă legătură cu aceste criterii.
În fine, criticile recurentului vizând actualizarea creanţei cu indicele de inflaţie sunt nefondate, deoarece ne aflăm în materia dreptului muncii, aşa încât răspunderea patrimonială a angajatorului reprezentând o varietate a răspunderii civile contractuale, având aspecte particulare generate de specificul raporturilor juridice de muncă permite nu numai pretinderea dobânzii legale ci şi actualizarea creanţei în funcţie de indicele de inflaţie. În acest sens art.269 c.muncii.
Faţă de cele ce preced, curtea constată că instanţa de fond a făcut o aplicare şi interpretare corectă a legii; criticile recurentului vizându-se a fi nefondate, motiv pentru care în conformitate cu art. 312 alin 1 cod procedură civilă cu aplicarea art.82 din legea nr.168/1999 va respinge ca nefondat recursul cu care a fost investită.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei B împotriva sentinţei civile nr.1002/2007 pronunţată de T r i b u n a l u l A l b a în dosar civil nr(...).
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică din 7 .01. 2008.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu