Curtea de Apel Alba Iulia, 2008 Mentinere masura de arestare preventiva (Recurs) Hotarârea 47/2008 din 28.01.2008 dată de Curtea de Apel Alba Iulia

Pe rol se află soluţionarea recursului declarat de inculpatul E. J. E. împotriva încheierii penale din 24.01.2008 pronunţate de  T r i b u n a l u l   A l b a în dosar penal nr(...).

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă inculpatul recurent E. J. E., aflat în stare de arest şi asistat de avocat D. J., apărător desemnat din oficiu.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Nefiind cereri de formulat, instanţa acordă cuvântul în dezbateri.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul E. J. E. solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate şi rejudecând punerea inculpatului de îndată în libertate, întrucât nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive şi nu au intervenit temeiuri noi care să justifice menţinerea măsurii arestării preventive.

În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara.

Reprezentantul  M i n i s t e r u l u i   P u b l i c solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea încheierii atacate ca legală şi temeinică.

Inculpatul, având ultimul cuvânt solicită a fi judecat în stare de libertate.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului penal de faţă

Constată că prin încheierea penală din 24.01.2008 a  T r i b u n a l u l u i   A L B A  s-a dispus menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului E. J. E., întrucât temeiurile care au dus la luarea acestei măsuri nu s-au schimbat şi subzistă şi în prezent.

         Împotriva acestei hotărâri inculpatul E. J. E. a declarat recurs, solicitând a fi pus în libertate.

         Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivului de recurs invocat, precum şi din oficiu, sub toate aspectele temeiniciei şi legalităţii, Curtea constată că în cauză s-a reţinut în mod corect că inculpatul a fost arestat pentru învinuirea de a fi săvârşit o infracţiune de vătămare corporală, pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani, iar lăsarea în liberate a inculpatului ar crea un sentiment de insecuritate în rândul societăţii civile şi un pericol pentru ordinea publică, că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri sunt neschimbate şi subzistă şi în prezent.

         Faţă de cele reţinute şi de dispoziţiile art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod pr. pen. recursul inculpatului urmează a fi respins.

         În baza art. 192 alin. 2 Cod pr. pen. recurentul va fi obligat să plătească statului cheltuieli judiciare avansate pentru soluţionarea acestui recurs.

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE

         Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul E. J. E. împotriva încheierii penale din 24.01.2008 pronunţate de  T r i b u n a l u l   A l b a în dosar penal nr(...).

         În baza art. 192 al. 2 Cod pr. pen., obligă inculpatul să plătească statului suma de 90 lei cheltuieli judiciare, din care 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

         Definitivă.   

         Pronunţată în şedinţa publică din 28.01.2008.

Curtea de Apel Alba Iulia, 2008 Mentinere masura de arestare preventiva (Recurs) Hotarârea 46/2008 din 28.01.2008 dată de Curtea de Apel Alba Iulia

Pe rol se află soluţionarea recursurilor declarate de inculpaţii Ţ. B., D. T. – E., D. O. – D., P. G, H. J. - T. şi D. T. împotriva încheierii penale din 23.01.2008 pronunţată de  T r i b u n a l u l   S i b i u în dosarul nr(...).

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă inculpaţii D. T. E., D. O. D. şi D. T., aflaţi în stare de arest şi asistaţi de avocaţii E. M. şi E. E., apărători aleşi, inculpatul P. G, aflat în stare de arest şi asistat de avocat ales E. E., inculpatul Ţ. B., aflat în stare de arest şi asistat de avocat ales E. S. şi inculpatul H. J. T., aflat în stare de arest şi asistat de apărător desemnat din oficiu J. D..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Nefiind cereri de formulat, instanţa acordă cuvântul în dezbateri.

Apărătorul ales al inculpaţilor P. G, D. T. E., D. O. D. şi D. T., avocat E. E. solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate şi rejudecând revocarea măsurii arestării preventive şi punerea inculpaţilor în libertate, întrucât temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă în prezent şi nu au intervenit temeiuri noi care să justifice menţinerea măsurii arestării preventive. În motivarea recursului învederează instanţei că termenul rezonabil a fost depăşit, iar pericolul pentru ordinea publică s-a diminuat, inculpaţii fiind arestaţi de 1 an şi 10 luni.

Apărătorul ales al inculpaţilor D. T. E., D. O. D. şi D. T., avocat E. M. solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii penale atacate şi rejudecând revocarea măsurii arestării preventive şi punerea inculpaţilor de îndată în libertate.

În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive şi măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara.

În motivarea recursului arată că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, infracţiunile cu violenţă pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată prin rechizitoriu nu se mai conturează. În ce priveşte pericolul concret pentru ordinea publică, arată că acesta se diluează odată cu trecerea timpului, comunitatea din care inculpaţii fac parte nu ar fi scandalizată de punerea acestora în libertate, ei fiind arestaţi de 1 an şi 10 luni.

Apărătorul ales al inculpatului Ţ. B., avocat E. S. solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate şi rejudecând revocarea măsurii arestării preventive şi punerea inculpatului de îndată în libertate, precizând că măsura şi scopul arestării trebuie să aibă ca efect  privarea de libertate, reeducarea  şi constrângerea persoanei de  a nu mai săvârşi fapte  de natură penală, scop care a fost atins.

         Arată că, prin rechizitoriu s-a reţinut disp. art. 9 din legea specială, iar  minimul special al pedepsei ce i-ar putea fi aplicată inculpatului pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa este de 2 ani şi 6 luni, acesta fiind arestat preventiv de 1 an şi 10 luni.

         Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul H. J. T., avocat D. J. solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate şi rejudecând punerea inculpatului de îndată în libertate, întrucât acesta nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă.

         În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara sau localitatea.

         Reprezentantul  M i n i s t e r u l u i   P u b l i c solicită respingerea recursurilor ca nefondate şi menţinerea ca legală şi temeinică a încheierii penale atacate, precizând că  temeiurile  avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă  prin pericolul concret pe care-l prezintă inculpaţii pentru ordinea publică.

Inculpatul D. T. – E., având ultimul cuvânt ,solicită a fi judecat în stare de libertate, deoarece nu prezintă pericol pentru ordinea publică.

         Inculpatul D. O. – D., având ultimul cuvânt,  solicită a fi judecat în stare de libertate.

         Inculpatul P. G, având ultimul cuvânt, solicită a fi judecat în libertate, întrucât are un copil minor.

         Inculpatul Ţ. B., având ultimul cuvânt, solicită a fi judecat în stare de libertate, deoarece nu prezintă  pericol pentru ordinea publică.      

         Inculpatul H. J. T., având ultimul cuvânt, solicită a fi judecat în libertate.

         Inculpatul D. T., având ultimul cuvânt, solicită a fi judecat în stare de libertate, deoarece nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

CURTEA DE APEL

Asupra recursurilor de faţă

         Examinând actele şi lucrările aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:

       Prin încheierea penală pronunţată de  T r i b u n a l u l   S i b i u în dosarul nr(...) la 23.01.2008 s-a dispus, în baza art. 300/2 Cod pr. pen. raportat la art. 160/b Cod pr. pen., menţinerea arestării preventive a inculpaţilor Ţ. B., D. T. – E., D. O. – D., P. G, H. J. - T. şi D. T..

       Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaţilor şi nu a fost depăşit termenul rezonabil al arestării preventive.

       Împotriva încheierii prin care s-a dispus menţinerea arestării preventive au declarat recurs inculpaţii Ţ. B., D. T. – E., D. O. – D., P. G, H. J. - T. şi D. T..

       Recursurile au fost declarate în termen.

       În motivarea recursului inculpaţii Ţ. B., D. T. – E., D. O. – D., P. G, H. J. - T. şi D. T. au criticat încheierea atacată susţinând că nu sunt probe certe ca lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, fiind depăşit termenul rezonabil al arestării preventive, inculpaţii fiind arestaţi preventiv de 1 an şi 10 luni.

       Deoarece prezentul recurs nu este  limitat la motivele de casare prev. de art. 385/9 alin. 1 Cod pr. pen., instanţa va examina în afara temeiurilor invocate şi cererilor formulate de recurent, întreaga cauză sub toate aspectele, potrivit art. 385/6 alin. 3 Cod pr. pen.

       Din această perspectivă, verificând temeinicia criticilor formulate, pe baza lucrărilor şi materialului probator din dosar, instanţa va reţine că recursurile sunt fondate, din următoarele considerente:

       Potrivit art. 300/2 Cod pr. pen. raportat la art. 160/b alin. 2 Cod pr. pen., dacă instanţa constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive şi punerea de îndată în libertate a inculpatului.

       Potrivit art. 139 alin. 1 Cod pr. pen., măsura preventivă luată se înlocuieşte cu o altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.

Potrivit art. 5 parag. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, modificată prin Protocolul nr. 11 „orice persoană arestată sau deţinută, în condiţiile prevăzute de paragraful 1 litera c) din prezentul articol, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător sau a altui magistrat împuternicit prin lege cu exercitarea atribuţiilor judiciare şi are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanţii care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere”.

Conform jurisprudenţei C.E.D.O., aspectul privind caracterul rezonabil al unei perioade de detenţie nu poate fi apreciat în abstract. Caracterul rezonabil al detenţiei unei persoane trebuie evaluat de la caz la caz, în funcţie de trăsăturile specifice ale acestuia. Menţinerea stării de detenţie preventivă poate fi justificată într-un caz concret, numai dacă există indicii precise în sensul unei necesităţi reale şi de interes public care, în pofida prezumţiei de nevinovăţie, prevalează asupra regulilor privind libertatea individuală.

Este în primul rând datoria autorităţilor judiciare naţionale să se asigure că, într-o cauză determinată, detenţia preventivă nu depăşeşte o perioadă rezonabilă. În acest scop şi având în vedere respectul cuvenit pentru principiul prezumţiei de nevinovăţie, autorităţile trebuie să ia în considerare toate argumentele pentru şi împotriva existenţei unei necesităţi de ordin public care să justifice o îndepărtare de la regula respectării libertăţii individuale şi care să constituie considerente pentru hotărârea autorităţilor de a respinge cererea de punere în libertate.

E. unei suspiciuni rezonabile că persoana arestată a comis o infracţiune este o condiţie sine qua non pentru legalitatea menţinerii stării de detenţie, dar după o anumită perioadă de timp ea nu mai este şi suficientă. În situaţiile în care autorităţile judiciare au continuat să justifice privarea de libertate, dacă aceste motive au fost apreciate ca „relevante” şi „suficiente”, C.E.D.O. a stabilit şi dacă autorităţile naţionale competente au arătat o „diligenţa specială” în conducerea procedurilor.

Aplicând aceste principii la speţa de faţă, durata arestării preventive a inculpaţilor, respectiv 1 an şi 10 luni, nu este justificată din perspectiva exigenţelor art. 5 parag. 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, aceasta fiind excesivă.

Astfel, în cauză, prin depăşirea unei durate rezonabile a măsurii arestării preventive, nu există indicii clare ale existenţei unui interes public real de a priva pe inculpaţi de libertate, cu atât mai mult cu cât, prin trecerea timpului, rezonanţa socială negativă s-a atenuat.

În temeiul art. 136 alin. 1 Cod pr. pen., pentru a asigura buna desfăşurare a procesului penal se impune luarea faţă de inculpaţi a obligării de a nu părăsi ţara.

Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 385/15 alin. 1, pct. 2 lit. d Cod pr. pen., instanţa va admite recursurile declarate de inculpaţii Ţ. B., D. T. – E., D. O. – D., P. G, H. J. - T. şi D. T. împotriva încheierii penale din 23.01.2008 pronunţată de  T r i b u n a l u l   S i b i u în dosarul nr(...) şi în consecinţă:

         Va casa încheierea penală  atacată şi rejudecând

         Va înlocui măsura arestării preventive luată faţă de inculpaţi cu obligarea de a nu părăsi ţara.

         Va dispune punerea de îndată în libertate a inculpaţilor:

1. D. V. T. E. - fiul lui E. şi al lui D., născut la 26 O. 1976, E.. în Mediaş,(...), fără forme legale în Mediaş, str. (...),  . 87,  . 10, jud. Sibiu,  de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 22/20 aprilie 2006 emis de  T r i b u n a l u l   S i b i u în dosarul nr. 2542/2006.

2. D. V. O. D. - fiul lui E. şi al lui D., născut la 09 Aprilie 1982, E.. în Mediaş,(...), jud. Sibiu,de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 25/20 aprilie 2006 emis de  T r i b u n a l u l   S i b i u în dosarul nr. 2542/2006

3. P. G. G - fiul lui G şi al lui B., născut la 18 Februarie 1982, E... în Mediaş, str. C. (...), nr. 8, jud. Sibiu, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 23/20 aprilie 2006 emis de  T r i b u n a l u l   S i b i u în dosarul nr. 2542/2006

4. Ţ. D. B.  - fiul lui E. şi N., născut la 10 Martie 1966, E.. în Mediaş,(...), jud. Sibiu, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 24/20 aprilie 2006 emis de  T r i b u n a l u l   S i b i u în dosarul nr. 2542/2006

5. H. I. J. T.  - fiul lui J. şi B., născut la 11 Martie 1974, E.. în Mediaş,(...),  . 27,  . B.,  . 12, jud. Sibiu, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 28/21 aprilie 2006 emis de  T r i b u n a l u l   S i b i u în dosarul nr. 2542/2006.

6. D. V. T. - fiul lui E. şi D., născut la 16.10.1979, E.. în Mediaş,(...), jud. Sibiu, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 55/16 O. 2006 emis de  T r i b u n a l u l   S i b i u în dosarul nr(...)

dacă nu sunt arestaţi în altă cauză. 

         Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi ţara, instanţa va impune inculpaţilor să respecte următoarele obligaţii:

         a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau,  după caz, la instanţa de judecată ori de câte ori sunt chemaţi;

         b) să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei;

         c) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nici o categorie de arme;

         d) să nu se apropie de persoanele vătămate, membrii familiilor acestora, martori, experţi şi să nu comunice cu aceştia, direct sau indirect.

         Va atrage atenţia inculpaţilor că, în caz de încălcare cu rea credinţă a obligării de a nu părăsi ţara, se va lua faţă de aceştia măsura arestării preventive.

         În temeiul art. 192 alin. 3 Cod pr. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.

         Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu în sumă de 40 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru aceste motive,

În numele legii

DECIDE

         Admite recursurile declarate de inculpaţii Ţ. B., D. T. – E., D. O. – D., P. G, H. J. - T. şi D. T. împotriva încheierii penale din 23.01.2008 pronunţată de  T r i b u n a l u l   S i b i u în dosarul nr(...) şi în consecinţă:

         Casează încheierea penală  atacată şi rejudecând

         Înlocuieşte măsura arestării preventive luată faţă de inculpaţi cu obligarea de a nu părăsi ţara.

         Dispune punerea de îndată în libertate a inculpaţilor:

1. D. V. T. E. - fiul lui E. şi al lui D., născut la 26 O. 1976, E.. în Mediaş,(...), fără forme legale în Mediaş, str. (...),  . 87,  . 10, jud. Sibiu,  de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 22/20 aprilie 2006 emis de  T r i b u n a l u l   S i b i u în dosarul nr. 2542/2006.

2. D. V. O. D. - fiul lui E. şi al lui D., născut la 09 Aprilie 1982, E.. în Mediaş,(...), jud. Sibiu,de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 25/20 aprilie 2006 emis de  T r i b u n a l u l   S i b i u în dosarul nr. 2542/2006

3. P. G. G - fiul lui G şi al lui B., născut la 18 Februarie 1982, E... în Mediaş, str. C. (...), nr. 8, jud. Sibiu, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 23/20 aprilie 2006 emis de  T r i b u n a l u l   S i b i u în dosarul nr. 2542/2006

4. Ţ. D. B.  - fiul lui E. şi N., născut la 10 Martie 1966, E.. în Mediaş,(...), jud. Sibiu, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 24/20 aprilie 2006 emis de  T r i b u n a l u l   S i b i u în dosarul nr. 2542/2006

5. H. I. J. T.  - fiul lui J. şi B., născut la 11 Martie 1974, E.. în Mediaş,(...),  . 27,  . B.,  . 12, jud. Sibiu, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 28/21 aprilie 2006 emis de  T r i b u n a l u l   S i b i u în dosarul nr. 2542/2006.

6. D. V. T. - fiul lui E. şi D., născut la 16.10.1979, E.. în Mediaş,(...), jud. Sibiu, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 55/16 O. 2006 emis de  T r i b u n a l u l   S i b i u în dosarul nr(...)

dacă nu sunt arestaţi în altă cauză. 

         Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi ţara, instanţa impune inculpaţilor să respecte următoarele obligaţii:

         a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau,  după caz, la instanţa de judecată ori de câte ori sunt chemaţi;

         b) să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei;

         c) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nici o categorie de arme;

         d) să nu se apropie de persoanele vătămate, membrii familiilor acestora, martori, experţi şi să nu comunice cu aceştia, direct sau indirect.

         Atrage atenţia inculpaţilor că, în caz de încălcare cu rea credinţă a obligării de a nu părăsi ţara, se va lua faţă de aceştia măsura arestării preventive.

         Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.

         Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu în sumă de 40 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

         Definitivă.   

         Pronunţată în şedinţa publică din 28.01.2008.

Curtea de Apel Alba Iulia, 2008 Mentinere masura de arestare preventiva (Recurs) Hotarârea 7/2008 din 28.01.2008 dată de Curtea de Apel Alba Iulia

Parchetul de pe lângă Curtea de  A p e l   A l b a-I reprezentat prin procuror J. O.

Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de inculpaţii  N. B. N., E. E. B.,  E. T. E.,  E. T. E. şi E. D. G. împotriva încheierii penale  pronunţată la 23 Ianuarie 2008 de Tribunalul I. – secţia penală în dosar nr(...).

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns:

 - recurent Inculpat - E. T. E. personal

 - recurent Inculpat - E. D. G. personal

 - recurent Inculpat - E. E. B. personal

 - recurent Inculpat - E. T. E. personal

 - recurent Inculpat - N. B. N. personal

         Toţi inculpaţii recurenţi sunt în stare de arest în Penitenciarul E.-M D şi asistaţi de avocat E. (...), apărător ales pentru inculpaţii E. D. G., E. E. B. şi E. T. E. şi în substituirea doamnelor avocat lipsă, U. M. apărător ales al inculpatei N. B. N. şi E. B. apărător ales al inculpatului E. T. E..

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care la întrebarea instanţei dacă doresc să fie ascultaţi, toţi cei cinci inculpaţii au declarat că nu doresc să dea o declaraţie în faţa instanţei iar motivele de recurs vor fi susţinute oral de către apărătorul lor.

Avocat E. (...) pentru toţi cei cinci inculpaţii susţine că motivele de recurs sunt motive de netemeinicie ale încheierii penale pronunţate la 23 ianuarie 2008 de către  T r i b u n a l u l   H u n e d o a r a în sensul că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive şi cercetarea inculpaţilor poate continua cu inculpaţii în libertate în cauză lipsind pericolul pentru ordinea publică.

Nefiind alte cereri de formulat, excepţii de invocat, chestiuni prealabile, instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în dezbateri.

Apărătorul inculpaţilor, avocat E. (...) solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi revocarea măsurii arestării preventive pentru cei cinci inculpaţi şi în baza art.145 Cod procedură penală înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de  a nu părăsi localitatea.

De la ultimul recurs declarat în cauză şi până în prezent a avut loc sesizarea instanţei şi s-a menţinut măsura arestării preventive, s-au invocat o serie de excepţii cu privire la nulitatea urmăririi penale desfăşurate în cauză şi o serie de aspecte referitoare la modul de desfăşurare a urmăririi penale. S-a constatat că deşi instanţa  a fost sesizată cu Rechizitoriu,  de la dosar lipseşte însă Raportul de autopsie a victimei Ş. D. H. astfel  în cauză nu poate fi reţinută subzistenţa temeiurilor care au determinat arestarea preventivă atâta timp cât din actele dosarului nu rezultă o participaţie reală a fiecărui inculpat la săvârşirea faptei şi la contradicţiile existente între declaraţiile martorilor iar privarea de libertate nu poate continua pe parcursul cercetării judecătoreşti inculpaţii nu sunt persoane violente, nu au provocat scandaluri în localuri publice şi discoteci şi nu mai au antecedente penale, astfel doar pentru că fapta este de o gravitate deosebită nu poate determina menţinerea arestului preventiv şi  buna desfăşurarea a procesului penal şi scopul acestuia ar putea fi atins şi prin aplicarea unei măsuri neprivative de libertate, respectiv măsura obligării de  a nu părăsi localitatea.

Reprezentantul parchetului achiesează la concluziile instanţei de fond care arată că punerea inculpaţilor în libertate ar crea o stare de insecuritate în rândul societăţii prin rezonanţa negativă a faptului că persoane care au săvârşit o faptă atât de gravă sunt cercetaţi în stare de libertate.

În concluzie solicită respingerea recursurilor formulate de cei cinci inculpaţi.

Inculpata N. B. N., în ultimul cuvânt susţine că-şi însuşeşte concluziile puse de apărătorul său.

Inculpatul E. E. B., în ultimul cuvânt solicită punerea în libertate.

Inculpatul E. T. E., în ultimul cuvânt solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de  a nu părăsi localitatea, obligându-se să se prezinte la fiecare chemare a organelor judiciare.

Inculpatul E. T. E., în ultimul cuvânt solicită punerea în libertate.

Inculpatul E. D. G., în ultimul cuvânt lasă la aprecierea instanţei soluţia ce se va pronunţa.

Instanţa, în baza actelor şi lucrărilor dosarului lasă cauza în pronunţare.

CURTEA DE APEL

                                    Asupra recursurilor penale de faţă;

Constată că prin încheierea din 23.01.2008 pronunţată de  T r i b u n a l u l   H u n e d o a r a – Secţia penală în dosar nr(...), în temeiul art. 300/1 rap. la art. 160 C.p.p.,  s–a dispus menţinerea măsurii arestării preventive privind pe inculpaţii N. B. N., E. E. B., E. T. E., E. T. E. şi  E. D. G., deţinuţi  în  P e n i t e n c i a r u l   D e v a.

Prin aceeaşi încheiere s-au respins cererile formulate de inculpaţi de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.

În motivare s-a reţinut că de la ultima verificare a măsurilor preventive dispuse nu a intervenit nici un element de natură a permite aprecierea că temeiurile de fapt şi de drept care au stat la baza arestării inculpaţilor s-au schimbat sau au dispărut.

         Instanţa a mai reţinut existenţa unor indicii plauzibile că inculpaţii au săvârşit o faptă penală gravă pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai M de 4 ani ( omor calificat ) iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică raportat la circumstanţele concrete ale săvârşirii faptei, respectiv cu premeditare, pe timp de noapte şi în loc public, rezonanţa socială şi reacţia opiniei publice.

Tribunalul a mai arătat că în cauză nu sunt încălcate nici prevederile CEDO cu privire la natura şi durata măsurii preventive, în condiţiile în care acestea nu exced luării şi menţinerii arestării preventive faţă de inculpaţi, atâta timp cât, faţă de aceştia, se dovedeşte existenţa pericolului public, cum este în speţă, iar termenul rezonabil prev. de art. 5 al. 3 CEDO nu a fost depăşit.

Faţă de cele arătate şi pentru scopul bunei desfăşurări a procesului penal, Tribunalul a apreciat că măsura arestării preventive încă este necesară şi, pentru aceleaşi considerente au fost respinse şi cererile inculpaţilor de înlocuire a arestului preventiv cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.

         Împotriva încheierii au declarat recurs inculpaţii pe motive de netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi revocarea măsurii arestării preventive iar în baza art. 145 C.p.p. înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.

În motivare, prin apărătorul ales inculpaţii au susţinut că nu există temeiuri care să justifice arestarea preventivă, din actele dosarului nu rezultă o participaţie reală a fiecărui inculpat iar probaţiunea administrată ar prezenta numeroase vicii, lipsind raportul de autopsie a victimei. Procesul penal se poate desfăşura şi cu inculpaţii în stare de libertate deoarece aceştia nu sunt violenţi şi nu au antecedente penale astfel că se poate lua  faţă de aceştia măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.

         Examinând dosarul cauzei prin prisma motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, Curtea constată că recursurile inculpaţilor sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

         În cauză subzistă temeiurile de fapt şi de drept care au determinat luarea măsurii arestării preventive. Astfel, există probe şi indicii temeinice care atestă presupunerea că inculpaţii au săvârşit faptele reţinute în sarcina lor.

Astfel sunt relevante: procesele - verbale de cercetare la faţa locului şi planşele fotografice, plângerile şi declaraţiile părţilor vătămate, declaraţiile martorilor, procesul–verbal de redare a convorbirilor interceptate şi înregistrate.

         Ţinând seama de împrejurările comiterii faptelor (de mai multe persoane împreună, pe timp de noapte şi în loc public), de modalitatea se săvârşire (prin exercitarea de acte violente), de urmările produse (cauzarea decesului victimei), Curtea apreciază că lăsarea în libertate a inculpaţilor ar genera o stare de insecuritate în rândul societăţii, prezentând pericol concret pentru ordinea publică.

         Şi teza primară a art. 148 lit. f C.P.P. subzistă, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea dedusă judecăţii este mai M de 4 ani.

Până în prezent nu au rezultat împrejurări care să conducă la concluzia că temeiurile de fapt şi de drept care au condus la luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat. În aceste condiţii, Curtea de Apel apreciază că în mod corect Tribunalul a menţinut faţă de inculpaţi măsura arestării preventive.

Pentru aceleaşi considerente se apreciază că la acest moment al desfăşurării procesului penal nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaţilor cu o altă măsură preventivă dintre cele prev. la art. 145 C.p.p.

         Celelalte aspecte invocate de apărare, vizând validitatea mijloacelor de probă administrate şi probele existente la dosar, nu fac obiectul cauzei de faţă, urmând a fi analizate ca excepţii sau apărări, odată cu judecarea fondului cauzei.

         Faţă de aceste considerente, se apreciază că în mod legal şi temeinic a dispus instanţa de fond menţinerea măsurii arestării preventive a inculpaţilor şi a respins cererea acestora de înlocuire a măsurii arestării preventive.

         În temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b şi art. 141 C.p.p., recursurile inculpaţilor vor fi respinse ca nefondate.

          În temeiul art. 192 alin. 2 C.p.p. inculpaţii recurenţi vor fi obligaţi  să plătească statului câte 50 lei cheltuieli judiciare în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

         Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii N. B., E. E., E. T., E. T., E. D. împotriva încheierii penale din 23.01.2008 pronunţată de  T r i b u n a l u l   H u n e d o a r a în dosar nr(...).

         Obligă inculpaţii recurenţi să plătească în favoarea statului suma de câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

         Definitivă.

         Pronunţată în şedinţa publică din  28.01.2008.

Curtea de Apel Alba Iulia, 2008 Propunere de arestare preventiva a inculpatului (art. 149 ind 1. c.p.p.) (Recurs) Hotarârea 6/2008 din 24.01.2008 dată de Curtea de Apel Alba Iulia

  Pe rol se află soluţionarea recursului declarat de inculpatul N. D. E. împotriva încheierii penale nr. 3/22 ianuarie 2008 pronunţată de  T r i b u n a l u l   H u n e d o a r a în dosarul nr(...).

         La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat inculpatul recurent N. D. E. aflat în stare de arest şi asistat de avocat G. B. E. cu delegaţie din oficiu.

         Procedura de citare a fost îndeplinită.

         S-a făcut referatul cauzei după care faţă de dispoziţiile art. 140³ alin.3 C.pr.penală, instanţa a procedat la audierea inculpatului N. D., declaraţia acestuia fiind consemnată în proces verbal  separat, ataşat la dosarul cauzei.

         Nefiind alte cereri de formulat, instanţa acordă cuvântul în dezbateri.

         Avocata inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi rejudecând  a se revoca măsura arestării preventive şi a se lua faţă de inculpat măsura obligării de a nu părăsi localitatea având în vedere că a recunoscut comiterea faptei.

         Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursului ca fiind nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a încheierii penale atacate precizând că măsura arestării preventive a inculpatului este pe deplin justificată în raport de pericolul social  concret pe care-l prezintă inculpatul şi fapta  acestuia.

         Inculpatul N. D. E. având ultimul cuvânt  lasă la aprecierea instanţei soluţia ce se va pronunţa.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului penal de faţă;

Examinând actele şi lucrările aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:

       Prin încheierea penală nr. 3/22.01.2008 pronunţată de  T r i b u n a l u l   H u n e d o a r a în dosarul nr(...) s-a dispus, în baza art. 149/1, 148 lit. f Cod pr. pen., arestarea preventivă a inculpatului N. D. E., pe o durată de 29 de zile, cu începere de la data de 22.01.2008 şi până la data de 19.02.2008.

       Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut următoarele:

       Din actele dosarului de urmărire penală s-a reţinut că există indicii temeinice că inculpatul în data de 18.01.2008 a lovit-o pe bunic sa cu o E. de baseball, acesta decedând în urma loviturilor aplicate.

       Prima instanţă a reţinut că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile cerute de art. 148 lit. f Cod pr. pen., pedeapsa pentru săvârşirea faptei de omor calificat fiind mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.

       S-a apreciat că pericolul concret pentru ordinea publică este evidenţiat  de împrejurarea că inculpatul a săvârşit faptele penale prin violenţă, asupra unei persoane de sex feminin, în vârstă şi lipsită de apărare, iar acţiunile violente au urmărit reducerea la tăcere a victimei, care urmărea doar binele şi corectarea inculpatului, astfel că lăsarea lui în libertate ar avea o rezonanţă socială negativă în rândul colectivităţii.

       Împotriva încheierii pronunţate de  T r i b u n a l u l   H u n e d o a r a a declarat recurs inculpatul.

       Recursul a fost declarat în termen.

       În motivarea recursului inculpatul a susţinut că lăsarea lui în stare de libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

       Deoarece prezentul recurs nu este limitat la motivele de casare prev. de art. 385/9 Cod pr. pen., instanţa, înafara temeiurilor invocate şi cererilor formulate de recurent, va  examina cauza sub toate aspectele.

       Din această perspectivă recursul declarat de inculpat este nefondat din următoarele considerente:

       În mod corect  T r i b u n a l u l   H u n e d o a r a a stabilit că sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 143 Cod penal şi cazul prev. de art. 148 lit. f Cod penal, inculpatul fiind acuzat de săvârşirea unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, reliefat de acţiunile violente exercitate asupra bunicii sale.

       Prima instanţă a dat eficienţă dispoziţiilor art. 136 alin. 1 Cod pr. pen., prin arestarea preventivă asigurându-se buna desfăşurare a procesului penal.

       Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 385/15 alin. 1 pct. 1 lit. b Cod pr. pen., instanţa va respinge ca nefondat recursul inculpatului.

       Conform art. 192 alin. 2 Cod pr. pen.  cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor fi suportate de inculpatul recurent.

Pentru aceste motive

În numele legii

DISPUNE

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul N. D. E. împotriva încheierii penale nr. 3/2008 pronunţată de  T r i b u n a l u l   H u n e d o a r a în dosar nr(...).

În baza art. 192 al. 2 Cod pr. pen., obligă inculpatul la 90 lei cheltuieli judiciare către stat din care 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

         Definitivă.

         Pronunţată în şedinţa publică din 24.01.2008.

Curtea de Apel Alba Iulia, 2008 Mentinere masura de arestare preventiva (Recurs) Hotarârea 16/2008 din 15.01.2008 dată de Curtea de Apel Alba Iulia

  Pe rol se află soluţionarea recursului declarat de  inculpatul E.  N.   împotriva  încheierii penale  din  10 ianuarie 2007 pronunţată de  T r i b u n a l u l   H u n e d o a r a în dosar nr(...).

         La apelul nominal făcut în cauză  se prezintă  inculpatul recurent E. N., în stare de arest, asistat de avocat   M. D., apărător desemnat din oficiu.

         Procedura de citare este legal îndeplinită.

         S-a făcut referatul cauzei după care:

          Inculpatul  E. N. , în motivarea orală  a recursului învederează că   nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică şi  a recuperat prejudiciul  în sumă de 9 milioane lei. Mai învederează că  a solicitat graţierea individuală.

         Apărătorul inculpatului recurent şi reprezentantul parchetului  învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare faţă de care instanţa acordă cuvântul în dezbateri.

         Avocat  M. D., apărătorul  desemnat  din oficiu pentru  inculpatul recurent  E.  N. solicită   admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate şi rejudecând a se dispune revocarea măsurii arestării preventive şi cercetarea acestuia în stare de libertate,  întrucât nu prezintă pericol concret pentru  ordinea publică.

         Reprezentantul parchetului solicită   respingerea  recursului ca nefondat şi  a se menţine ca legală şi temeinică   încheierea penală atacată, întrucât nu  au intervenit elemente noi care să justifice  revocarea măsurii arestării preventive.

         Inculpatul E.   N., având ultimul cuvânt  învederează că lasă la aprecierea instanţei.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului penal de faţă

         Constată că   prin  încheierea din 10 ianuarie 2008  pronunţată de  T r i b u n a l u l       H u n e d o a r a  în dosar penal nr(...)  s-a dispus  menţinerea  măsurii arestării   preventive  a inculpatului E.  N. în baza art.160/b şi 300/2 Cod procedură penală.

         În motivare se arată că  temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri nu au dispărut şi nici nu s-au modificat de la data ultimei verificări similare, mai mult acestea fiind confirmate prin pronunţarea unei hotărâri de condamnare în primă instanţă.

Cu privire la durata arestării preventive trebuie arătat că aceasta ( 3 luni ) este rezonabilă în accepţiunea art. 5 CEDO raportat la complexitatea cauzei, gravitatea faptelor aşa cum rezultă din probele deja administrate în cauză.

         Totodată, se poate reţine faptul că inculpatul este recidivist în condiţiile art. 37 lit. a şi b Cp., împrejurare ce conturează în mod obiectiv pericolul concret pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a acestuia pentru ordinea de drept.

         Împotriva  acestei   hotărâri a declarat   recurs inculpatul  E. N., solicitând  a fi cercetat în  stare de libertate  deoarece nu prezintă pericol social  pentru   ordinea publică, iar prejudiciul a fost recuperat.

         Examinând  actele  şi lucrările  dosarului  prin  prisma  motivelor  de recurs  şi   sub toate aspectele   conform  art.385/6 al.3 Cod procedură penală, Curtea  constată că   recursul   este  nefondat pentru următoarele  considerente:

         Temeiurile  care au determinat  luarea  măsurii  arestării preventive  a inculpatului E. N.  prev. de art.148 lit.f Cod procedură  penală, începând  cu data de 10.10.2007 , justifică  şi în prezent  menţinerea  acesteia.

         Lăsarea  în libertate a inculpatului prezintă pericol  concret   pentru ordinea publică, acesta  fiind  dovedit  de antecedenţele penale numeroase  ale inculpatului care  a suferit  repetate  condamnări pentru  infracţiuni   de furt calificat (f.37 D.U.P.) , ceea ce  justifică  ideea  că riscul  recidivei  este  actual.

         Recuperarea  prejudiciului este o împrejurare  ce urmează  a fi   avută în  vedere  la soluţionarea  fondului   cauzei,  şi   prin raportare  la  toate  circumstanţele  cauzei.

         De asemenea,  detenţia  inculpatului  este  legitimă  şi prin prisma  art.5 CEDO, fiind pronunţată o  hotărâre  de condamnare  în primă   instanţă.

         În consecinţă,  în baza  art.385/15 pct.1  lit.b Cod procedură penală, Curtea  va respinge ca nefondat recursul   inculpatului.

         (...) obliga  recurentul  la plata  sumei   de 100  lei   cheltuieli judiciare , din care   onorariul   apărătorului   din oficiu în cuantum  de  40 lei se va  avansa  din  fondurile  Ministerului  Justiţiei.

Pentru  aceste motive,

În numele legii

D E C I D E

         Respinge ca nefondat   recursul declarat de  inculpatul   E.  N.  împotriva  încheierii  penale  din 10   ianuarie  2008  pronunţată de  T r i b u n a l u l   H u n e d o a r a în dosarul penal nr(...).

         Obligă   recurentul   la plata  sumei de 100 lei cheltuieli judiciare , din care  onorariul apărătorului  din oficiu , în cuantum de  40 lei se va  avansa  din  fondurile  Ministerului  Justiţiei.

         Definitivă.

         Pronunţată în şedinţa publică din 15.01.2008.