Curtea de Apel Alba Iulia, 2008 Litigiu privind functionarii publici (legea nr.188/1999) (Recurs) Hotarârea 90/CA/2008 din 28.01.2008 dată de Curtea de Apel Alba Iulia

Pe rol se află soluţionarea recursului declarat de pârâtul INSPECTORATUL DE POLIŢIE AL JUDEŢULUI A împotriva sentinţei civile nr.1182/CA/2007 pronunţată de  T r i b u n a l u l   A l b a în dosar nr(...).

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns: c.j.D. E. pentru pârâtul recurent, lipsă fiind celelalte părţi.

Procedura  este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul de faţă este scutit de plata taxei de timbru conform art.15 lit.a din Legea nr.146/1997.

Se constată că din partea reclamanţilor intimaţi nu s-a depus la dosar întâmpinare.

Nefiind alte cereri, instanţa acordă cuvântul în dezbateri.

Reprezentantul pârâtului recurent susţine recursul aşa cum a fost formulat şi motivat, solicitând:admiterea acestuia, modificarea sentinţei civile atacate în sensul respingerii acţiunii reclamanţilor ca nefondată. Fără cheltuieli de judecată.

                                        CURTEA DE APEL

         Reclamanţii E. O. N., B. P. J., T. N. J., G G,  E. E. G.,  T. N. E., O. J.,  E. F. N., E. G O.,  J. O., N. J. N.,  S. N. E., E. D.,  J. J. N., D. G, P. J., E. G E.,  T. E.,  E. T. B.,  E. D., N. E., J. D. I., E. G,  O. S. O.,  E. T.,  E. F.,  G. F.,  D. E.,  N. H. D., E. O.,  E. E.,  H. B., H. N. Ş.,  O. E. D.,  E. E.,  Ţ. E. O., N. E. J.,  N. E. G., P. E.,  H. E. E.,  E. N., E. T. D.,  D. E.,  D. M., E. U.,  D. E.,  O. U. J.,  I. H.,  P. F.,  T. J. J.,  T. B.,  O. E.,  E. T. N.,  P. D.,  T. S.,  N. J.,  G. B., N. N. N.a, E. E. T.,  E. O.,  E. D. O., E. J.,  N. N. P.,  E. O. N., E. N. N.,  N. B. E., E. D., S. J., P. J., H. D., N. J., D. F., (...) T. E.,  T. V. M. G.,  N. G, N. J., N. E., J. D., T. E., E. I. N., Ş. N. J., T. N., D. O. E., E. J., B. E. S., B. E., O. J. G., E. J. E., B. J. J., E. D., F B. N., H. D., E. J., E. N., E. O., D. N., E. O., N. N. J., E. E. O., E. E. E., H. F. T., E. E. J., D. N., N. N., N. B.a C, E. O. F., E. E., P. B. D., B. D., N. B. O., E. A, M. H. E., N. N., D. O. F., H. B. J., N. T., E. E. D., E. J., E. E. F., O. D. B., E. B. J., C B. D., T. G. O., S. C, (...) Ş., S. J., H. J. M., Ţ. N., I. T., O. N. E., D. D. E., H. N. J., E. J., H. Ş., T. S., E. G, N.-S. J.-B., D. B. N., S. E. H., D. O., Ş. E., P. O., E. N., N. G, T. I., E. T. N., I. N. J., D. E., T. J., E. U. F., E. F., E. S., B. H. O., U. E., N. E., L. J. N., E. B., S. J. T., T. B. N., G. T., E.iu T., E. N., P. N. J., E. N., G. J., D. M. E., Ţ. E., E. N. S., E. O. au solicitat obligarea în solidar a pârâţilor Inspectoratul de Poliţie al judeţului A şi Ministerul Internelor şi Reformei Administrative la plata drepturilor reprezentând spor  de fidelitate pe anul 2005, actualizate în raport cu rata inflaţiei până la data efectuării plăţii efective.

         În motivarea acţiunii se arată că potrivit disp.art.6 din OG nr.38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor s-a prevăzut dreptul poliţiştilor de a primi un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului de interne.

         Se învederează că prin art.2 alin.1 din OUG nr.118/2004 s-a stipulat că în anul 2005 aplicarea disp.art.6 din OG nr.38/2003 se suspendă.

         Reclamanţii au menţionat că măsura suspendării acordării sporului de fidelitate a afectat doar exerciţiul dreptului nu şi existenţa acestuia, întrucât până în prezent nu s-a produs abrogarea acestuia.

În drept s-au invocat: art.51 din Constituţia României, art.28 din Legea nr.54/2003, OG nr.38/2003, art.56 şi 64 din Legea nr.24/2000.

         Secţia comerciala si contencios administrativ a  T r i b u n a l u l u i   A l b a prin sentinţa nr.1182/CA/9 10 2007 a admis in parte cererea si a obligat paratul IPJ sa plătească in favoarea reclamanţilor sporul de fidelitate pentru anul 2005, actualizat la zi cu indicele de inflaţie începând cu data scadentei si pana la data plaţii efective. A fost respinsa acţiunea fata de paratul Ministerul Internelor pentru lipsa calităţii procesuale pasive. A fost respinsa cererea de chemare in garanţie fata de Ministerul Finanţelor. Instanţa a reţinut prin considerentele expuse ca potrivit art. 2 al. 1 din OUG 118/2004 reclamanţii au dreptul la plata acestor drepturi legale, chiar daca a fost dispusa suspendarea plaţii, dar acest fapt nu echivalează cu abrogarea dispoziţiilor legale. Ministerul Internelor nu are calitate procesuala pasiva deoarece nu exista raporturi de serviciu intre el si reclamanţi si in consecinţa va fi respinsa cererea de chemare in garanţie.

         Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs paratul IPJ solicitând modificarea hotărârii si respingerea acţiunii. In motivele de recurs se arata ca plata acestor drepturi a fost suspendata pentru anul 2005, astfel ca nu au fost prevăzute in buget sumele necesare efectuării plaţii.

         Recursul nu a fost motivat in drept si este scutit de plata timbrajului potrivit art. 17 din Legii nr. 146/1997.

         Examinând sentinţa atacat sub aspectul recursului , Curtea constata următoarele:

         Reclamanţii sunt angajaţi ai IPJ A, având statutul de poliţişti.

         Aceasta categorie profesionala  este salarizata  potrivit <LLNK 52003    38132 39  0> OG nr. 38 din 30 ianuarie 2003  Pe lângă celelalte drepturi salariale , poliţiştilor li se acorda un spor de fidelitate de pana la 20% din salariul de baza, in condiţiile stabilite prin ordin al ministrului de interne(art.6 din ordonanţa). Dar, prin  <LLNK 12004   118180 302   2 72>art. 2, alin. (1) din OUG  nr. 118 din 24 noiembrie 2004, publicata in M. Of. nr. 1.138 din 2 decembrie 2004 , pentru  anul 2005 a fost  suspendata  aplicarea dispoziţiilor <LLNK 12003    38130 302   6 43>art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea si alte drepturi ale poliţiştilor, aprobata cu modificări si completări prin <LLNK 12003   353 10 201   0 18>Legea nr. 353/2003.

         Suspendarea plaţii acestor drepturi s-a dispus prin acte normative edictate conform dispoziţiilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa si potrivit art. 64 in care se prevede ca in cazuri speciale aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un alt act normativ de acelaşi nivel sau de nivel superior. În aceasta situaţie se vor prevedea, în mod expres, data la care se produce suspendarea, precum şi durata ei determinata. In acelaşi articol la aliniatul  (2) se prevede  ca  la expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziţia afectată de suspendare reintra de drept în vigoare.

         Acordarea daunelor-interese de către instanţa este o dispoziţie  legala , deoarece , in temeiul art.1084 Cod civil, plata cu întârziere a drepturilor da dreptul la despăgubiri calculate in funcţie de rata inflaţiei.

În consecinţă , acordarea sporului de fidelitate este un drept consacrat printr-o lege specială şi chiar dacă aplicarea  dispoziţiilor legale a fost suspendată de legiuitor din anumite considerente, după epuizarea suspendării nimic nu  împiedica instanţa de judecată să acorde aceste drepturi în măsura în care se cuvin.

 D. sau neD. acestor sume in bugetul de stat este o problema ce nu interesează faza de judecata in măsura in care plata acestor drepturi a devenit litigioasa , ci tine de faza executării , silite sau benevole.

 Instanţa supremă prin decizia nr. XII , pronunţată in data de 5 02 2007 ca urmare a recursului declarat in interesul legii, a arătat că in aplicarea dispoziţiilor art. 37 alin. 2 teza I din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003, aprobată prin Legea nr. 353/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, cu modificările şi completările ulterioare, prima de concediu, respectiv o sumă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, pe lângă indemnizaţia de concediu, se cuvine pentru perioada anilor 2004 – 2006 astfel cum a fost reglementată prin dispoziţia legală, menţionată. Aceeaşi situaţie este întâlnita si in privinţa plaţii sporului de fidelitate, plata fiind suspendata doar temporar, fiind recunoscute drepturi legale, chiar daca plata acestora a fost suspendata temporar.

Faţă de toate aceste considerente legale, Curtea consideră ca in cauza nu exista motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate dintre cele prevăzute de art. 304, 312 Cod procedura civila si in consecinţa recursul paratului va fi respins ca nefondat.

         Nu au fost solicitate cheltuieli de judecata.  

Pentru aceste motive,
În numele legii

D E C I D E

         Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul INSPECTORATUL DE POLIŢIE AL JUDEŢULUI A împotriva sentinţei civile nr.1182/CA/2007 pronunţată de  T r i b u n a l u l   A l b a în dosar nr(...).

         Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică din  28 Ianuarie 2008.

Curtea de Apel Alba Iulia, 2008 Drepturi banesti (Recurs) Hotarârea 58/2008 din 28.01.2008 dată de Curtea de Apel Alba Iulia

Pe rol se află soluţionarea recursului declarat de reclamanţii N. T., D. D., N. N., D. N., Ş. B., J. E., E. N., S. F., J. N., H. N., N. J., J. E., J. S., P. P., N. E., E. (...), E. E., E. E. împotriva sentinţei civile nr. 1105/24.10.2007 pronunţată de  T r i b u n a l u l   A l b a în dosarul nr(...).

La apelul nominal făcut în şedinţa publică  se constată lipsa părţilor.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier , după care se constată că s-a depus la dosar din partea pârâtului intimat Ministerul Justiţiei întâmpinare.

Recurenţii , prin motivele de recurs au solicitat soluţionarea  cauzei în lipsă.

Instanţa, faţă de actele şi lucrările dosarului constată cauza în stare de soluţionare şi o lasă în pronunţare.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului civil de faţă ;

Constată că prin acţiunea în conflict de drepturi înregistrată la  T r i b u n a l u l   A l b a sub dosar nr(...)  reclamanţii: N. T., D. D., N. N., D. N., Ş. B., J. E., E. N., S. F., J. N., H. N., N. J., J. E., J. S., P. P., N. E., E. (...), E. E., E. E. au chemat în judecată pe pârâţii Curtea de  A P E L   A L B A   I U L I A,  T r i b u n a l u l   A l b a, Ministerul Justiţiei  şi Ministerul  Finanţelor, solicitând:

- obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la virarea către pârâtul  T r i b u n a l u l   A l b a, acesta din urmă cu obligaţia plăţii către fiecare reclamant a drepturilor salariale, reprezentând suma de 1700 lei, conform art. 21 din OG (...),  sume care se solicită a fi actualizată cu indicele de inflaţiei începând cu data naşterii dreptului material până la data plăţii efective, conform art. 1084-1086 Cod Civil

- să fie obligat pârâtul Ministerul şi Finanţelor să vireze  sumele necesare  efectuării plăţilor.

- să fie obligată pârâta Curtea de  A P E L   A L B A   I U L I A la efectuarea menţiunilor necesare în carnetul de muncă al fiecărui reclamant.

- să fie obligaţi pârâţii  la plata eventualelor cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt, a acţiunii, reclamanţii arată că au calitatea de grefierii şi personal auxiliar în cadrul  J u d e c ă t o r i e i   A i u d, calitate în care sunt îndreptăţiţi la plata drepturilor salariale pretinse. În acest sens se invocă Hotărârea nr.15/2006 a C.N.C.D prin care s-a constata existenţa unei discriminări indirecte, prin acordarea de stimulente financiare în mod exclusiv şi diferenţiat.

Prin întâmpinarea depusă în cauză, pârâtul Ministerul Justiţiei  a solicitat respingerea acţiunii,  pe considerentul că Ordinul Ministrului Justiţiei nr.1921/C/2005 nu a vizat personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor judecătoreşti, ci alte categorii din sistemul justiţiei.

Aceasta şi pentru că ulterior, printr-un ordin distinct, respectiv prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 1793/C/2006 din 2006 a fost aprobată repartizarea unui fond destinat stimulării personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor judecătoreşti, fond care li s-a adresat exclusiv, astfel că reclamanţii nu pot invoca o diferenţă de tratament, care i-ar pune într-o situaţie discriminatorie.

Prin sentinţa civilă nr.1105/24.09.2007 pronunţată de  T r i b u n a l u l   A l b a în dosar nr(...), s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului  Finanţelor.

A fost respinsă acţiunea formulată de reclamanţi împotriva pârâtului Ministerul Finanţelor ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală.

A fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de reclamanţii  N. T., D. D., N. N., D. N., Ş. B., J. E., E. N., S. F., J. N., H. N., N. J., J. E., J. S., P. P., N. E., E. (...), E. E., E. E. împotriva pârâţilor Curtea de  A P E L   A L B A   I U L I A,  T r i b u n a l u l   A l b a şi Ministerul Justiţiei .

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că nu există un raport obligaţional raportat la Ministerul Economiei şi Finanţelor, considerent pentru care a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de acest pârât.

Pe fondul cauzei a reţinut ca nejustificată pretenţia reclamanţilor întrucât  Ordinul nr. 1921/2005 viza judecătorii între 0 – 3 ani, personalul specific serviciilor de protecţie socială de pe lângă tribunale, funcţionarii publici şi personalul contractual, nu personalul auxiliar din care fac parte reclamanţii iar în considerentele deciziei CNCD invocată în susţinerea cererii se fac referiri exclusiv la magistraţi.

A mai reţinut că în speţă nu sunt aplicabile nici prevederile art. 16 alin.1 din Constituţia României şi nici art. 23 alin. 2 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului care fac referiri la drepturi salariale şi sporuri, atâta timp cât angajatorul îşi respectă obligaţia prevăzută de art. 40 alin. 2 lit. c din  C o d u l   m u n c i i.

Pe de altă parte, salariaţii instanţelor beneficiază şi de stimulente constituite în baza Legii nr. 146/1997 acordate de angajator în funcţie de performanţele fiecăruia.

Aşadar, nu poate fi vorba de discriminare atâta timp cât măsurile de recompensare au vizat şi vizează şi în continuare şi personalul auxiliar de specialitate din cadrul autorităţii judecătoreşti.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii reclamanţii N. T., D. D., N. N., D. N., Ş. B., J. E., E. N., S. F., J. N., H. N., N. J., J. E., J. S., P. P., N. E., E. (...), E. E., E. E. solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată iar în subsidiar, obligarea pârâţilor la plata în favoarea fiecărui reclamant a sumei de 500 lei, actualizată cu indicele de inflaţie.

În expunerea de motive au arătat că sunt angajaţi cu contract individual de muncă şi îşi desfăşoară activitatea în cadrul  J u d e c ă t o r i e i   A i u d, calitate în care sunt îndreptăţiţi la plata tuturor prestaţiilor pecuniare, conform normelor legale aplicabile şi incidente, inclusiv a sumelor pretinse prin acţiune care reprezintă stimulente financiare, în sensul art. 155 din Legea nr. 153/2003.

Au precizat că relaţiile de muncă trebuie să se bazeze şi să fie supuse principiului bunei credinţe, al egalităţii de şanse şi tratament juridic sau pecuniar, precum şi al consensualităţii obligaţiilor, competenţelor şi drepturilor căzute în sarcina sau favoarea fiecărei părţi interesate.

Potrivit dispoziţiilor din  C o d u l   m u n c i i, drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacţii, renunţări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu. Or, acordarea stimulentelor salariale nu poate fi anulată sau acordată doar unor categorii de personal, cum s-a procedat prin Ordinul 1921/C/2005, pentru că se încălca principiul egalităţii de tratament, prevăzut de art. 5 alin. 1 şi 3 din  C o d u l   m u n c i i şi în acelaşi timp, acest fapt constituie o discriminare deoarece are ca efect restrângerea sau înlăturarea drepturilor prevăzute de legislaţia  muncii.

Au mai susţinut că aplicarea, interpretarea şi respectarea normelor legale interne trebuie realizată prin prisma normelor europene incidente în domeniu, cuprinse în partea I, punctul 4 şi 20, respectiv partea V litera E din Legea 74/1999 dar şi art. 7 litera i din Decretul 212/1974 pentru ratificarea Pactului Internaţional cu privire la drepturile economice şi Convenţia OIM 100/1951 ratificată prin Decretul 213/1957 precum şi a art. 16 şi 20 din Constituţia României.

Având în vedere dispoziţiile Legii 146/1997, consideră că prin însuşi Ordinul 1921/C/2005 s-a creat o discriminare între salariaţi, acordându-se stimulente doar celor care au avut o activitate mai redusă în cadrul instanţelor între 0-3 ani, fără să se ţină seama de performanţele acestora, care se dobândesc în timp.

În subsidiar, dacă se apreciază că personalul auxiliar de specialitate poate fi asimilat doar categoriei de „personal contractual”, aşa cum se menţionează în Ordinul 1921/C/2005,  au susţinut că sunt îndreptăţiţi a beneficia de stimulente băneşti în cuantum de 500 lei, actualizată cu indicele de inflaţie şi nicidecum a fi privaţi în totalitate de aceste stimulente.

Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate prin prisma criticilor formulate, conform dispoziţiilor art. 304/1 Cod procedură civilă şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea reţine următoarele :

          În speţă, din probele administrate în mod corect prima instanţă a reţinut că prin Ordinul Ministrului Justiţiei a nr.1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare” judecătorilor din cadrul judecătoriilor, care au o vechime cuprinsă între 0-3 ani, în sumă de 1700 RON”.

Din conţinutul acestui ordin reiese expres că a vizat categoria profesională a judecătorilor, fără nici o trimitere la personalul auxiliar de specialitate din care fac parte intimaţi, angajaţii în funcţia de grefier, personal auxiliar de specialitate în cadrul  J u d e c ă t o r i e i   B l a j.

Ca atare fundamentarea pretenţiilor din acţiunea introductivă pe acest ordin este total greşită, acest ordin adresându-se doar anumitor categorii de personal din aparatul propriu al Ministerului justiţiei şi din cadrul instanţelor judecătoreşti, printre care nu se numără şi personalul auxiliar de specialitate.

Faptul că recurenţii reclamanţi nu au fost recompensaţii în acelaşi timp cu celelalte categorii de personal nu justifică reţinerea unui caz de discriminare potrivit O.G.nr.137/2000, în condiţiile în care întreg personalul din sistemul justiţiei au beneficiat de stimulente financiare, la diferite intervale de timp, în temeiul unor ordine diferite.

În acest sens intimatul Ministerul Justiţiei a depus la dosarul cauzei, un ordin distinct, respectiv O.M.J nr.1793/27.07.2006 prin care s-a aprobat repartizarea unui fond special destinat stimulării personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor judecătoreşti, fond care s-a adresat acestei categorii profesionale astfel că nu se poate invoca o diferenţă de tratament, care i-ar fi pus pe recurenţi într-o situaţie discriminatorie.(f.19)

Totodată, trimiterea făcută de recurenţi în motivarea acţiunii la  instanţa de fond la Hotărârea nr.15/23.01.2006 a Consiliului Naţional pentru combaterea Discriminării prin care s-a constatat existenţa unei discriminării indirecte ca urmare a faptului că stimulentele au fost acordate judecătorilor din cadrul judecătoriilor, care au o vechime cuprinsă între 0 şi 3 ani este lipsită de relevanţă juridică în cauză, întrucât aşa cum reiese din cuprinsul întregii motivării a acestei hotărârii discriminarea  constă în  aplicarea criteriului vechimii prin care au fost dezavantajaţii magistraţii care îndeplineau criteriile obiective pentru acordarea de stimulente, dar aveau o vechime mai mare de 3 ani şi nici de cum nu a vizat categoria profesională a  personalului auxiliar de specialitate al instanţelor, din care fac parte intimaţii. Astfel, C.N.C.D reţine expres în considerentele hotărârii în discuţie faptul că „ criteriul vechimii reprezintă un criteriu aparent neutru ce dezavantajează judecătorii cu o vechime mai mare de 3 ani ca îndeplinesc criteriile obiective prevăzute de lege pentru a beneficia de acordarea stimulentelor salariale”.

Nu poate fi reţinută în speţă nici încălcarea normelor europene privind asigurarea condiţiilor nediscriminatorii  deoarece recurenţii, în calitate de personal auxiliar nu depun o muncă egală cu niciuna din categoriile de personal cărora li s-au acordat stimulente în temeiul ordinului în discuţie.

Sunt neîntemeiate şi celelalte critici formulate.

Potrivit art.25 alin.2 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru fondul pentru stimularea personalului din sistemul justiţiei reprezintă 75% din sumele obţinute din recuperarea cheltuielilor judiciare avansate de stat pentru desfăşurarea proceselor penale, precum şi din amenzile judiciare.

Conform alin.3 al art.25 din Legea nr.146/1997 repartizarea veniturilor pe beneficiar se face în baza unor norme interne aprobate prin ordin al ministrului justiţiei. Prin O.M.J nr.2404/c/2004 s-au aprobat Normele interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art.25 alin.2 din legea nr.146/1997.

Din analiza dispoziţiilor cuprinse în Norme reiese faptul că principalele criterii de repartizare a stimulentelor au caracter exemplificativ iar nu limitativ, cea ce înseamnă că ordonatorul de credite este îndreptăţit să evalueze şi să stabilească la un moment dat necesitatea stimulării financiare pe baza unor criterii ce corespund obiectivelor fixate la un moment dat în politica de dezvoltare a sistemului judiciar( art.4 alin.39).

Contrar celor susţinute de recurenţi, prin soluţia pronunţată nu au fost încălcate nici dispoziţiile art. 155 din  C o d u l   m u n c i i întrecut stimulentele solicitate nu constituie drepturi ce li se cuvin şi nu au fost acordate.

Faţă de cele ce preced, curtea constată că instanţa de fond a făcut o aplicare şi interpretare corectă a legii, considerent pentru care în temeiul art. 312 pct.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul reclamanţilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii N. T., D. D., N. N., D. N., Ş. B., J. E., E. N., S. F., J. N., H. N., N. J., J. E., J. S., P. P., N. E., E. (...), E. E., E. E. împotriva sentinţei civile nr. 1105/24.10.2007 pronunţată de  T r i b u n a l u l   A l b a în dosarul nr(...).

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 28 Ianuarie 2008.

Curtea de Apel Alba Iulia, 2008 Ucidere din culpa (art.178 c.p.) (Recurs) Hotarârea 19/2008 din 17.01.2008 dată de Curtea de Apel Alba Iulia

Pe rol se află soluţionarea recursurilor declarate de inculpatul  T. J., şi asiguratorul SC B.. S.. P. SA B-SUCURSALA D împotriva deciziei penale numărul 350/A/2007 a  T r i b u n a l u l u i   H u n e d o a r a.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă avocat B. T., apărător ales al inculpatului recurent şi avocat J. P. cu delegaţie de apărător ales al asiguratorului recurent, lipsă fiind restul părţilor.

Procedura  de citare a fost îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care avocatul asiguratorului a depus la dosar motive de  recurs.

Nefiind alte cereri de formulat, instanţa acordă cuvântul în dezbateri.

Avocatul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea  deciziei penale atacate şi rejudecând a se reţine culpa comună   şi pe cale de consecinţă a se   reduce cuantumul daunelor materiale. Precizează că în cauză nu s-a efectuat confruntare, expertul nu s-a pronunţat  cu privire la  poziţia părţii vătămate şi toate probele dosarului sunt factori  care nu au legătură cu momentele cauzale  astfel că pentru dovedirea despăgubirilor trebuia probat indubitabil.

Avocat J. P. solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate sub aspectul laturii civile  şi procedând la rejudecare, a se reduce cuantumul despăgubirilor civile astfel :

- pentru N. E.  de la suma de 50.000 lei la suma de 15.000 lei;

- pentru N. J.  de la 14.430 lei la 7.430 lei;

- pentru G. (...)  de la 6.798 lei la 3.798 lei .

Precizează că daunele morale acordate părţii civile N. E.  sunt prea mari în raport  de practica judiciară ( dosar nr(...) al  J u d e c ă t o r i e i   H u n e d o a r a), iar pentru celelalte două părţi civile, instanţa nu a ţinut seama de faptul că inculpatul  a dat acestora suma  de 10.000 lei.

Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursurilor ca fiind nefondate şi menţinerea ca legală şi temeinică a deciziei atacate precizând că  despăgubirile au fost corect acordate.

CURTEA DE APEL

Asupra recursurilor de faţă;

Constată că prin sentinţa penală nr. 27/5.02.2007 a  J u d e c ă t o r i e i   H u n e d o a r a inculpatul T. J. a fost condamnat la

-2 ani închisoare pentru infracţiunea de ucidere din culpă, prev. şi ped. de art. 178 al. 2 Cod penal;

-1 an închisoare pentru infracţiunea de vătămare corporală din culpă, prev. şi ped. de art. 184 al. 2 şi 4 Cod penal.

În baza art. 33 lit. b Cod penal şi art. 34 lit. b Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În baza art. 81, 82 Cod penal, a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei pe un termen de încercare compus din durata acesteia la care a adăugat un interval de timp de 2 ani.

S-a atras atenţia inculpatului asupra art. 83, 84 Cod penal.

În baza art. 14, 346 Cod proc. penală, coroborat cu art. 998-999 Cod civil a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile G. N. F. suma de 1798,30 lei despăgubiri materiale şi suma de 5000 lei cu titlu de daune morale.

În baza art. 14, 346 Cod proc. penală, coroborat cu art. 998, 999 Cod civil, a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile N. J. suma de 4430,50 lei daune materiale şi suma de 10.000 lei daune morale şi a respins restul pretenţiilor civile formulate de această parte civilă.

În baza art. 14, 346 Cod proc. penală, art. 998-999 Cod civil, a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile N. B. E. suma de 50.000 lei daune morale, suma de 4350 lei rentă globală pentru perioada 15 august 2004-05 februarie 2007 şi câte 150 lei lunar începând cu data de 05 februarie 2007 şi până la majoratul minorei, cu titlu de rentă lunară.

În baza art. 1 pct. 34 din OUG nr. 72/2006, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006, coroborat cu art,. 998-999 Cod civil, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 243 lei către Spitalul Clinic nr. 1 Judeţean T, despăgubiri civile şi a sumei de 460.70 lei despăgubiri civile către Casa de Asigurări de Sănătate a judeţului H.

A fost respinsă cererea privind acordarea despăgubirilor civile formulată de părţile civile T. loan şi T. E..

În baza art. 353 Cod proc. penală, coroborat cu art. 163 Cod proc. penală, s-a menţinut sechestrul asigurător instituit de Parchetul de pe lângă  J u d e c ă t o r i a   H u n e d o a r a prin ordonanţa din 15 ianuarie 2005 şi procesele verbale de aplicare a sechestrului asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului până la concurenţa sumei la care a fost obligat cu titlu de despăgubiri civile prin prezenta hotărâre.

A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile G. N. suma de 600 lei cheltuieli judiciare.

A fost obligat inculpatul să plătească suma de 600 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că la data de 15 august 2004 inculpatul T. loan a condus pe DJ 678 între localităţile E. T. şi D. autoutilitara marca E. cu nr. de înmatriculare (...) şi datorită neadaptării vitezei la condiţiile concrete de drum, respectiv drum aflat în E., cu o curbă strânsă la stânga, a pierdut controlul direcţiei maşinii şi a cauzat un eveniment rutier soldat cu decesul victimei N. B. J. şi cu vătămarea corporală gravă a părţii vătămate G. N. F., care a suferit leziuni corporale ce au necesitat un nr. de 75-80 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare şi o invaliditate de 40% pe o perioadă de 1 an de la data accidentului.

Reţinând culpa exclusivă a inculpatului care a încălcat prevederile art. 35 din OUG nr. 195/2002 şi ale art. 1 şi art. 158 lit. c din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului pentru infracţiunile prev. şi ped. de art. 178 al. 2 Cod penal şi art. 184 al. 2 şi 4 Cod penal şi l-a obligat la plata despăgubirilor civile către părţile civile G. N. F., N. loan, N. B. E., Spitalul Clinic nr. 1 Judeţean T şi Casa de Asigurări de Sănătate a judeţului H.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel în termen partea civilă N. loan, în nume propriu şi ca reprezentant legal al minorei N. B. E., inculpatul T. loan şi SC P. SA B prin Sucursala H.

Partea civilă N. J. a solicitat obligarea inculpatului la plata sumelor de 30.000 lei reprezentând despăgubiri materiale, 100.000 lei cu titlu de daune morale şi 100.000 lei daune morale pentru minora N. B. E., apreciind ca insuficiente pentru repararea prejudiciului cauzat despăgubirile stabilite de către instanţa de fond.

Inculpatul a solicitat să se reţină culpa comună a sa şi a părţii civile G. N. F. şi a victimei N. B. J. în producerea evenimentului rutier şi pe cale de consecinţă reducerea cuantumului despăgubirilor civile acordate de prima instanţă.

Societatea de asigurare SC P. SA a solicitat diminuarea
daunelor morale acordate minorei N. B. E. având în vedere
că în favoarea acesteia s-a stabilit o rentă lunară, astfel că suma stabilită de către instanţa de fond cu titlu de daune morale este exagerată.

Prin decizia penală nr. 350/15 octombrie 2007 a  T r i b u n a l u l u i   H u n e d o a r a s-a admis apelul formulat de SC P. SA B (constatându-se că acesta are în cauză calitatea de asigurător) şi s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatul T. J. şi partea civilă N. J. în nume propriu şi ca reprezentant legal al minorei N. B. E..

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul şi asigurătorul. Inculpatul a solicitat reducerea cuantumului daunelor materiale acordate întrucât şi victimele au avut o culpă egală întrucât circulau pe partea carosabilă. Asigurătorul a solicitat reducerea cuantumului despăgubirilor civile de la 50.000 lei la 15.000 lei pentru N. B. E. şi cu 7000 lei cele ale părţii civile N. J. şi cu 3000 lei cele ale părţii civile G. (...).

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum şi din oficiu, sub toate aspectele temeiniciei şi legalităţii, Curtea constată că în cauză s-a reţinut o corectă stare de fapt în baza probelor administrate, iar încadrarea juridică este cea legală.

În mod judicios s-a reţinut culpa exclusivă a inculpatului în comiterea faptelor şi în cauzarea prejudiciilor morale şi materiale, în cauză nefiind dovedită vreo culpă în sarcina victimelor care circulau în mod corect în afara părţii carosabile, iar inculpatul a circulat cu o viteză neadaptată condiţiilor de trafic.

Sumele acordate ca daune morale sau despăgubiri civile au fost corect apreciate în raport de gravitatea faptei, de prejudiciile încercate, astfel că nu s-ar justifica o reducere a acestora.

Faţă de cele de mai sus şi de dispoziţiile art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală recursurile inculpatului şi asigurătorului vor fi respinse ca nefondate.

În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală fiecare recurent va fi obligat să plătească statului suma de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul T. J. şi Societatea de Asigurare Reasigurare SC P. B Sucursala D împotriva deciziei penale nr. 350/A/15.10.2007 pronunţate de  T r i b u n a l u l   H u n e d o a r a în dosar penal nr(...).

         În baza art. 192 al. 2 Cod pr. pen. obligă părţile recurente să plătească  statului câte 100 lei cheltuieli judiciare.

         Definitivă.

         Pronunţată în şedinţa publică din 17.01.2008.

Curtea de Apel Alba Iulia, 2008 Mentinere masura de arestare preventiva (Recurs) Hotarârea 47/2008 din 28.01.2008 dată de Curtea de Apel Alba Iulia

Pe rol se află soluţionarea recursului declarat de inculpatul E. J. E. împotriva încheierii penale din 24.01.2008 pronunţate de  T r i b u n a l u l   A l b a în dosar penal nr(...).

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă inculpatul recurent E. J. E., aflat în stare de arest şi asistat de avocat D. J., apărător desemnat din oficiu.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Nefiind cereri de formulat, instanţa acordă cuvântul în dezbateri.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul E. J. E. solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate şi rejudecând punerea inculpatului de îndată în libertate, întrucât nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive şi nu au intervenit temeiuri noi care să justifice menţinerea măsurii arestării preventive.

În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara.

Reprezentantul  M i n i s t e r u l u i   P u b l i c solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea încheierii atacate ca legală şi temeinică.

Inculpatul, având ultimul cuvânt solicită a fi judecat în stare de libertate.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului penal de faţă

Constată că prin încheierea penală din 24.01.2008 a  T r i b u n a l u l u i   A L B A  s-a dispus menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului E. J. E., întrucât temeiurile care au dus la luarea acestei măsuri nu s-au schimbat şi subzistă şi în prezent.

         Împotriva acestei hotărâri inculpatul E. J. E. a declarat recurs, solicitând a fi pus în libertate.

         Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivului de recurs invocat, precum şi din oficiu, sub toate aspectele temeiniciei şi legalităţii, Curtea constată că în cauză s-a reţinut în mod corect că inculpatul a fost arestat pentru învinuirea de a fi săvârşit o infracţiune de vătămare corporală, pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani, iar lăsarea în liberate a inculpatului ar crea un sentiment de insecuritate în rândul societăţii civile şi un pericol pentru ordinea publică, că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri sunt neschimbate şi subzistă şi în prezent.

         Faţă de cele reţinute şi de dispoziţiile art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod pr. pen. recursul inculpatului urmează a fi respins.

         În baza art. 192 alin. 2 Cod pr. pen. recurentul va fi obligat să plătească statului cheltuieli judiciare avansate pentru soluţionarea acestui recurs.

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE

         Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul E. J. E. împotriva încheierii penale din 24.01.2008 pronunţate de  T r i b u n a l u l   A l b a în dosar penal nr(...).

         În baza art. 192 al. 2 Cod pr. pen., obligă inculpatul să plătească statului suma de 90 lei cheltuieli judiciare, din care 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

         Definitivă.   

         Pronunţată în şedinţa publică din 28.01.2008.

Curtea de Apel Alba Iulia, 2008 Stramutare (Fond) Hotarârea 2/F/CC/2008 din 28.01.2008 dată de Curtea de Apel Alba Iulia

S-a luat în examinare soluţionarea cererii de(...)/306/2007 al  J u d e c ă t o r i e i   S i b i u, cerere formulată de către petentul E. E. jr.

Procedura de citare este îndeplinită fără citarea părţilor.

S-a făcut referatul cauzei, s-a depus nota telefonică, după care nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanţa lasă cauza în pronunţare.

CURTEA DE APEL

Prin cererea înregistrată la această instanţă la data de 25.01.2008, petentul E. E. jr. a solicitat(...)/306/2007 şi (...) ale  J u d e c ă t o r i e i   S i b i u la o instanţă de acelaşi grad.

În motivarea cererii arată că motivul pentru care a solicitat strămutarea este acela că numita E. B. este judecător la  J u d e c ă t o r i a   S i b i u, iar celelalte părţi, respectiv E. S. este mama acesteia, iar E. T. S. este sora judecătoarei. De aceea, consideră că toţi judecătorii de la  J u d e c ă t o r i a   S i b i u vor fi părtinitori, cu atât mai mult cu cât la un proces anterior a fost vădit nedreptăţit.

A depus în copie acţiunea civilă înregistrată la  J u d e c ă t o r i a   S i b i u sub nr(...), copie CF 1095 Sibiu, CF 49490 Sibiu, copie cf 9490 Sibiu şi a sentinţei civile 7872/2003 a  J u d e c ă t o r i e i   S i b i u, a adeverinţei 204/1991 eliberată de comuna S., a Titlului de proprietate seria (...).

Anterior verificării legalităţii şi temeiniciei cererii, instanţa îşi verifică competenţa materială de soluţionare a cererii:

Potrivit notei telefonice din 28.01.2008 dosarul cu nr(...) este pe rolul  J u d e c ă t o r i e i   S i b i u cu termen de judecată la 5.02.2008.

Art. 39 cod procedură civilă stabileşte că revine instanţei imediat superioare competenţa soluţionării cererii de strămutare întemeiată pe motiv de rudenie sau afinitate.

Având în vedere că dosarul în care s-a formulat cerere de strămutare este pe rolul  J u d e c ă t o r i e i   S i b i u, potrivit textului menţionat tribunalul este instanţa competentă material să soluţioneze cererea.

De aceea, în temeiul art. 158 cod procedură civilă, urmează a se declina competenţa de judecată a cererii de strămutare în favoarea  T r i b u n a l u l u i   S i b i u.     

Pentru aceste motive,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

         Declină în favoarea  T r i b u n a l u l u i   S i b i u spre competentă soluţionare cererea de strămutare a dosarului (...) a  J u d e c ă t o r i e i   S i b i u formulată de petentul E. E. jr.

         Cu recurs în 5 zile de la pronunţare.

Pronunţată în şedinţa publică din 28 Ianuarie 2008.

Curtea de Apel Alba Iulia, 2008 Mentinere masura de arestare preventiva (Recurs) Hotarârea 46/2008 din 28.01.2008 dată de Curtea de Apel Alba Iulia

Pe rol se află soluţionarea recursurilor declarate de inculpaţii Ţ. B., D. T. – E., D. O. – D., P. G, H. J. - T. şi D. T. împotriva încheierii penale din 23.01.2008 pronunţată de  T r i b u n a l u l   S i b i u în dosarul nr(...).

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă inculpaţii D. T. E., D. O. D. şi D. T., aflaţi în stare de arest şi asistaţi de avocaţii E. M. şi E. E., apărători aleşi, inculpatul P. G, aflat în stare de arest şi asistat de avocat ales E. E., inculpatul Ţ. B., aflat în stare de arest şi asistat de avocat ales E. S. şi inculpatul H. J. T., aflat în stare de arest şi asistat de apărător desemnat din oficiu J. D..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Nefiind cereri de formulat, instanţa acordă cuvântul în dezbateri.

Apărătorul ales al inculpaţilor P. G, D. T. E., D. O. D. şi D. T., avocat E. E. solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate şi rejudecând revocarea măsurii arestării preventive şi punerea inculpaţilor în libertate, întrucât temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă în prezent şi nu au intervenit temeiuri noi care să justifice menţinerea măsurii arestării preventive. În motivarea recursului învederează instanţei că termenul rezonabil a fost depăşit, iar pericolul pentru ordinea publică s-a diminuat, inculpaţii fiind arestaţi de 1 an şi 10 luni.

Apărătorul ales al inculpaţilor D. T. E., D. O. D. şi D. T., avocat E. M. solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii penale atacate şi rejudecând revocarea măsurii arestării preventive şi punerea inculpaţilor de îndată în libertate.

În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive şi măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara.

În motivarea recursului arată că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, infracţiunile cu violenţă pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată prin rechizitoriu nu se mai conturează. În ce priveşte pericolul concret pentru ordinea publică, arată că acesta se diluează odată cu trecerea timpului, comunitatea din care inculpaţii fac parte nu ar fi scandalizată de punerea acestora în libertate, ei fiind arestaţi de 1 an şi 10 luni.

Apărătorul ales al inculpatului Ţ. B., avocat E. S. solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate şi rejudecând revocarea măsurii arestării preventive şi punerea inculpatului de îndată în libertate, precizând că măsura şi scopul arestării trebuie să aibă ca efect  privarea de libertate, reeducarea  şi constrângerea persoanei de  a nu mai săvârşi fapte  de natură penală, scop care a fost atins.

         Arată că, prin rechizitoriu s-a reţinut disp. art. 9 din legea specială, iar  minimul special al pedepsei ce i-ar putea fi aplicată inculpatului pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa este de 2 ani şi 6 luni, acesta fiind arestat preventiv de 1 an şi 10 luni.

         Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul H. J. T., avocat D. J. solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate şi rejudecând punerea inculpatului de îndată în libertate, întrucât acesta nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă.

         În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara sau localitatea.

         Reprezentantul  M i n i s t e r u l u i   P u b l i c solicită respingerea recursurilor ca nefondate şi menţinerea ca legală şi temeinică a încheierii penale atacate, precizând că  temeiurile  avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă  prin pericolul concret pe care-l prezintă inculpaţii pentru ordinea publică.

Inculpatul D. T. – E., având ultimul cuvânt ,solicită a fi judecat în stare de libertate, deoarece nu prezintă pericol pentru ordinea publică.

         Inculpatul D. O. – D., având ultimul cuvânt,  solicită a fi judecat în stare de libertate.

         Inculpatul P. G, având ultimul cuvânt, solicită a fi judecat în libertate, întrucât are un copil minor.

         Inculpatul Ţ. B., având ultimul cuvânt, solicită a fi judecat în stare de libertate, deoarece nu prezintă  pericol pentru ordinea publică.      

         Inculpatul H. J. T., având ultimul cuvânt, solicită a fi judecat în libertate.

         Inculpatul D. T., având ultimul cuvânt, solicită a fi judecat în stare de libertate, deoarece nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

CURTEA DE APEL

Asupra recursurilor de faţă

         Examinând actele şi lucrările aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:

       Prin încheierea penală pronunţată de  T r i b u n a l u l   S i b i u în dosarul nr(...) la 23.01.2008 s-a dispus, în baza art. 300/2 Cod pr. pen. raportat la art. 160/b Cod pr. pen., menţinerea arestării preventive a inculpaţilor Ţ. B., D. T. – E., D. O. – D., P. G, H. J. - T. şi D. T..

       Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaţilor şi nu a fost depăşit termenul rezonabil al arestării preventive.

       Împotriva încheierii prin care s-a dispus menţinerea arestării preventive au declarat recurs inculpaţii Ţ. B., D. T. – E., D. O. – D., P. G, H. J. - T. şi D. T..

       Recursurile au fost declarate în termen.

       În motivarea recursului inculpaţii Ţ. B., D. T. – E., D. O. – D., P. G, H. J. - T. şi D. T. au criticat încheierea atacată susţinând că nu sunt probe certe ca lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, fiind depăşit termenul rezonabil al arestării preventive, inculpaţii fiind arestaţi preventiv de 1 an şi 10 luni.

       Deoarece prezentul recurs nu este  limitat la motivele de casare prev. de art. 385/9 alin. 1 Cod pr. pen., instanţa va examina în afara temeiurilor invocate şi cererilor formulate de recurent, întreaga cauză sub toate aspectele, potrivit art. 385/6 alin. 3 Cod pr. pen.

       Din această perspectivă, verificând temeinicia criticilor formulate, pe baza lucrărilor şi materialului probator din dosar, instanţa va reţine că recursurile sunt fondate, din următoarele considerente:

       Potrivit art. 300/2 Cod pr. pen. raportat la art. 160/b alin. 2 Cod pr. pen., dacă instanţa constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive şi punerea de îndată în libertate a inculpatului.

       Potrivit art. 139 alin. 1 Cod pr. pen., măsura preventivă luată se înlocuieşte cu o altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.

Potrivit art. 5 parag. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, modificată prin Protocolul nr. 11 „orice persoană arestată sau deţinută, în condiţiile prevăzute de paragraful 1 litera c) din prezentul articol, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător sau a altui magistrat împuternicit prin lege cu exercitarea atribuţiilor judiciare şi are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanţii care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere”.

Conform jurisprudenţei C.E.D.O., aspectul privind caracterul rezonabil al unei perioade de detenţie nu poate fi apreciat în abstract. Caracterul rezonabil al detenţiei unei persoane trebuie evaluat de la caz la caz, în funcţie de trăsăturile specifice ale acestuia. Menţinerea stării de detenţie preventivă poate fi justificată într-un caz concret, numai dacă există indicii precise în sensul unei necesităţi reale şi de interes public care, în pofida prezumţiei de nevinovăţie, prevalează asupra regulilor privind libertatea individuală.

Este în primul rând datoria autorităţilor judiciare naţionale să se asigure că, într-o cauză determinată, detenţia preventivă nu depăşeşte o perioadă rezonabilă. În acest scop şi având în vedere respectul cuvenit pentru principiul prezumţiei de nevinovăţie, autorităţile trebuie să ia în considerare toate argumentele pentru şi împotriva existenţei unei necesităţi de ordin public care să justifice o îndepărtare de la regula respectării libertăţii individuale şi care să constituie considerente pentru hotărârea autorităţilor de a respinge cererea de punere în libertate.

E. unei suspiciuni rezonabile că persoana arestată a comis o infracţiune este o condiţie sine qua non pentru legalitatea menţinerii stării de detenţie, dar după o anumită perioadă de timp ea nu mai este şi suficientă. În situaţiile în care autorităţile judiciare au continuat să justifice privarea de libertate, dacă aceste motive au fost apreciate ca „relevante” şi „suficiente”, C.E.D.O. a stabilit şi dacă autorităţile naţionale competente au arătat o „diligenţa specială” în conducerea procedurilor.

Aplicând aceste principii la speţa de faţă, durata arestării preventive a inculpaţilor, respectiv 1 an şi 10 luni, nu este justificată din perspectiva exigenţelor art. 5 parag. 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, aceasta fiind excesivă.

Astfel, în cauză, prin depăşirea unei durate rezonabile a măsurii arestării preventive, nu există indicii clare ale existenţei unui interes public real de a priva pe inculpaţi de libertate, cu atât mai mult cu cât, prin trecerea timpului, rezonanţa socială negativă s-a atenuat.

În temeiul art. 136 alin. 1 Cod pr. pen., pentru a asigura buna desfăşurare a procesului penal se impune luarea faţă de inculpaţi a obligării de a nu părăsi ţara.

Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 385/15 alin. 1, pct. 2 lit. d Cod pr. pen., instanţa va admite recursurile declarate de inculpaţii Ţ. B., D. T. – E., D. O. – D., P. G, H. J. - T. şi D. T. împotriva încheierii penale din 23.01.2008 pronunţată de  T r i b u n a l u l   S i b i u în dosarul nr(...) şi în consecinţă:

         Va casa încheierea penală  atacată şi rejudecând

         Va înlocui măsura arestării preventive luată faţă de inculpaţi cu obligarea de a nu părăsi ţara.

         Va dispune punerea de îndată în libertate a inculpaţilor:

1. D. V. T. E. - fiul lui E. şi al lui D., născut la 26 O. 1976, E.. în Mediaş,(...), fără forme legale în Mediaş, str. (...),  . 87,  . 10, jud. Sibiu,  de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 22/20 aprilie 2006 emis de  T r i b u n a l u l   S i b i u în dosarul nr. 2542/2006.

2. D. V. O. D. - fiul lui E. şi al lui D., născut la 09 Aprilie 1982, E.. în Mediaş,(...), jud. Sibiu,de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 25/20 aprilie 2006 emis de  T r i b u n a l u l   S i b i u în dosarul nr. 2542/2006

3. P. G. G - fiul lui G şi al lui B., născut la 18 Februarie 1982, E... în Mediaş, str. C. (...), nr. 8, jud. Sibiu, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 23/20 aprilie 2006 emis de  T r i b u n a l u l   S i b i u în dosarul nr. 2542/2006

4. Ţ. D. B.  - fiul lui E. şi N., născut la 10 Martie 1966, E.. în Mediaş,(...), jud. Sibiu, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 24/20 aprilie 2006 emis de  T r i b u n a l u l   S i b i u în dosarul nr. 2542/2006

5. H. I. J. T.  - fiul lui J. şi B., născut la 11 Martie 1974, E.. în Mediaş,(...),  . 27,  . B.,  . 12, jud. Sibiu, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 28/21 aprilie 2006 emis de  T r i b u n a l u l   S i b i u în dosarul nr. 2542/2006.

6. D. V. T. - fiul lui E. şi D., născut la 16.10.1979, E.. în Mediaş,(...), jud. Sibiu, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 55/16 O. 2006 emis de  T r i b u n a l u l   S i b i u în dosarul nr(...)

dacă nu sunt arestaţi în altă cauză. 

         Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi ţara, instanţa va impune inculpaţilor să respecte următoarele obligaţii:

         a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau,  după caz, la instanţa de judecată ori de câte ori sunt chemaţi;

         b) să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei;

         c) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nici o categorie de arme;

         d) să nu se apropie de persoanele vătămate, membrii familiilor acestora, martori, experţi şi să nu comunice cu aceştia, direct sau indirect.

         Va atrage atenţia inculpaţilor că, în caz de încălcare cu rea credinţă a obligării de a nu părăsi ţara, se va lua faţă de aceştia măsura arestării preventive.

         În temeiul art. 192 alin. 3 Cod pr. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.

         Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu în sumă de 40 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru aceste motive,

În numele legii

DECIDE

         Admite recursurile declarate de inculpaţii Ţ. B., D. T. – E., D. O. – D., P. G, H. J. - T. şi D. T. împotriva încheierii penale din 23.01.2008 pronunţată de  T r i b u n a l u l   S i b i u în dosarul nr(...) şi în consecinţă:

         Casează încheierea penală  atacată şi rejudecând

         Înlocuieşte măsura arestării preventive luată faţă de inculpaţi cu obligarea de a nu părăsi ţara.

         Dispune punerea de îndată în libertate a inculpaţilor:

1. D. V. T. E. - fiul lui E. şi al lui D., născut la 26 O. 1976, E.. în Mediaş,(...), fără forme legale în Mediaş, str. (...),  . 87,  . 10, jud. Sibiu,  de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 22/20 aprilie 2006 emis de  T r i b u n a l u l   S i b i u în dosarul nr. 2542/2006.

2. D. V. O. D. - fiul lui E. şi al lui D., născut la 09 Aprilie 1982, E.. în Mediaş,(...), jud. Sibiu,de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 25/20 aprilie 2006 emis de  T r i b u n a l u l   S i b i u în dosarul nr. 2542/2006

3. P. G. G - fiul lui G şi al lui B., născut la 18 Februarie 1982, E... în Mediaş, str. C. (...), nr. 8, jud. Sibiu, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 23/20 aprilie 2006 emis de  T r i b u n a l u l   S i b i u în dosarul nr. 2542/2006

4. Ţ. D. B.  - fiul lui E. şi N., născut la 10 Martie 1966, E.. în Mediaş,(...), jud. Sibiu, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 24/20 aprilie 2006 emis de  T r i b u n a l u l   S i b i u în dosarul nr. 2542/2006

5. H. I. J. T.  - fiul lui J. şi B., născut la 11 Martie 1974, E.. în Mediaş,(...),  . 27,  . B.,  . 12, jud. Sibiu, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 28/21 aprilie 2006 emis de  T r i b u n a l u l   S i b i u în dosarul nr. 2542/2006.

6. D. V. T. - fiul lui E. şi D., născut la 16.10.1979, E.. în Mediaş,(...), jud. Sibiu, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 55/16 O. 2006 emis de  T r i b u n a l u l   S i b i u în dosarul nr(...)

dacă nu sunt arestaţi în altă cauză. 

         Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi ţara, instanţa impune inculpaţilor să respecte următoarele obligaţii:

         a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau,  după caz, la instanţa de judecată ori de câte ori sunt chemaţi;

         b) să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei;

         c) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nici o categorie de arme;

         d) să nu se apropie de persoanele vătămate, membrii familiilor acestora, martori, experţi şi să nu comunice cu aceştia, direct sau indirect.

         Atrage atenţia inculpaţilor că, în caz de încălcare cu rea credinţă a obligării de a nu părăsi ţara, se va lua faţă de aceştia măsura arestării preventive.

         Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.

         Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu în sumă de 40 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

         Definitivă.   

         Pronunţată în şedinţa publică din 28.01.2008.

Curtea de Apel Alba Iulia, 2008 Actiune în constatare (Apel) Hotarârea 7/A din 25.01.2008 dată de Curtea de Apel Alba Iulia

 Pe rol se află soluţionarea apelului declarat de  reclamanta S.C. D. U. S.R.L. D împotriva sentinţei nr.178/CA/2006 pronunţată de  T r i b u n a l u l   H u n e d o a r a în dosarul nr.6137/2005.

         La apelul nominal s-a prezentat dl. D. O. – în calitate de administrator, pentru reclamanta apelantă, lipsă fiind celelalte părţi.

         Procedura este îndeplinită.

         S-a făcut referatul cauzei şi se constată că la dosar s-au depus înscrisuri din partea reclamantei apelante şi o cerere din partea d-lui avocat H. B. – apărător ales de către pârâta intimată S.C. U. U. S.R.L. D, motivat de faptul că este bolnav, fiind ataşată în acest sens adeverinţa medicală.

         De asemenea, s-au depus la dosar concluzii scrise din partea reclamantei apelante.

         Instanţa, având în vedere  că şi  pentru acest termen s-a  înregistrat la dosar cererea reprezentantului reclamantei apelante pentru schimbarea încadrării juridice din comercial în penal, pune în discuţie această cerere.

         Reprezentantul reclamantei apelante arată că este o cerere anterioară asupra căreia instanţa s-a pronunţat la termenul anterior şi înţelege să nu o mai susţină.

         În ce priveşte cererea de amânare formulată de avocat H. B. arată că se opune şi solicită judecarea la termenul de azi.

         Instanţa, având în vedere actele dosarului şi poziţia reprezentantului reclamantei apelante, respinge cererea de amânare formulată de avocat H. B. şi nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat acordă cuvântul în dezbaterea apelului.

         Reprezentantul reclamantei apelante solicită admiterea apelului aşa cum a fost formulat în scris, având în vedere şi concluziile scrise. Solicită cheltuieli de judecată.

CURTEA DE APEL

Asupra apelului de faţă ;

         Prin sentinţa nr.178/CA/2006 pronunţată de  T r i b u n a l u l   H u n e d o a r a s-a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. D. U. S.R.L. împotriva pârâţilor Consiliul local D,  S.C. U. U. S.R.L. D, S.C. E. Trans S.R.L. D, S.C. S. U. S.R.L. D, S.C. O. Trans S.R.L., S.C. E. S.R.L. D, S.C. B. G. T. Com S.R.L D, S.C. E. U. S.R.L. D şi S.C. E. U. S.R.L.D.

         Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că prin Hotărârea nr.380/2004 a Consiliului local D s-a aprobat concesionarea serviciului public local de călători, regulamentul de licitaţie, caietul de sarcini şi contractul cadru de concesiune.

         La licitaţia publică desfăşurată în data de 25.10.2004 nu a putut fi desemnat un câştigător al licitaţiei, o nouă licitaţie fiind stabilită pentru data de 08.12.2004.

         Prin contractul de asociere în participaţiune încheiat între reclamantă şi pârâtele societăţi comerciale s-a stabilit participarea împreună de către acestea prin licitaţie prin operatorul desemnat – pârâta S.C. U. U. S.R.L. D pentru a putea fi îndeplinite cerinţele prevăzute în caietul de sarcini.

         Cu ocazia finalizării procedurii de licitaţie la  data de 17.12.2004 s-a încheiat procesul – verbal nr.55699 din care rezultă că traseele 1, 2, 3 şi 8 au fost câştigate de S.C. U. U. S.R.L.D, iar traseele 4, 5, 6 şi 7 de către S.C. D Trans S.R.L. D.

         Cu adresa înregistrată sub nr.56825/29.12.2004 cele opt societăţi comerciale care au făcut parte din asociaţia în participaţiune pe lângă S.C. U. U. S.R.L. D au denunţat contractul de asociere în participaţiune şi au solicitat organizarea unei noi licitaţii.

         Consiliul local D nu a mai organizat o altă licitaţie şi a încheiat cu S.C. U. U. S.R.L. D contractul de concesiune nr.799/07.01.2005 - reclamanta şi celelalte pârâte - retrăgându-se din asociaţia în participaţiune.

         În consecinţă nu s-a putut constata că acest contract de concesiune s-a încheiat între Consiliul local D şi pârâta S.C. U. U. S.R.L. D în calitate de operator principal al contractului de asociere în participaţiune.

         S-a înlăturat susţinerea reclamantei  că prin existenţa în contractul de asociere în participaţiune a unei clauze exprese că acest contract nu poate fi denunţat unilateral, nu operează retragerea din asociaţie.

         Art.7.2 din contractul de asociere în participaţiune prevede că prezentul contract de asociere în participaţiune nu se poate denunţa în mod unilateral, în caz contrar, partea care îl denunţă fiind obligată la daune interese.

         Din conţinutul întregului articol menţionat rezultă că părţile au prevăzut şi posibilitatea denunţării lui cu suportarea de daune interese de către partea în culpă.

          Mai mult decât atât, la art.5.12 se prevede că „ dacă un operator de transport asociat iese din asociere, acesta pierde definitiv dreptul de a opera pe traseele ce fac obiectul prezentului contract”.

         În condiţiile în care toţi operatorii asociaţi s-au retras din asociaţie şi a rămas numai asociatul principal nu mai sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.251 şi urm. din  C o d u l   c o m e r c i a l, astfel că asociaţia îşi încetează existenţa.

         În această situaţie la data de 07.01.2005 contractul de concesiune nu se putea încheia de către pârâta S.C. U. U. S.R.L. D în numele asociaţiei în participaţiune ci numai în numele propriu al societăţii comerciale.

         Nici reclamanta şi nici ceilalţi pârâţi care au solicitat admiterea acţiunii nu îşi pot invoca propria culpă de denunţare unilaterală de către fiecare a contractului de asociere în participaţiune, ca justificare a admiterii acţiunii formulate.

         Pentru aceleaşi considerente şi subliniind  încă o dată dispoziţiile art.5.12.din contractul de asociere în participaţiune care prevede că dacă un operator de transport asociat iese din asociere, acesta pierde definitiv  dreptul de a opera pe traseele ce fac obiectul contractului se vor respinge ca nefondate şi celelalte capete de cerere privind obligarea pârâtei S.C. U. U. S.R.L. D de a reintroduce autovehiculul reclamantei identificat cu nr.(...) pe traseele 1,2, 3 şi 8 precum şi la plata de daune cominatorii.

         Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta care a solicitat modificarea în tot a sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii sale.

         În motivarea apelului s-a arătat că tribunalul nu s-a pronunţat asupra tuturor capetelor de cerere, hotărârea nu cuprinde motivele pentru care s-a respins cererea reclamantei, s-a interpretat greşit natura juridică a convenţiilor dintre părţi şi s-a făcut o aplicarea greşită a normelor juridice în speţă. Reclamanta a arătat că pârâtul Consiliul local al municipiului D a vătămat interesul acesteia întrucât nu îi eliberează autorizaţie de transport public rutier.  Pârâta S.C. U. U. S.R.L. a participat la licitaţia de concesionare a serviciului de transport ca reprezentant al asociaţiei din care face parte şi reclamanta şi nu în nume propriu. Pârâta S.C. U. U. S.R.L. a făcut demersuri frauduloase de denunţare unilaterală a contractului de asociere de către membrii asociaţi. Reclamanta a fost terminată să denunţe contractul de asociere şi participaţiune. La 6.04.2005 consiliul de administraţie a eliminat-o pe reclamantă din asociere. La rezilierea contractului de asociere trebuia organizată o nouă licitaţie pentru concesionarea serviciului de transport public de călători şi Consiliul local al municipiului D trebuie să emită autorizaţie de transport tuturor transportatorilor asociaţi.

         În drept s-au invocat disp.art.1,2,4,8 şi 18 din Legea nr. 554/2004, art.5, 969, 970, 1082,1084, 1169,1174,1199, 1200,1202, 1204,1491, 1492, 1503, 105, 1511, 1517 Cod civil, art.2 din O.G. nr.95/1998, H.G. nr.625/1998 şi regulamentul de funcţionare a Autorităţii Rutiere Române.

         Apelul a fost legal timbrat cu 17,5 lei taxă judiciară de timbru şi 0,45 lei timbru judiciar.

         Verificând apelul reclamantei prin prisma motivelor invocate şi  în conformitate cu prevederile art.295 Cod pr.civilă, curtea de apel constată că acesta  este nefondat pentru următoarele considerente :

         Tribunalul a soluţionat în fond toate capetele de cerere ale acţiunii reclamantei, chiar prin decizia nr.2627/18.09.2007 a Înaltei Curţi de Casaţiei şi Justiţie reţinându-se că au fost soluţionate în fond toate capetele de cerere.

         Tribunalul şi-a motivat sentinţa atât în fapt cât şi în drept şi cuprinde toate elementele prevăzute de art.261 Cod pr.civilă.

         Primele două motive de apel invocate de reclamantă apar astfel ca nefondate.

         Cu privire la interpretarea convenţiilor dintre părţi Curtea de Apel reţine că la 7.01.2005 s-a încheiat între pârâtul Consiliul local al municipiului D în calitate de

concedent şi pârâta S.C. U. U. S.R.L. în calitate de concesionar contractul nr.799 de concesiune a transportului public local de călători. Anterior, la 6.12.2004 se încheiase între reclamantă şi pârâţii 2 – 9 din petitul cererii de chemare în judecată un contract de asociere în participaţiune tocmai în vederea concesionării acestui serviciu. Deşi se convenise în art.5. 2 din contractul de asociere că părţile vor participa la licitaţie, doar pârâta S.C. U. U. S.R.L  a participat la această procedură. Este de reţinut că procedura de concesionare a transportului public local de călători desfăşurată în decembrie 2004 – ianuarie 2005 a avut loc după anularea procedurii demarate în luna oct.2004. În procesul – verbal încheiat la 25.10.2004 (filele 60 – 63) din dosarul  T r i b u n a l u l u i   H u n e d o a r a se consemnează că pârâta S.C. U. U. S.R.L. a depus contract de asociere în participaţiune, fiind clar că această pârâtă reprezintă asocierea. În cuprinsul proceselor verbale din 15.12.2004, 8.12.2004 şi 17.12.2004 nu se mai regăsesc referirile la depunerea unui contract de asociere în participaţiune, fiind clar că pârâta S.C. U. U. S.R.L. a participat în nume propriu şi a încheiat contractul de concesiune. De astfel,în mod corect a reţinut Tribunalul că reclamanta nu mai face parte din asociere încă de la 28.12.2004, înainte de încheierea contractului de concesiune ( fila 71 din dosarul  T r i b u n a l u l u i   H u n e d o a r a). Reclamanta s-a limitat la a face o simplă afirmaţie în sensul că a fost determinată să denunţe unilateral contractul de asociere în participaţiune, dar nu a făcut nicio dovadă cu privire la persoanele care a determinat-o şi mijloacele prin care a fost determinată să denunţe contractul. Intenţia reală a denunţării asocierii este evident aceea de a determina pârâtul Consiliul local al municipiului D să anuleze rezultatul licitaţiei şi de a nu încheia contractul cu pârâta S.C. U. U. S.R.L. Contractul de asociere a fost totuşi încheiat între pârâta 1 şi pârâta 2 . În speţă este irelevantă derularea procedurii de concesiune, orice persoană interesată având posibilitatea de a şi apăra interesele şi de a solicita verificarea legalităţii procedurii în conformitate cu disp.art.27 indice 2 şi 27 indice 3 din Legea nr.219/1998 ( în prezent abrogate) şi cu H.G.216/1998, competenţa revenind instanţei de contencios administrativ.

         În concluzie Curtea de Apel reţine că părţile contractului de concesiune sunt pârâtul Consiliul local al municipiului D şi pârâta S.C. U. U. S.R.L., contractul fiind în vigoare astfel că în mod corect a fost  respins  primul capăt de cerere din acţiunea reclamantei.

         Întrucât reclamanta a denunţat contractul de asociere în participaţiune nu mai poate solicita pârâtei S.C. U. U. S.R.L. să-l execute, astfel că şi al doilea capăt de cerere a fost respins ca nefondat. Mai mult decât atât, chiar şi în situaţia în care reclamanta nu  ar fi denunţat contractul de asociere în participaţiune, nu pârâta S.C. U. U. S.R.L. era în măsură să adopte decizii privind activitatea asociaţiei ci consiliul de administraţie al acesteia, în această situaţie pârâta S.C. U. U. S.R.L. neavând calitate procesuală pasivă în ce priveşte capătul de cerere nr.2.

         Întrucât primele două capete de cerere au fost respinse, tribunalul a procedat legal şi temeinic respingând pe cale de consecinţă şi capetele de cerere privind daunele cominatorii şi cheltuielile de judecată solicitate de reclamantă.

         Curtea de Apel nu va verifica criticile legate de refuzul pârâtului Consiliul local al municipiului D de a emite reclamantei autorizaţie de transport acestea fiind irelevante câtă vreme prezenta cauză nu are ca obiect obligarea pârâtului la eliberarea autorizaţiei sau anularea vreunui act administrativ. Reclamanta are deschisă calea acţiunii în contencios administrativ în faţa instanţei competente.

         Faţă de cele reţinute Curtea de Apel urmează ca în temeiul art.296 Cod pr.civilă să respingă drept nefondat apelul reclamantei.

         Întrucât apelul reclamantei urmează să fie respins va fi respinsă şi cererea privind obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată în  apel.

Pentru aceste motive

În numele legii

D E C I D E :

         Respinge drept nefondat apelul declarat de reclamanta S.C. D. U. S.R.L  D împotriva sentinţei nr.178/CA/2006 pronunţată de  T r i b u n a l u l   H u n e d o a r a în dosarul nr.6137/2005 şi cererea reclamantei privind cheltuielile de judecată în apel.

         Definitivă.

         Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

         Pronunţată în şedinţă publică azi 25.01.2008.

Curtea de Apel Alba Iulia, 2008 Plângere împotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere în judecata (art.278 ind.1 c.p.p.) (Fond) Hotarârea 9/2008 din 24.01.2008 dată de Curtea de Apel Alba Iulia

Pe rol se află soluţionarea  plângerii formulată de petenta D. N. împotriva rezoluţiei adoptată de Parchetul de pe lângă  Curtea de  A P E L   A L B A   I U L I A în dosarul nr. 374/P/2007.

         La apelul nominal făcut în cauză s-a  prezentat petenta D. N., lipsă fiind intimata U.  N. – J..

         Procedura de citare a fost îndeplinită.

         S-a făcut referatul cauzei după care se constată că petenta a depus la dosar înscrisuri.

         Nefiind alte cereri de formulat, instanţa acordă cuvântul în dezbateri.

         Petenta  lasă la aprecierea instanţei soluţionarea plângerii precizând că pur şi simplu a fost înşelată, recunoaşte că a semnat  înscrisul dar  a semnat în anumite împrejurări deoarece s-a creat o atmosferă incendiară.

         Reprezentanta parchetului  s9olicită respingerea plângerii  precizând că din actele dosarului nu rezultă indicii  sau elemente cu privire la  săvârşirea unei fapte penale de către notarul public care a întocmit actele, iar aspectele  în legătură cu cumpărătorii exced cauzei.

CURTEA DE APEL

Deliberând asupra cauzei penale de faţă;

         Constată că la data de 28 decembrie 2007  s-a înregistrat la această instanţă sub  dosar nr(...) plângerea formulată de petenta D. N.  împotriva rezoluţiei din 28 noiembrie 2007  dată în dosarul nr. 881/II/2/2007  de Procurorul general la Parchetului de pe lângă Curtea de  A P E L   A L B A   I U L I A prin care s-a  solicitat desfiinţarea acestei rezoluţii şi trimiterea în judecată a notarului U. N. J. întrucât aceasta se face vinovată de  infracţiunile prev. de art. 288, 289  şi 282 cod penal.

         În motivarea plângerii s-a arătat  că notarul,  de conivenţă cu cumpărătorii K., i-a întocmit actele prejudiciind-o, ea fiind o femeie în vârstă, bol navă şi supărată  pentru nedreptatea ce i s-a făcut.

         Examinând probele administrate în cauză şi care au stat la baza soluţiei procurorului, Curtea constată următoarele :

         Partea vătămată D. N. a formulat plângere penală împotriva notarului public U. N.  J.  pentru comiterea infracţiunilor   de  fals intelectual şi fals material  în înscrisuri  oficiale,  fapte constând în aceea că încheind  contractul de vânzare cumpărare între petentă şi  soţii K. D.  G şi K. T. G., i-a favorizat pe aceştia din urmă întrucât a refuzat să menţioneze în contract ceea ce stabiliseră părţile anterior printr-o convenţie,  diferenţa de preţ de 40.000 €, care reprezenta plata taxelor viager: lumină, gaz, salubritate, apă.

         Din actele premergătoare urmăririi penale  şi probele administrate  s-a stabilit că notarul public a autentificat contractul de vânzare cumpărare  dintre părţi în sensul  că s-a vândut imobilul identificat pentru preţul de 36.000 €, ocazie cu care s-a precizat şi modalitatea de plată; în aceeaşi zi, în faţa unui alt notar public, părţile au încheiat  o altă convenţie civilă prin care  au stabilit că pentru suma de 40.000 €  cumpărătorii vor plătii petentei vânzătoare, pe durata vieţii  acesteia taxa viageră, respectiv apă, gaz, lumină, salubritate etc.. Întrucât nu s-a dovedit reaua credinţă a notarului public,  s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public U. N. J., pentru infracţiunile reclamate, plângerea împotriva rezoluţiei procurorului fiind  respinsă prin rezoluţia Procurorului general, împotriva căreia s-a formulat prezenta plângere.

         Procedând la verificarea probelor administrate, în verificarea  plângerii petentei, instanţa constată că în sarcina notarului public U. N. J.  nu se poate reţine vreuna din infracţiunile  de fals material în  înscrisuri oficiale   ori fals intelectual (pentru infracţiunea prev. de art. 282 cod penal  nu s-a formulat iniţial plângere, însă nici nu rezultă vreun indiciu  că s-ar fi comis  vreo faptă care să  fie legată  de această infracţiune). Faptul că, consfinţind voinţa părţilor  prezente, notarul a autentificat contractul de vânzare cumpărare dintre acestea, stabilind  obiectul  lui şi preţul, contract semnat de părţi, nu poate constitui vreo infracţiune. Mai mult, deşi petenta pretinde că notarul ar fi trebuit  să cuprindă şi suma de 40.000 € ca şi contravaloarea taxelor viagere: gaz, apă, lumină, salubritate etc.,  această sumă este cuprinsă într-un alt contract, încheiat în aceeaşi zi, în faţa  unui alt notar, deci nu poate fi acuzată că a ajutat în vreun fel la prejudicierea petentei. Nu s-a dovedit  nici un act de rea – credinţă al notarului public la încheierea acestor contracte.

         Faţă de cele de mai sus şi de disp. art. 278/1 alin.8 lit.a C.pr.pen.  plângerea petentei este nefondată şi urmează a fi respinsă.

         În temeiul art. 192 alin.2 C.pr.pen. petenta va fi obligată să plătească statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

         Pentru aceste motive,   

În numele legii

H O T Ă R Ă Ş T E  :

Respinge plângerea formulată de petenta D. N. împotriva rezoluţiei din data de 28 nov. 2007, dată în dosar 881/II/2/2007, de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de  A P E L   A L B A   I U L I A.

Obligă pe petentă să plătească statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunţare cu petenta şi de la comunicare cu intimata.

         Pronunţată astăzi, 24 ian. 2008 în şedinţă publică.

www.conta-legal.ro