Pe rol se află soluţionarea recursului declarat de reclamanţii N. T., D. D., N. N., D. N., Ş. B., J. E., E. N., S. F., J. N., H. N., N. J., J. E., J. S., P. P., N. E., E. (...), E. E., E. E. împotriva sentinţei civile nr. 1105/24.10.2007 pronunţată de T r i b u n a l u l A l b a în dosarul nr(...).
S-a făcut referatul cauzei de către grefier , după care se constată că s-a depus la dosar din partea pârâtului intimat Ministerul Justiţiei întâmpinare.
Recurenţii , prin motivele de recurs au solicitat soluţionarea cauzei în lipsă.
Instanţa, faţă de actele şi lucrările dosarului constată cauza în stare de soluţionare şi o lasă în pronunţare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de faţă ;
Constată că prin acţiunea în conflict de drepturi înregistrată la T r i b u n a l u l A l b a sub dosar nr(...) reclamanţii: N. T., D. D., N. N., D. N., Ş. B., J. E., E. N., S. F., J. N., H. N., N. J., J. E., J. S., P. P., N. E., E. (...), E. E., E. E. au chemat în judecată pe pârâţii Curtea de A P E L A L B A I U L I A, T r i b u n a l u l A l b a, Ministerul Justiţiei şi Ministerul Finanţelor, solicitând:
- obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la virarea către pârâtul T r i b u n a l u l A l b a, acesta din urmă cu obligaţia plăţii către fiecare reclamant a drepturilor salariale, reprezentând suma de 1700 lei, conform art. 21 din OG (...), sume care se solicită a fi actualizată cu indicele de inflaţiei începând cu data naşterii dreptului material până la data plăţii efective, conform art. 1084-1086 Cod Civil
- să fie obligat pârâtul Ministerul şi Finanţelor să vireze sumele necesare efectuării plăţilor.
- să fie obligată pârâta Curtea de A P E L A L B A I U L I A la efectuarea menţiunilor necesare în carnetul de muncă al fiecărui reclamant.
- să fie obligaţi pârâţii la plata eventualelor cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt, a acţiunii, reclamanţii arată că au calitatea de grefierii şi personal auxiliar în cadrul J u d e c ă t o r i e i A i u d, calitate în care sunt îndreptăţiţi la plata drepturilor salariale pretinse. În acest sens se invocă Hotărârea nr.15/2006 a C.N.C.D prin care s-a constata existenţa unei discriminări indirecte, prin acordarea de stimulente financiare în mod exclusiv şi diferenţiat.
Prin întâmpinarea depusă în cauză, pârâtul Ministerul Justiţiei a solicitat respingerea acţiunii, pe considerentul că Ordinul Ministrului Justiţiei nr.1921/C/2005 nu a vizat personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor judecătoreşti, ci alte categorii din sistemul justiţiei.
Aceasta şi pentru că ulterior, printr-un ordin distinct, respectiv prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 1793/C/2006 din 2006 a fost aprobată repartizarea unui fond destinat stimulării personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor judecătoreşti, fond care li s-a adresat exclusiv, astfel că reclamanţii nu pot invoca o diferenţă de tratament, care i-ar pune într-o situaţie discriminatorie.
Prin sentinţa civilă nr.1105/24.09.2007 pronunţată de T r i b u n a l u l A l b a în dosar nr(...), s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor.
A fost respinsă acţiunea formulată de reclamanţi împotriva pârâtului Ministerul Finanţelor ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
A fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de reclamanţii N. T., D. D., N. N., D. N., Ş. B., J. E., E. N., S. F., J. N., H. N., N. J., J. E., J. S., P. P., N. E., E. (...), E. E., E. E. împotriva pârâţilor Curtea de A P E L A L B A I U L I A, T r i b u n a l u l A l b a şi Ministerul Justiţiei .
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că nu există un raport obligaţional raportat la Ministerul Economiei şi Finanţelor, considerent pentru care a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de acest pârât.
Pe fondul cauzei a reţinut ca nejustificată pretenţia reclamanţilor întrucât Ordinul nr. 1921/2005 viza judecătorii între 0 – 3 ani, personalul specific serviciilor de protecţie socială de pe lângă tribunale, funcţionarii publici şi personalul contractual, nu personalul auxiliar din care fac parte reclamanţii iar în considerentele deciziei CNCD invocată în susţinerea cererii se fac referiri exclusiv la magistraţi.
A mai reţinut că în speţă nu sunt aplicabile nici prevederile art. 16 alin.1 din Constituţia României şi nici art. 23 alin. 2 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului care fac referiri la drepturi salariale şi sporuri, atâta timp cât angajatorul îşi respectă obligaţia prevăzută de art. 40 alin. 2 lit. c din C o d u l m u n c i i.
Pe de altă parte, salariaţii instanţelor beneficiază şi de stimulente constituite în baza Legii nr. 146/1997 acordate de angajator în funcţie de performanţele fiecăruia.
Aşadar, nu poate fi vorba de discriminare atâta timp cât măsurile de recompensare au vizat şi vizează şi în continuare şi personalul auxiliar de specialitate din cadrul autorităţii judecătoreşti.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii reclamanţii N. T., D. D., N. N., D. N., Ş. B., J. E., E. N., S. F., J. N., H. N., N. J., J. E., J. S., P. P., N. E., E. (...), E. E., E. E. solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată iar în subsidiar, obligarea pârâţilor la plata în favoarea fiecărui reclamant a sumei de 500 lei, actualizată cu indicele de inflaţie.
În expunerea de motive au arătat că sunt angajaţi cu contract individual de muncă şi îşi desfăşoară activitatea în cadrul J u d e c ă t o r i e i A i u d, calitate în care sunt îndreptăţiţi la plata tuturor prestaţiilor pecuniare, conform normelor legale aplicabile şi incidente, inclusiv a sumelor pretinse prin acţiune care reprezintă stimulente financiare, în sensul art. 155 din Legea nr. 153/2003.
Au precizat că relaţiile de muncă trebuie să se bazeze şi să fie supuse principiului bunei credinţe, al egalităţii de şanse şi tratament juridic sau pecuniar, precum şi al consensualităţii obligaţiilor, competenţelor şi drepturilor căzute în sarcina sau favoarea fiecărei părţi interesate.
Potrivit dispoziţiilor din C o d u l m u n c i i, drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacţii, renunţări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu. Or, acordarea stimulentelor salariale nu poate fi anulată sau acordată doar unor categorii de personal, cum s-a procedat prin Ordinul 1921/C/2005, pentru că se încălca principiul egalităţii de tratament, prevăzut de art. 5 alin. 1 şi 3 din C o d u l m u n c i i şi în acelaşi timp, acest fapt constituie o discriminare deoarece are ca efect restrângerea sau înlăturarea drepturilor prevăzute de legislaţia muncii.
Au mai susţinut că aplicarea, interpretarea şi respectarea normelor legale interne trebuie realizată prin prisma normelor europene incidente în domeniu, cuprinse în partea I, punctul 4 şi 20, respectiv partea V litera E din Legea 74/1999 dar şi art. 7 litera i din Decretul 212/1974 pentru ratificarea Pactului Internaţional cu privire la drepturile economice şi Convenţia OIM 100/1951 ratificată prin Decretul 213/1957 precum şi a art. 16 şi 20 din Constituţia României.
Având în vedere dispoziţiile Legii 146/1997, consideră că prin însuşi Ordinul 1921/C/2005 s-a creat o discriminare între salariaţi, acordându-se stimulente doar celor care au avut o activitate mai redusă în cadrul instanţelor între 0-3 ani, fără să se ţină seama de performanţele acestora, care se dobândesc în timp.
În subsidiar, dacă se apreciază că personalul auxiliar de specialitate poate fi asimilat doar categoriei de „personal contractual”, aşa cum se menţionează în Ordinul 1921/C/2005, au susţinut că sunt îndreptăţiţi a beneficia de stimulente băneşti în cuantum de 500 lei, actualizată cu indicele de inflaţie şi nicidecum a fi privaţi în totalitate de aceste stimulente.
Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate prin prisma criticilor formulate, conform dispoziţiilor art. 304/1 Cod procedură civilă şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea reţine următoarele :
În speţă, din probele administrate în mod corect prima instanţă a reţinut că prin Ordinul Ministrului Justiţiei a nr.1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare” judecătorilor din cadrul judecătoriilor, care au o vechime cuprinsă între 0-3 ani, în sumă de 1700 RON”.
Din conţinutul acestui ordin reiese expres că a vizat categoria profesională a judecătorilor, fără nici o trimitere la personalul auxiliar de specialitate din care fac parte intimaţi, angajaţii în funcţia de grefier, personal auxiliar de specialitate în cadrul J u d e c ă t o r i e i B l a j.
Ca atare fundamentarea pretenţiilor din acţiunea introductivă pe acest ordin este total greşită, acest ordin adresându-se doar anumitor categorii de personal din aparatul propriu al Ministerului justiţiei şi din cadrul instanţelor judecătoreşti, printre care nu se numără şi personalul auxiliar de specialitate.
Faptul că recurenţii reclamanţi nu au fost recompensaţii în acelaşi timp cu celelalte categorii de personal nu justifică reţinerea unui caz de discriminare potrivit O.G.nr.137/2000, în condiţiile în care întreg personalul din sistemul justiţiei au beneficiat de stimulente financiare, la diferite intervale de timp, în temeiul unor ordine diferite.
În acest sens intimatul Ministerul Justiţiei a depus la dosarul cauzei, un ordin distinct, respectiv O.M.J nr.1793/27.07.2006 prin care s-a aprobat repartizarea unui fond special destinat stimulării personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor judecătoreşti, fond care s-a adresat acestei categorii profesionale astfel că nu se poate invoca o diferenţă de tratament, care i-ar fi pus pe recurenţi într-o situaţie discriminatorie.(f.19)
Totodată, trimiterea făcută de recurenţi în motivarea acţiunii la instanţa de fond la Hotărârea nr.15/23.01.2006 a Consiliului Naţional pentru combaterea Discriminării prin care s-a constatat existenţa unei discriminării indirecte ca urmare a faptului că stimulentele au fost acordate judecătorilor din cadrul judecătoriilor, care au o vechime cuprinsă între 0 şi 3 ani este lipsită de relevanţă juridică în cauză, întrucât aşa cum reiese din cuprinsul întregii motivării a acestei hotărârii discriminarea constă în aplicarea criteriului vechimii prin care au fost dezavantajaţii magistraţii care îndeplineau criteriile obiective pentru acordarea de stimulente, dar aveau o vechime mai mare de 3 ani şi nici de cum nu a vizat categoria profesională a personalului auxiliar de specialitate al instanţelor, din care fac parte intimaţii. Astfel, C.N.C.D reţine expres în considerentele hotărârii în discuţie faptul că „ criteriul vechimii reprezintă un criteriu aparent neutru ce dezavantajează judecătorii cu o vechime mai mare de 3 ani ca îndeplinesc criteriile obiective prevăzute de lege pentru a beneficia de acordarea stimulentelor salariale”.
Nu poate fi reţinută în speţă nici încălcarea normelor europene privind asigurarea condiţiilor nediscriminatorii deoarece recurenţii, în calitate de personal auxiliar nu depun o muncă egală cu niciuna din categoriile de personal cărora li s-au acordat stimulente în temeiul ordinului în discuţie.
Sunt neîntemeiate şi celelalte critici formulate.
Potrivit art.25 alin.2 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru fondul pentru stimularea personalului din sistemul justiţiei reprezintă 75% din sumele obţinute din recuperarea cheltuielilor judiciare avansate de stat pentru desfăşurarea proceselor penale, precum şi din amenzile judiciare.
Conform alin.3 al art.25 din Legea nr.146/1997 repartizarea veniturilor pe beneficiar se face în baza unor norme interne aprobate prin ordin al ministrului justiţiei. Prin O.M.J nr.2404/c/2004 s-au aprobat Normele interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art.25 alin.2 din legea nr.146/1997.
Din analiza dispoziţiilor cuprinse în Norme reiese faptul că principalele criterii de repartizare a stimulentelor au caracter exemplificativ iar nu limitativ, cea ce înseamnă că ordonatorul de credite este îndreptăţit să evalueze şi să stabilească la un moment dat necesitatea stimulării financiare pe baza unor criterii ce corespund obiectivelor fixate la un moment dat în politica de dezvoltare a sistemului judiciar( art.4 alin.39).
Contrar celor susţinute de recurenţi, prin soluţia pronunţată nu au fost încălcate nici dispoziţiile art. 155 din C o d u l m u n c i i întrecut stimulentele solicitate nu constituie drepturi ce li se cuvin şi nu au fost acordate.
Faţă de cele ce preced, curtea constată că instanţa de fond a făcut o aplicare şi interpretare corectă a legii, considerent pentru care în temeiul art. 312 pct.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul reclamanţilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii N. T., D. D., N. N., D. N., Ş. B., J. E., E. N., S. F., J. N., H. N., N. J., J. E., J. S., P. P., N. E., E. (...), E. E., E. E. împotriva sentinţei civile nr. 1105/24.10.2007 pronunţată de T r i b u n a l u l A l b a în dosarul nr(...).
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică de la 28 Ianuarie 2008.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu