Curtea de Apel Alba Iulia, 2008 Mentinere masura de arestare preventiva (Recurs) Hotarârea 46/2008 din 28.01.2008 dată de Curtea de Apel Alba Iulia

Pe rol se află soluţionarea recursurilor declarate de inculpaţii Ţ. B., D. T. – E., D. O. – D., P. G, H. J. - T. şi D. T. împotriva încheierii penale din 23.01.2008 pronunţată de  T r i b u n a l u l   S i b i u în dosarul nr(...).

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă inculpaţii D. T. E., D. O. D. şi D. T., aflaţi în stare de arest şi asistaţi de avocaţii E. M. şi E. E., apărători aleşi, inculpatul P. G, aflat în stare de arest şi asistat de avocat ales E. E., inculpatul Ţ. B., aflat în stare de arest şi asistat de avocat ales E. S. şi inculpatul H. J. T., aflat în stare de arest şi asistat de apărător desemnat din oficiu J. D..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Nefiind cereri de formulat, instanţa acordă cuvântul în dezbateri.

Apărătorul ales al inculpaţilor P. G, D. T. E., D. O. D. şi D. T., avocat E. E. solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate şi rejudecând revocarea măsurii arestării preventive şi punerea inculpaţilor în libertate, întrucât temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă în prezent şi nu au intervenit temeiuri noi care să justifice menţinerea măsurii arestării preventive. În motivarea recursului învederează instanţei că termenul rezonabil a fost depăşit, iar pericolul pentru ordinea publică s-a diminuat, inculpaţii fiind arestaţi de 1 an şi 10 luni.

Apărătorul ales al inculpaţilor D. T. E., D. O. D. şi D. T., avocat E. M. solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii penale atacate şi rejudecând revocarea măsurii arestării preventive şi punerea inculpaţilor de îndată în libertate.

În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive şi măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara.

În motivarea recursului arată că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, infracţiunile cu violenţă pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată prin rechizitoriu nu se mai conturează. În ce priveşte pericolul concret pentru ordinea publică, arată că acesta se diluează odată cu trecerea timpului, comunitatea din care inculpaţii fac parte nu ar fi scandalizată de punerea acestora în libertate, ei fiind arestaţi de 1 an şi 10 luni.

Apărătorul ales al inculpatului Ţ. B., avocat E. S. solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate şi rejudecând revocarea măsurii arestării preventive şi punerea inculpatului de îndată în libertate, precizând că măsura şi scopul arestării trebuie să aibă ca efect  privarea de libertate, reeducarea  şi constrângerea persoanei de  a nu mai săvârşi fapte  de natură penală, scop care a fost atins.

         Arată că, prin rechizitoriu s-a reţinut disp. art. 9 din legea specială, iar  minimul special al pedepsei ce i-ar putea fi aplicată inculpatului pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa este de 2 ani şi 6 luni, acesta fiind arestat preventiv de 1 an şi 10 luni.

         Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul H. J. T., avocat D. J. solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate şi rejudecând punerea inculpatului de îndată în libertate, întrucât acesta nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă.

         În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara sau localitatea.

         Reprezentantul  M i n i s t e r u l u i   P u b l i c solicită respingerea recursurilor ca nefondate şi menţinerea ca legală şi temeinică a încheierii penale atacate, precizând că  temeiurile  avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă  prin pericolul concret pe care-l prezintă inculpaţii pentru ordinea publică.

Inculpatul D. T. – E., având ultimul cuvânt ,solicită a fi judecat în stare de libertate, deoarece nu prezintă pericol pentru ordinea publică.

         Inculpatul D. O. – D., având ultimul cuvânt,  solicită a fi judecat în stare de libertate.

         Inculpatul P. G, având ultimul cuvânt, solicită a fi judecat în libertate, întrucât are un copil minor.

         Inculpatul Ţ. B., având ultimul cuvânt, solicită a fi judecat în stare de libertate, deoarece nu prezintă  pericol pentru ordinea publică.      

         Inculpatul H. J. T., având ultimul cuvânt, solicită a fi judecat în libertate.

         Inculpatul D. T., având ultimul cuvânt, solicită a fi judecat în stare de libertate, deoarece nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

CURTEA DE APEL

Asupra recursurilor de faţă

         Examinând actele şi lucrările aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:

       Prin încheierea penală pronunţată de  T r i b u n a l u l   S i b i u în dosarul nr(...) la 23.01.2008 s-a dispus, în baza art. 300/2 Cod pr. pen. raportat la art. 160/b Cod pr. pen., menţinerea arestării preventive a inculpaţilor Ţ. B., D. T. – E., D. O. – D., P. G, H. J. - T. şi D. T..

       Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaţilor şi nu a fost depăşit termenul rezonabil al arestării preventive.

       Împotriva încheierii prin care s-a dispus menţinerea arestării preventive au declarat recurs inculpaţii Ţ. B., D. T. – E., D. O. – D., P. G, H. J. - T. şi D. T..

       Recursurile au fost declarate în termen.

       În motivarea recursului inculpaţii Ţ. B., D. T. – E., D. O. – D., P. G, H. J. - T. şi D. T. au criticat încheierea atacată susţinând că nu sunt probe certe ca lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, fiind depăşit termenul rezonabil al arestării preventive, inculpaţii fiind arestaţi preventiv de 1 an şi 10 luni.

       Deoarece prezentul recurs nu este  limitat la motivele de casare prev. de art. 385/9 alin. 1 Cod pr. pen., instanţa va examina în afara temeiurilor invocate şi cererilor formulate de recurent, întreaga cauză sub toate aspectele, potrivit art. 385/6 alin. 3 Cod pr. pen.

       Din această perspectivă, verificând temeinicia criticilor formulate, pe baza lucrărilor şi materialului probator din dosar, instanţa va reţine că recursurile sunt fondate, din următoarele considerente:

       Potrivit art. 300/2 Cod pr. pen. raportat la art. 160/b alin. 2 Cod pr. pen., dacă instanţa constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive şi punerea de îndată în libertate a inculpatului.

       Potrivit art. 139 alin. 1 Cod pr. pen., măsura preventivă luată se înlocuieşte cu o altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.

Potrivit art. 5 parag. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, modificată prin Protocolul nr. 11 „orice persoană arestată sau deţinută, în condiţiile prevăzute de paragraful 1 litera c) din prezentul articol, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător sau a altui magistrat împuternicit prin lege cu exercitarea atribuţiilor judiciare şi are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanţii care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere”.

Conform jurisprudenţei C.E.D.O., aspectul privind caracterul rezonabil al unei perioade de detenţie nu poate fi apreciat în abstract. Caracterul rezonabil al detenţiei unei persoane trebuie evaluat de la caz la caz, în funcţie de trăsăturile specifice ale acestuia. Menţinerea stării de detenţie preventivă poate fi justificată într-un caz concret, numai dacă există indicii precise în sensul unei necesităţi reale şi de interes public care, în pofida prezumţiei de nevinovăţie, prevalează asupra regulilor privind libertatea individuală.

Este în primul rând datoria autorităţilor judiciare naţionale să se asigure că, într-o cauză determinată, detenţia preventivă nu depăşeşte o perioadă rezonabilă. În acest scop şi având în vedere respectul cuvenit pentru principiul prezumţiei de nevinovăţie, autorităţile trebuie să ia în considerare toate argumentele pentru şi împotriva existenţei unei necesităţi de ordin public care să justifice o îndepărtare de la regula respectării libertăţii individuale şi care să constituie considerente pentru hotărârea autorităţilor de a respinge cererea de punere în libertate.

E. unei suspiciuni rezonabile că persoana arestată a comis o infracţiune este o condiţie sine qua non pentru legalitatea menţinerii stării de detenţie, dar după o anumită perioadă de timp ea nu mai este şi suficientă. În situaţiile în care autorităţile judiciare au continuat să justifice privarea de libertate, dacă aceste motive au fost apreciate ca „relevante” şi „suficiente”, C.E.D.O. a stabilit şi dacă autorităţile naţionale competente au arătat o „diligenţa specială” în conducerea procedurilor.

Aplicând aceste principii la speţa de faţă, durata arestării preventive a inculpaţilor, respectiv 1 an şi 10 luni, nu este justificată din perspectiva exigenţelor art. 5 parag. 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, aceasta fiind excesivă.

Astfel, în cauză, prin depăşirea unei durate rezonabile a măsurii arestării preventive, nu există indicii clare ale existenţei unui interes public real de a priva pe inculpaţi de libertate, cu atât mai mult cu cât, prin trecerea timpului, rezonanţa socială negativă s-a atenuat.

În temeiul art. 136 alin. 1 Cod pr. pen., pentru a asigura buna desfăşurare a procesului penal se impune luarea faţă de inculpaţi a obligării de a nu părăsi ţara.

Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 385/15 alin. 1, pct. 2 lit. d Cod pr. pen., instanţa va admite recursurile declarate de inculpaţii Ţ. B., D. T. – E., D. O. – D., P. G, H. J. - T. şi D. T. împotriva încheierii penale din 23.01.2008 pronunţată de  T r i b u n a l u l   S i b i u în dosarul nr(...) şi în consecinţă:

         Va casa încheierea penală  atacată şi rejudecând

         Va înlocui măsura arestării preventive luată faţă de inculpaţi cu obligarea de a nu părăsi ţara.

         Va dispune punerea de îndată în libertate a inculpaţilor:

1. D. V. T. E. - fiul lui E. şi al lui D., născut la 26 O. 1976, E.. în Mediaş,(...), fără forme legale în Mediaş, str. (...),  . 87,  . 10, jud. Sibiu,  de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 22/20 aprilie 2006 emis de  T r i b u n a l u l   S i b i u în dosarul nr. 2542/2006.

2. D. V. O. D. - fiul lui E. şi al lui D., născut la 09 Aprilie 1982, E.. în Mediaş,(...), jud. Sibiu,de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 25/20 aprilie 2006 emis de  T r i b u n a l u l   S i b i u în dosarul nr. 2542/2006

3. P. G. G - fiul lui G şi al lui B., născut la 18 Februarie 1982, E... în Mediaş, str. C. (...), nr. 8, jud. Sibiu, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 23/20 aprilie 2006 emis de  T r i b u n a l u l   S i b i u în dosarul nr. 2542/2006

4. Ţ. D. B.  - fiul lui E. şi N., născut la 10 Martie 1966, E.. în Mediaş,(...), jud. Sibiu, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 24/20 aprilie 2006 emis de  T r i b u n a l u l   S i b i u în dosarul nr. 2542/2006

5. H. I. J. T.  - fiul lui J. şi B., născut la 11 Martie 1974, E.. în Mediaş,(...),  . 27,  . B.,  . 12, jud. Sibiu, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 28/21 aprilie 2006 emis de  T r i b u n a l u l   S i b i u în dosarul nr. 2542/2006.

6. D. V. T. - fiul lui E. şi D., născut la 16.10.1979, E.. în Mediaş,(...), jud. Sibiu, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 55/16 O. 2006 emis de  T r i b u n a l u l   S i b i u în dosarul nr(...)

dacă nu sunt arestaţi în altă cauză. 

         Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi ţara, instanţa va impune inculpaţilor să respecte următoarele obligaţii:

         a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau,  după caz, la instanţa de judecată ori de câte ori sunt chemaţi;

         b) să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei;

         c) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nici o categorie de arme;

         d) să nu se apropie de persoanele vătămate, membrii familiilor acestora, martori, experţi şi să nu comunice cu aceştia, direct sau indirect.

         Va atrage atenţia inculpaţilor că, în caz de încălcare cu rea credinţă a obligării de a nu părăsi ţara, se va lua faţă de aceştia măsura arestării preventive.

         În temeiul art. 192 alin. 3 Cod pr. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.

         Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu în sumă de 40 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru aceste motive,

În numele legii

DECIDE

         Admite recursurile declarate de inculpaţii Ţ. B., D. T. – E., D. O. – D., P. G, H. J. - T. şi D. T. împotriva încheierii penale din 23.01.2008 pronunţată de  T r i b u n a l u l   S i b i u în dosarul nr(...) şi în consecinţă:

         Casează încheierea penală  atacată şi rejudecând

         Înlocuieşte măsura arestării preventive luată faţă de inculpaţi cu obligarea de a nu părăsi ţara.

         Dispune punerea de îndată în libertate a inculpaţilor:

1. D. V. T. E. - fiul lui E. şi al lui D., născut la 26 O. 1976, E.. în Mediaş,(...), fără forme legale în Mediaş, str. (...),  . 87,  . 10, jud. Sibiu,  de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 22/20 aprilie 2006 emis de  T r i b u n a l u l   S i b i u în dosarul nr. 2542/2006.

2. D. V. O. D. - fiul lui E. şi al lui D., născut la 09 Aprilie 1982, E.. în Mediaş,(...), jud. Sibiu,de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 25/20 aprilie 2006 emis de  T r i b u n a l u l   S i b i u în dosarul nr. 2542/2006

3. P. G. G - fiul lui G şi al lui B., născut la 18 Februarie 1982, E... în Mediaş, str. C. (...), nr. 8, jud. Sibiu, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 23/20 aprilie 2006 emis de  T r i b u n a l u l   S i b i u în dosarul nr. 2542/2006

4. Ţ. D. B.  - fiul lui E. şi N., născut la 10 Martie 1966, E.. în Mediaş,(...), jud. Sibiu, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 24/20 aprilie 2006 emis de  T r i b u n a l u l   S i b i u în dosarul nr. 2542/2006

5. H. I. J. T.  - fiul lui J. şi B., născut la 11 Martie 1974, E.. în Mediaş,(...),  . 27,  . B.,  . 12, jud. Sibiu, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 28/21 aprilie 2006 emis de  T r i b u n a l u l   S i b i u în dosarul nr. 2542/2006.

6. D. V. T. - fiul lui E. şi D., născut la 16.10.1979, E.. în Mediaş,(...), jud. Sibiu, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 55/16 O. 2006 emis de  T r i b u n a l u l   S i b i u în dosarul nr(...)

dacă nu sunt arestaţi în altă cauză. 

         Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi ţara, instanţa impune inculpaţilor să respecte următoarele obligaţii:

         a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau,  după caz, la instanţa de judecată ori de câte ori sunt chemaţi;

         b) să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei;

         c) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nici o categorie de arme;

         d) să nu se apropie de persoanele vătămate, membrii familiilor acestora, martori, experţi şi să nu comunice cu aceştia, direct sau indirect.

         Atrage atenţia inculpaţilor că, în caz de încălcare cu rea credinţă a obligării de a nu părăsi ţara, se va lua faţă de aceştia măsura arestării preventive.

         Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.

         Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu în sumă de 40 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

         Definitivă.   

         Pronunţată în şedinţa publică din 28.01.2008.

Curtea de Apel Alba Iulia, 2008 Actiune în constatare (Apel) Hotarârea 7/A din 25.01.2008 dată de Curtea de Apel Alba Iulia

 Pe rol se află soluţionarea apelului declarat de  reclamanta S.C. D. U. S.R.L. D împotriva sentinţei nr.178/CA/2006 pronunţată de  T r i b u n a l u l   H u n e d o a r a în dosarul nr.6137/2005.

         La apelul nominal s-a prezentat dl. D. O. – în calitate de administrator, pentru reclamanta apelantă, lipsă fiind celelalte părţi.

         Procedura este îndeplinită.

         S-a făcut referatul cauzei şi se constată că la dosar s-au depus înscrisuri din partea reclamantei apelante şi o cerere din partea d-lui avocat H. B. – apărător ales de către pârâta intimată S.C. U. U. S.R.L. D, motivat de faptul că este bolnav, fiind ataşată în acest sens adeverinţa medicală.

         De asemenea, s-au depus la dosar concluzii scrise din partea reclamantei apelante.

         Instanţa, având în vedere  că şi  pentru acest termen s-a  înregistrat la dosar cererea reprezentantului reclamantei apelante pentru schimbarea încadrării juridice din comercial în penal, pune în discuţie această cerere.

         Reprezentantul reclamantei apelante arată că este o cerere anterioară asupra căreia instanţa s-a pronunţat la termenul anterior şi înţelege să nu o mai susţină.

         În ce priveşte cererea de amânare formulată de avocat H. B. arată că se opune şi solicită judecarea la termenul de azi.

         Instanţa, având în vedere actele dosarului şi poziţia reprezentantului reclamantei apelante, respinge cererea de amânare formulată de avocat H. B. şi nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat acordă cuvântul în dezbaterea apelului.

         Reprezentantul reclamantei apelante solicită admiterea apelului aşa cum a fost formulat în scris, având în vedere şi concluziile scrise. Solicită cheltuieli de judecată.

CURTEA DE APEL

Asupra apelului de faţă ;

         Prin sentinţa nr.178/CA/2006 pronunţată de  T r i b u n a l u l   H u n e d o a r a s-a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. D. U. S.R.L. împotriva pârâţilor Consiliul local D,  S.C. U. U. S.R.L. D, S.C. E. Trans S.R.L. D, S.C. S. U. S.R.L. D, S.C. O. Trans S.R.L., S.C. E. S.R.L. D, S.C. B. G. T. Com S.R.L D, S.C. E. U. S.R.L. D şi S.C. E. U. S.R.L.D.

         Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că prin Hotărârea nr.380/2004 a Consiliului local D s-a aprobat concesionarea serviciului public local de călători, regulamentul de licitaţie, caietul de sarcini şi contractul cadru de concesiune.

         La licitaţia publică desfăşurată în data de 25.10.2004 nu a putut fi desemnat un câştigător al licitaţiei, o nouă licitaţie fiind stabilită pentru data de 08.12.2004.

         Prin contractul de asociere în participaţiune încheiat între reclamantă şi pârâtele societăţi comerciale s-a stabilit participarea împreună de către acestea prin licitaţie prin operatorul desemnat – pârâta S.C. U. U. S.R.L. D pentru a putea fi îndeplinite cerinţele prevăzute în caietul de sarcini.

         Cu ocazia finalizării procedurii de licitaţie la  data de 17.12.2004 s-a încheiat procesul – verbal nr.55699 din care rezultă că traseele 1, 2, 3 şi 8 au fost câştigate de S.C. U. U. S.R.L.D, iar traseele 4, 5, 6 şi 7 de către S.C. D Trans S.R.L. D.

         Cu adresa înregistrată sub nr.56825/29.12.2004 cele opt societăţi comerciale care au făcut parte din asociaţia în participaţiune pe lângă S.C. U. U. S.R.L. D au denunţat contractul de asociere în participaţiune şi au solicitat organizarea unei noi licitaţii.

         Consiliul local D nu a mai organizat o altă licitaţie şi a încheiat cu S.C. U. U. S.R.L. D contractul de concesiune nr.799/07.01.2005 - reclamanta şi celelalte pârâte - retrăgându-se din asociaţia în participaţiune.

         În consecinţă nu s-a putut constata că acest contract de concesiune s-a încheiat între Consiliul local D şi pârâta S.C. U. U. S.R.L. D în calitate de operator principal al contractului de asociere în participaţiune.

         S-a înlăturat susţinerea reclamantei  că prin existenţa în contractul de asociere în participaţiune a unei clauze exprese că acest contract nu poate fi denunţat unilateral, nu operează retragerea din asociaţie.

         Art.7.2 din contractul de asociere în participaţiune prevede că prezentul contract de asociere în participaţiune nu se poate denunţa în mod unilateral, în caz contrar, partea care îl denunţă fiind obligată la daune interese.

         Din conţinutul întregului articol menţionat rezultă că părţile au prevăzut şi posibilitatea denunţării lui cu suportarea de daune interese de către partea în culpă.

          Mai mult decât atât, la art.5.12 se prevede că „ dacă un operator de transport asociat iese din asociere, acesta pierde definitiv dreptul de a opera pe traseele ce fac obiectul prezentului contract”.

         În condiţiile în care toţi operatorii asociaţi s-au retras din asociaţie şi a rămas numai asociatul principal nu mai sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.251 şi urm. din  C o d u l   c o m e r c i a l, astfel că asociaţia îşi încetează existenţa.

         În această situaţie la data de 07.01.2005 contractul de concesiune nu se putea încheia de către pârâta S.C. U. U. S.R.L. D în numele asociaţiei în participaţiune ci numai în numele propriu al societăţii comerciale.

         Nici reclamanta şi nici ceilalţi pârâţi care au solicitat admiterea acţiunii nu îşi pot invoca propria culpă de denunţare unilaterală de către fiecare a contractului de asociere în participaţiune, ca justificare a admiterii acţiunii formulate.

         Pentru aceleaşi considerente şi subliniind  încă o dată dispoziţiile art.5.12.din contractul de asociere în participaţiune care prevede că dacă un operator de transport asociat iese din asociere, acesta pierde definitiv  dreptul de a opera pe traseele ce fac obiectul contractului se vor respinge ca nefondate şi celelalte capete de cerere privind obligarea pârâtei S.C. U. U. S.R.L. D de a reintroduce autovehiculul reclamantei identificat cu nr.(...) pe traseele 1,2, 3 şi 8 precum şi la plata de daune cominatorii.

         Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta care a solicitat modificarea în tot a sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii sale.

         În motivarea apelului s-a arătat că tribunalul nu s-a pronunţat asupra tuturor capetelor de cerere, hotărârea nu cuprinde motivele pentru care s-a respins cererea reclamantei, s-a interpretat greşit natura juridică a convenţiilor dintre părţi şi s-a făcut o aplicarea greşită a normelor juridice în speţă. Reclamanta a arătat că pârâtul Consiliul local al municipiului D a vătămat interesul acesteia întrucât nu îi eliberează autorizaţie de transport public rutier.  Pârâta S.C. U. U. S.R.L. a participat la licitaţia de concesionare a serviciului de transport ca reprezentant al asociaţiei din care face parte şi reclamanta şi nu în nume propriu. Pârâta S.C. U. U. S.R.L. a făcut demersuri frauduloase de denunţare unilaterală a contractului de asociere de către membrii asociaţi. Reclamanta a fost terminată să denunţe contractul de asociere şi participaţiune. La 6.04.2005 consiliul de administraţie a eliminat-o pe reclamantă din asociere. La rezilierea contractului de asociere trebuia organizată o nouă licitaţie pentru concesionarea serviciului de transport public de călători şi Consiliul local al municipiului D trebuie să emită autorizaţie de transport tuturor transportatorilor asociaţi.

         În drept s-au invocat disp.art.1,2,4,8 şi 18 din Legea nr. 554/2004, art.5, 969, 970, 1082,1084, 1169,1174,1199, 1200,1202, 1204,1491, 1492, 1503, 105, 1511, 1517 Cod civil, art.2 din O.G. nr.95/1998, H.G. nr.625/1998 şi regulamentul de funcţionare a Autorităţii Rutiere Române.

         Apelul a fost legal timbrat cu 17,5 lei taxă judiciară de timbru şi 0,45 lei timbru judiciar.

         Verificând apelul reclamantei prin prisma motivelor invocate şi  în conformitate cu prevederile art.295 Cod pr.civilă, curtea de apel constată că acesta  este nefondat pentru următoarele considerente :

         Tribunalul a soluţionat în fond toate capetele de cerere ale acţiunii reclamantei, chiar prin decizia nr.2627/18.09.2007 a Înaltei Curţi de Casaţiei şi Justiţie reţinându-se că au fost soluţionate în fond toate capetele de cerere.

         Tribunalul şi-a motivat sentinţa atât în fapt cât şi în drept şi cuprinde toate elementele prevăzute de art.261 Cod pr.civilă.

         Primele două motive de apel invocate de reclamantă apar astfel ca nefondate.

         Cu privire la interpretarea convenţiilor dintre părţi Curtea de Apel reţine că la 7.01.2005 s-a încheiat între pârâtul Consiliul local al municipiului D în calitate de

concedent şi pârâta S.C. U. U. S.R.L. în calitate de concesionar contractul nr.799 de concesiune a transportului public local de călători. Anterior, la 6.12.2004 se încheiase între reclamantă şi pârâţii 2 – 9 din petitul cererii de chemare în judecată un contract de asociere în participaţiune tocmai în vederea concesionării acestui serviciu. Deşi se convenise în art.5. 2 din contractul de asociere că părţile vor participa la licitaţie, doar pârâta S.C. U. U. S.R.L  a participat la această procedură. Este de reţinut că procedura de concesionare a transportului public local de călători desfăşurată în decembrie 2004 – ianuarie 2005 a avut loc după anularea procedurii demarate în luna oct.2004. În procesul – verbal încheiat la 25.10.2004 (filele 60 – 63) din dosarul  T r i b u n a l u l u i   H u n e d o a r a se consemnează că pârâta S.C. U. U. S.R.L. a depus contract de asociere în participaţiune, fiind clar că această pârâtă reprezintă asocierea. În cuprinsul proceselor verbale din 15.12.2004, 8.12.2004 şi 17.12.2004 nu se mai regăsesc referirile la depunerea unui contract de asociere în participaţiune, fiind clar că pârâta S.C. U. U. S.R.L. a participat în nume propriu şi a încheiat contractul de concesiune. De astfel,în mod corect a reţinut Tribunalul că reclamanta nu mai face parte din asociere încă de la 28.12.2004, înainte de încheierea contractului de concesiune ( fila 71 din dosarul  T r i b u n a l u l u i   H u n e d o a r a). Reclamanta s-a limitat la a face o simplă afirmaţie în sensul că a fost determinată să denunţe unilateral contractul de asociere în participaţiune, dar nu a făcut nicio dovadă cu privire la persoanele care a determinat-o şi mijloacele prin care a fost determinată să denunţe contractul. Intenţia reală a denunţării asocierii este evident aceea de a determina pârâtul Consiliul local al municipiului D să anuleze rezultatul licitaţiei şi de a nu încheia contractul cu pârâta S.C. U. U. S.R.L. Contractul de asociere a fost totuşi încheiat între pârâta 1 şi pârâta 2 . În speţă este irelevantă derularea procedurii de concesiune, orice persoană interesată având posibilitatea de a şi apăra interesele şi de a solicita verificarea legalităţii procedurii în conformitate cu disp.art.27 indice 2 şi 27 indice 3 din Legea nr.219/1998 ( în prezent abrogate) şi cu H.G.216/1998, competenţa revenind instanţei de contencios administrativ.

         În concluzie Curtea de Apel reţine că părţile contractului de concesiune sunt pârâtul Consiliul local al municipiului D şi pârâta S.C. U. U. S.R.L., contractul fiind în vigoare astfel că în mod corect a fost  respins  primul capăt de cerere din acţiunea reclamantei.

         Întrucât reclamanta a denunţat contractul de asociere în participaţiune nu mai poate solicita pârâtei S.C. U. U. S.R.L. să-l execute, astfel că şi al doilea capăt de cerere a fost respins ca nefondat. Mai mult decât atât, chiar şi în situaţia în care reclamanta nu  ar fi denunţat contractul de asociere în participaţiune, nu pârâta S.C. U. U. S.R.L. era în măsură să adopte decizii privind activitatea asociaţiei ci consiliul de administraţie al acesteia, în această situaţie pârâta S.C. U. U. S.R.L. neavând calitate procesuală pasivă în ce priveşte capătul de cerere nr.2.

         Întrucât primele două capete de cerere au fost respinse, tribunalul a procedat legal şi temeinic respingând pe cale de consecinţă şi capetele de cerere privind daunele cominatorii şi cheltuielile de judecată solicitate de reclamantă.

         Curtea de Apel nu va verifica criticile legate de refuzul pârâtului Consiliul local al municipiului D de a emite reclamantei autorizaţie de transport acestea fiind irelevante câtă vreme prezenta cauză nu are ca obiect obligarea pârâtului la eliberarea autorizaţiei sau anularea vreunui act administrativ. Reclamanta are deschisă calea acţiunii în contencios administrativ în faţa instanţei competente.

         Faţă de cele reţinute Curtea de Apel urmează ca în temeiul art.296 Cod pr.civilă să respingă drept nefondat apelul reclamantei.

         Întrucât apelul reclamantei urmează să fie respins va fi respinsă şi cererea privind obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată în  apel.

Pentru aceste motive

În numele legii

D E C I D E :

         Respinge drept nefondat apelul declarat de reclamanta S.C. D. U. S.R.L  D împotriva sentinţei nr.178/CA/2006 pronunţată de  T r i b u n a l u l   H u n e d o a r a în dosarul nr.6137/2005 şi cererea reclamantei privind cheltuielile de judecată în apel.

         Definitivă.

         Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

         Pronunţată în şedinţă publică azi 25.01.2008.

Curtea de Apel Alba Iulia, 2008 Plângere împotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere în judecata (art.278 ind.1 c.p.p.) (Fond) Hotarârea 9/2008 din 24.01.2008 dată de Curtea de Apel Alba Iulia

Pe rol se află soluţionarea  plângerii formulată de petenta D. N. împotriva rezoluţiei adoptată de Parchetul de pe lângă  Curtea de  A P E L   A L B A   I U L I A în dosarul nr. 374/P/2007.

         La apelul nominal făcut în cauză s-a  prezentat petenta D. N., lipsă fiind intimata U.  N. – J..

         Procedura de citare a fost îndeplinită.

         S-a făcut referatul cauzei după care se constată că petenta a depus la dosar înscrisuri.

         Nefiind alte cereri de formulat, instanţa acordă cuvântul în dezbateri.

         Petenta  lasă la aprecierea instanţei soluţionarea plângerii precizând că pur şi simplu a fost înşelată, recunoaşte că a semnat  înscrisul dar  a semnat în anumite împrejurări deoarece s-a creat o atmosferă incendiară.

         Reprezentanta parchetului  s9olicită respingerea plângerii  precizând că din actele dosarului nu rezultă indicii  sau elemente cu privire la  săvârşirea unei fapte penale de către notarul public care a întocmit actele, iar aspectele  în legătură cu cumpărătorii exced cauzei.

CURTEA DE APEL

Deliberând asupra cauzei penale de faţă;

         Constată că la data de 28 decembrie 2007  s-a înregistrat la această instanţă sub  dosar nr(...) plângerea formulată de petenta D. N.  împotriva rezoluţiei din 28 noiembrie 2007  dată în dosarul nr. 881/II/2/2007  de Procurorul general la Parchetului de pe lângă Curtea de  A P E L   A L B A   I U L I A prin care s-a  solicitat desfiinţarea acestei rezoluţii şi trimiterea în judecată a notarului U. N. J. întrucât aceasta se face vinovată de  infracţiunile prev. de art. 288, 289  şi 282 cod penal.

         În motivarea plângerii s-a arătat  că notarul,  de conivenţă cu cumpărătorii K., i-a întocmit actele prejudiciind-o, ea fiind o femeie în vârstă, bol navă şi supărată  pentru nedreptatea ce i s-a făcut.

         Examinând probele administrate în cauză şi care au stat la baza soluţiei procurorului, Curtea constată următoarele :

         Partea vătămată D. N. a formulat plângere penală împotriva notarului public U. N.  J.  pentru comiterea infracţiunilor   de  fals intelectual şi fals material  în înscrisuri  oficiale,  fapte constând în aceea că încheind  contractul de vânzare cumpărare între petentă şi  soţii K. D.  G şi K. T. G., i-a favorizat pe aceştia din urmă întrucât a refuzat să menţioneze în contract ceea ce stabiliseră părţile anterior printr-o convenţie,  diferenţa de preţ de 40.000 €, care reprezenta plata taxelor viager: lumină, gaz, salubritate, apă.

         Din actele premergătoare urmăririi penale  şi probele administrate  s-a stabilit că notarul public a autentificat contractul de vânzare cumpărare  dintre părţi în sensul  că s-a vândut imobilul identificat pentru preţul de 36.000 €, ocazie cu care s-a precizat şi modalitatea de plată; în aceeaşi zi, în faţa unui alt notar public, părţile au încheiat  o altă convenţie civilă prin care  au stabilit că pentru suma de 40.000 €  cumpărătorii vor plătii petentei vânzătoare, pe durata vieţii  acesteia taxa viageră, respectiv apă, gaz, lumină, salubritate etc.. Întrucât nu s-a dovedit reaua credinţă a notarului public,  s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public U. N. J., pentru infracţiunile reclamate, plângerea împotriva rezoluţiei procurorului fiind  respinsă prin rezoluţia Procurorului general, împotriva căreia s-a formulat prezenta plângere.

         Procedând la verificarea probelor administrate, în verificarea  plângerii petentei, instanţa constată că în sarcina notarului public U. N. J.  nu se poate reţine vreuna din infracţiunile  de fals material în  înscrisuri oficiale   ori fals intelectual (pentru infracţiunea prev. de art. 282 cod penal  nu s-a formulat iniţial plângere, însă nici nu rezultă vreun indiciu  că s-ar fi comis  vreo faptă care să  fie legată  de această infracţiune). Faptul că, consfinţind voinţa părţilor  prezente, notarul a autentificat contractul de vânzare cumpărare dintre acestea, stabilind  obiectul  lui şi preţul, contract semnat de părţi, nu poate constitui vreo infracţiune. Mai mult, deşi petenta pretinde că notarul ar fi trebuit  să cuprindă şi suma de 40.000 € ca şi contravaloarea taxelor viagere: gaz, apă, lumină, salubritate etc.,  această sumă este cuprinsă într-un alt contract, încheiat în aceeaşi zi, în faţa  unui alt notar, deci nu poate fi acuzată că a ajutat în vreun fel la prejudicierea petentei. Nu s-a dovedit  nici un act de rea – credinţă al notarului public la încheierea acestor contracte.

         Faţă de cele de mai sus şi de disp. art. 278/1 alin.8 lit.a C.pr.pen.  plângerea petentei este nefondată şi urmează a fi respinsă.

         În temeiul art. 192 alin.2 C.pr.pen. petenta va fi obligată să plătească statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

         Pentru aceste motive,   

În numele legii

H O T Ă R Ă Ş T E  :

Respinge plângerea formulată de petenta D. N. împotriva rezoluţiei din data de 28 nov. 2007, dată în dosar 881/II/2/2007, de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de  A P E L   A L B A   I U L I A.

Obligă pe petentă să plătească statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunţare cu petenta şi de la comunicare cu intimata.

         Pronunţată astăzi, 24 ian. 2008 în şedinţă publică.

www.conta-legal.ro

Curtea de Apel Alba Iulia, 2008 Actiune în anulare a hotarârii aga (Recurs) Hotarârea 9/A din 25.01.2008 dată de Curtea de Apel Alba Iulia

 Pe rol se află soluţionarea apelului declarat de reclamantul H. G. împotriva sentinţei civile nr.734/CA/2007 pronunţată de  T r i b u n a l u l   A l b a în dosarul nr(...).

         La apelul nominal s-au prezentat avocat E. F. pentru reclamantul apelant şi avocat T. B. pentru pârâta intimată S.C. A Internaţional S.R.L..

         Procedura este îndeplinită.

         S-a făcut referatul cauzei după care :

         Mandatarul pârâtei intimate depune la dosar o copie după încheierea nr.1849 din 20.04.2005 şi ordonanţele nr.4/P/3.12.2007 şi nr.1675/P din 17.12.2007, înscrisuri de care înţelege să se folosească în susţinerea apărărilor.

         Totodată, face precizarea că administratorul social în funcţie a fost numit prin această încheiere care este executorie.

          Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în dezbateri.

         Mandatarul reclamantului apelant solicită admiterea apelului aşa  cum a fost formulat în scris şi modificarea sentinţei atacate, în sensul admiterii acţiunii reclamantului şi  anularea Hotărârii A.G.E.A. din 21.09.2006, susţinând detailat motivele arătate în scris.

         Mandatarul pârâtei intimate solicită respingerea apelului ca neîntemeiat şi menţinerea sentinţei atacate ca fiind temeinică şi legală, susţinând oral motivele arătata în întâmpinare. Cu cheltuieli de judecată, conform actelor justificative pe care le depune la dosar.

CURTEA DE APEL

Asupra apelului de faţă ;

         Constată că prin Sentinţa nr.734/CA/2007 pronunţată de  T r i b u n a l u l   A l b a în dosar nr(...) s-a respins cererea reclamantului H. G., în calitate de asociat al S.C. A Internaţional S.R.L., de constatare a nulităţii absolute a Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Asociaţilor din data de 21.09.2006 prin care s-a dispus vânzarea imobilului înscris în CF 32218 A I, reprezentând sediul social al societăţi pârâte.

         Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut că reclamantul este asociat în cadrul societăţii pârâte, deţinând 25 % din părţile sociale. La data de 21.09.2006 B. a hotărât vânzarea bunului imobil ce constituie sediul social al pârâtei, fără ca reclamantul să fie convocat în forma cerută de statut, contrar dispoziţiilor art.195 din Legea nr.31/1990, respectiv prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

         La data de 17.08.2006 administratorul social în funcţie, N. J. B. convocă adunarea generală extraordinară a asociaţilor (B.), având ca ordine de zi „ vânzarea imobilului proprietatea societăţii situat în A I,(...),jud. A „, pentru data de  11.09.2006, orele 20,00 la sediul social. A doua convocare era programată la data de 21.09.2006 orale 12,00, în cazul în care la prima adunare nu erau îndeplinite condiţiile statutare.

         Convocarea asociaţilor s-a făcut cu scrisoare recomandată însoţită de confirmare de primire. Reclamantul a fost convocat, în această manieră reglementată de art.9 alin.2 din Statut, scrisoarea fiind trimisă la domiciliul indicat în actul constitutiv, respectiv „ A I, str. V.(...), (...) 2 – 63,  .2, jud.A „.

         Primirea nu a fost confirmată întrucât scrisoarea nu a fost ridicată deşi avizarea s-a făcut în mod repetat.

         Ceilalţi asociaţi au fost convocaţi în aceeaşi manieră, procedura de convocare încheindu-se în mod legal.

         La data de 11.09.2006 s-a constatat lipsa reclamantului motiv pentru care adunarea s-a întrunit la data de 21.09.2006 ocazie cu care s-a hotărât vânzarea imobilului situat în A I,(...), jud. A, înscris în CF 32218 A I, pentru suma de 340.000 Euro + TVA.

         Hotărârea s-a adoptat cu votul a 75 % din total părţilor sociale, reclamantul nefiind prezent nici la cea de-a doua şedinţă.

         Cu privire la convocarea reclamantului la adunarea generală, care a criticat legalitatea convocării pe motiv că nu a fost înştiinţat conform art.195 alin.3 din Legea nr.31/1990 raportat la art.9 alin.2 din Statut, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, prima instanţă a reţinut că este îndeplinită această cerinţă a convocării de vreme ce scrisoarea de convocare a fost comunicată la domiciliul statutar al reclamantului fiind fără relevanţă că acesta nu a confirmat de primire,

         S-a reţinut, de asemenea, din declaraţia martorilor audiaţi în cauză că reclamantul obişnuia să locuiască anumite perioade de timp într-un corp de clădire ce face parte din imobilul în care societatea îşi are sediul dar şi faptul că acesta obişnuia să refuze convocatoarele care îi erau prezentate de administratorul social.

         Critica referitoare la modificarea actului constitutiv respectiv, schimbarea sediului societăţii pârâte prin vânzarea imobilului, s-a apreciat a fi neîntemeiată întrucât, după vânzarea imobilului, la 12.10.2006, cumpărătorul a încheiat un contract de închiriere cu societatea pârâtă astfel că sediul social nu a fost modificat.

         În ce priveşte hotărârea de vânzare a imobilului s-a apreciat că preţul de vânzare de 340.000 Euro +TVA corespunde valorii stabilite printr-un raport de evaluare, de către o persoană specializată, respectiv d-nul evaluator D. N. care, la 26.07.2006 a evaluat imobilul la 336.256 – 376.777 Euro +TVA.

         Cât priveşte oportunitatea vânzării prima instanţă a reţinut, din situaţiile financiare ale societăţii pârâte, că vânzarea s-a impus pentru achitarea unui credit contractat de societate şi  pentru a înlătura o situaţie falimentară previzibilă.

         Împotriva acestei soluţii a declarat apel reclamantul solicitând schimbarea în tot a sentinţei şi pe fond admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.

         În motivarea apelului se susţine că adunarea generală a fost convocată de  o persoană fără calitate, în persoana administratorului, care a fost nelegal numită. În detrimentul său, al administratorului reclamant ; că în mod nelegal prima instanţă a înlăturat dispoziţia expresă din textul actului constitutiv care prevede că adunarea generală se convoacă prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire ceea ce în cauză nu s-a realizat şi nici nu  se putea realiza întrucât în perioada 14.07.2006 – 6.09.2006 s-a aflat în Italia ; că este nelegală convocarea şi faţă de împrejurarea că la data de 11.09.2006, când s-a observat că reclamantul nu a fost încunoştinţat despre adunarea generală, acesta trebuia convocat din nou pentru data de 21.09.2006 pentru care s-a stabilit amânarea adunării ; că prin vânzarea imobilului către S.C. „ B. Internaţional” S.R.L. al cărei administrator şi asociat  - F. (...) E. - este unul dintre asociaţii societăţii pârâte, la un preţ sub limita preţului pieţii, s-a urmărit şi s-a realizat în fapt fraudarea intereselor reclamantului în favoarea numitului asociat.

         Prin întâmpinare societatea pârâtă solicită respingerea apelului arătând că hotărârea adunării generale este legală şi temeinică, făcută în condiţiile respectării art.195 din Legea nr.31/1990 privind convocarea asociaţilor, vânzarea imobilului fiind necesară pentru salvarea societăţii pârâte de la faliment, vânzare care s-a realizat la un preţ peste nivelul pieţei.

         Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate se constată următoarele :

         Chestiunea privitoare la faptul că administratorul actual al societăţii pârâte a fost nelegal ales, în detrimentul reclamantului ( printr-o hotărâre abuzivă) nefiind, prin urmare, îndreptăţit să convoace adunarea generală a asociaţilor, nu a fost invocată în faţa primei instanţe astfel încât, potrivit art.292 Cod pr.civilă nu va putea fi examinată nici în calea de atac a apelului. Oricum, această chestiune nu a făcut obiectul hotărârii atacate, schimbarea administratorului făcând obiectul unei alte hotărâri a adunării generale.

         În ce priveşte modalitatea de convocare a asociaţilor la adunarea generală inclusiv, deci, a reclamantului, se constată că faţă de dispoziţiile art.195 alin.3 din Legea nr.31/1990, în cauză dobândesc aplicabilitate dispoziţiile actului constitutiv privitoare la convocarea asociaţilor, dispoziţii care prevăd expres, în textul art.9 din Cap.III, că adunarea generală se convoacă prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, cu cel puţin 10 zile înainte de ziua fixată pentru ţinerea acesteia sau prin convocator.

         Fiecare din cele două modalităţi de convocare, din care cea de a doua are caracter alternativ, presupun luarea efectivă la cunoştinţă despre convocare, în nici una din aceste modalităţi neputând funcţiona o luare prezumată la cunoştinţă precum în cazurile în care legea impune o anumită procedură de publicitate.

         Aşa fiind,cum voinţa părţilor cu privire la convocarea adunărilor generale, manifestată în actul constitutiv, a fost în sensul unei convocări prin luare efectivă la cunoştinţă urmează ca în speţă, convocarea prin scrisoare recomandată fără confirmare de primire, nu îndeplineşte cerinţele unei convocări efective, încălcându-se prin aceasta dispoziţiile relative la convocarea adunărilor generale prevăzute de textul art.195 alin.3 din Legea nr.31/1990.

         Cum respectivele dispoziţii, relative la materializarea dreptului asociaţilor de a participa la viaţa societăţilor comerciale, prin participarea la adunarea generală a societăţii sunt dispoziţii de ordine publică, respectarea acestora constituie o cauză de nulitate absolută ce trebuia constatată, ca atare de către prima instanţă.

         Nici convocarea alternativă, prin convocator, nu este îndeplinită în cauză, din actele dosarului (filele 165 – 180) rezultând că în perioada în care s-a putut realiza convocarea reclamantul s-a aflat în Italia, ceea ce infirmă declaraţiile martorului N. J. (tatăl administratorului societăţii pârâte), în sensul că acesta s-a aflat în A I în luna august 2006 şi a refuzat semnarea convocatorului. . Oricum, martorul nu a perceput în mod direct refuzul reclamantului ci indirect, la fel şi martora E. E. (filele 131, 138). Dacă aşa cum  se susţine de către administratorul societăţii pârâte, că reclamantul în luna august era în ţară, în locuinţa de la sediul societăţii, putea fi convocat cu confirmare de primire, eventual refuzul s-ar fi confirmat oficial de către agentul procedural.

         Cum faţă de cele menţionate, nelegala convocare a reclamantului pentru adunarea generală din 11.04.2006 este suficientă pentru anularea hotărârii în temeiul art.132 alin.3 din Legea nr.31/1990, se va admite apelul de faţă în temeiul art.296 Cod pr.civilă, şi se va schimba în tot hotărârea atacată în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată.

         Critica invocată de reclamant privitoare la necesitatea unei noi convocări, pentru cel de-al doilea termen, din 24.09.2006 este nefondată, stabilirea ambelor termene prin convocator fiind posibilă în temeiul art.118 din Legea nr.31/1990.

         Tot astfel, sunt nefondate şi criticile privitoare la preţul vânzării ori la oportunitatea vânzării imobilului, aceste chestiuni  neavând o reglementare în conţinutul Legii nr.31/1990 nu vor putea fi cenzurate de instanţă pe acest temei.

         La fel, şi chestiunea privitoare la         persoanele cărora societatea le-a vândut imobilul în discuţie, mai ales că acest aspect nici nu a făcut obiectul hotărârii adunării generale atacate.      

Pentru aceste motive

În numele legii

D E C I D E :

         Admite drept fondat apelul declarat de reclamantul H. G. împotriva sentinţei civile nr.734/CA/2007 pronunţată de  T r i b u n a l u l   A l b a în dosarul nr(...) pe care o modifică în tot şi în consecinţă :

         Admite acţiunea reclamantului împotriva pârâtei S.C. A INTERNAŢIONAL S.R.L.  şi constată nulitatea absolută  a Hotărârii B. a pârâtei din 21.09.2006.

         Respinge cererea pârâtei privind cheltuielile de judecată la judecata în fond şi în apel.

         Definitivă.

         Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

         Pronunţată în şedinţă publică azi 25.01.2008.

www.conta-legal.ro

Curtea de Apel Alba Iulia, 2008 Plângere împotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere în judecata (art.278 ind.1 c.p.p.) (Fond) Hotarârea 8/2008 din 24.01.2008 dată de Curtea de Apel Alba Iulia

 Pe rol se află soluţionarea plângerii formulată de petenta SC I. Ho O. SRL M.  împotriva rezoluţiei adoptată de Parchetul de pe lângă Curtea de  A P E L   A L B A   I U L I A în dosarul nr. 275/P/2007.

         La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat S. E.  cu delegaţie de apărător ales al intimatei S. D. şi avocat E. M. cu delegaţie de apărător ales al intimatului M. D. O. 

         Procedura de citare este   îndeplinită.

         S-a făcut referatul cauzei după care avocat S. depune la dosar înscrisuri şi precizează că nu mai are  alte cereri de formulat.

         Avocat E. M. învederează instanţei că numele corect al intimatului pe care –l reprezintă este M. D. O.  şi nu M. D. O. şi are cunoştinţă despre dosar şi termenul de judecată. Mai arată că nu mai are alte cereri de formulat.

         Nefiind alte cereri de formulat, instanţa acordă cuvântul în dezbateri.

         Avocat S. E.  solicită respingerea plângerii şi menţinerea ca legală şi temeinică a rezoluţiei atacate. 

         Avocat E. M.  solicită  ca în temeiul art. 278/1  alin.8 lit.a C.pr.penală respingerea plângerii  ca fiind nefondată cu obligarea petentei la plata cheltuielilor judiciare.

         Reprezentanta parchetului  solicită respingerea plângerii şi menţinerea rezoluţiei atacate ca legală şi temeinică, în cază neexistând indicii  de săvârşire a unei fapte penale.

CURTEA DE APEL

Deliberând asupra cauzei penale de faţă;

         Constată că la data de 5 decembrie 2007 s-a înregistrat la această instanţă sub nr(...) plângerea formulată de SC „I. HO O.” SRL M. împotriva rezoluţiei din data de 9.11.2007 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de  A P E L   A L B A   I U L I A, pronunţată în dosar nr. 275/P/2007, motivat de aceea că probele administrate dovedeau existenţa faptelor reclamate, săvârşite de executorul judecătoresc S. D. D. şi de M. D. O., astfel că aceştia au comis infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu contra intereselor obşteşti, abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, înşelăciune şi furt calificat.

         A fost criticată soluţia procurorului pentru următoarele aspecte :

         - nu au ştiut dacă după data de 12.07.2007 executorul judecătoresc S. D. D. a mai încheiat acte de executare în dosarul execuţional 93/2007, aflând doar la 23.08.2007 că au fost evacuaţi din spaţiu.

         - contractul pentru executarea silită s-a încheiat între M. D. şi executorul judecătoresc S. D. la 12.07.2007, iar titlul executoriu s-a ridicat de la  J u d e c ă t o r i a   P e t r o ş a n i la o dată ulterioară, respectiv 16.07.2007.

         - organul de executare nu a avut în vedere că nu toate bunurile existente la sediul din M., bd. (...) nr.1 erau ale societăţii, şi se poate demonstra cu acte contabile că parte din ele nu le aparţineau, iar evaluarea bunurilor nu e conformă cu valoarea acestora.

         - în spaţiul petentei de pe(...), în ultima perioadă firma nu-şi mai desfăşura activitatea, intrarea la firmă făcându-se de pe strada (...).

         - evacuarea petentei s-a făcut a doua zi după comunicarea actelor, ori trebuia să treacă un termen de 5 zile.

         - organul de executare nu a întocmit un proces-verbal de custodie pentru bunurile care nu aparţineau societăţii petente.

         - soţia petentului a primit a primit actele de executare doar în 16.07.2007

         - creditorul şi organul de executare au avut intenţia de a prelua bunurile societăţii la un preţ foarte mic şi fără ştiinţa petentei

         - executarea a fost posibilă pentru că M. D. O.-reprezentantul creditoarei, deţinea şi el o cheie a spaţiului

         - executorul judecătoresc a comunicat acte ulterior la sediul de unde tocmai evacuase societatea petentă.

         - petenta ar fi evacuat spaţiul de bună-voie dacă ştia de executarea silită.

         Examinând rezoluţia atacată în raport de motivele plângerii invocate, Curtea constată că această plângere este nefondată şi urmează a fi respinsă în baza art. 278/1 alin.8 lit.a C.p.p.

         În mod corect procurorul a reţinut că executarea silită s-a făcut de către executorul judecătoresc cu respectarea dispoziţiilor legale. După întocmirea dosarului de executare, la 12.07.2007, petenta a fost încunoştiinţată de executare, aceasta efectuându-se la 17.07.2007, deci după trecerea a 5 zile. De reţinut că petenta ştia de faptul că există hotărârea judecătorească de evacuare încă anterior, între J. E. şi M. D. O. existând şi discuţii anterioare cu privire la acest aspect.

         Executorul judecătoresc a avut de efectuat o executare încuviinţată prin încheierea nr. 658/4 iulie 2007 a  J u d e c ă t o r i e i   P e t r o ş a n i, iar la 12.07.2007 a afişat documentele de executare la sediul debitoarei, ulterior la 17.07.2007, cu sprijinul poliţiei, procedând la această executare. În timpul executării, executorul a consemnat în proces-verbal toate bunurile identificate în încăperi, nefiind dovedită vreo sustragere a unor bunuri. Dacă, afirmativ, au existat bunuri care nu aparţineau societăţii petente, executorul nu avea de unde să ştie a cui este proprietatea fiecărui bun găsit în spaţiu.

         De altfel, prin hotărâre judecătorească definitivă (sentinţa civilă nr. 4570 din 19 octombrie 2007 a  J u d e c ă t o r i e i   P e t r o ş a n i) s-a respins contestaţia la executare formulată de petentă reţinându-se cu putere de lucru judecat că executorul judecătoresc a înmânat personal somaţia pentru executare, făcându-i cunoscut petentei să procedeze de bună-voie la executarea titlului executoriu şi, pentru că  nu s-a dat curs acestei somaţii a procedat la executare în 17.07.2007.

         Susţinerile petentei din plângerea de faţă, pe lângă faptul că sunt nedovedite, nici nu sunt reale cu privire la felul în care s-ar fi făcut executare, pe care o apreciază a fi abuzivă. Faptul că actele s-au comunicat la sediul din b-dul (...), este un lucru legal întrucât acolo era sediul petentei (în caz că şi-ar fi schimbat sediul, avea obligaţia să încunoştiinţeze despre aceasta. Mai sus s-a arătat felul legal în care s-a făcut executarea, reţinut în baza actelor de la dosar. În ce privesc susţinerile că s-ar fi comis şi infracţiuni de înşelăciune sau furt calificat, acestea sunt, de asemenea, nedovedite.

         Întrucât plângerea este nefondată şi urmează a fi respinsă în baza art. 192 al.2 C.p.p. petenta va fi obligată să plătească statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, iar intimatului M. D. O. suma de 640 lei cu acelaşi titlu.

         Pentru aceste motive,

În numele legii

H O T Ă R Ă Ş T E :

         Respinge plângerea formulată de S.C. I. HO O. S.R.L. M. împotriva rezoluţiei din data de 9.11.2007 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de  A P E L   A L B A   I U L I A dată în dosar 275/P/2007.

         Obligă pe petentă să plătească statului sume de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, iar intimatului M. D. O. suma de 640 lei cu acelaşi titlu.

         Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

         Pronunţată astăzi 24 ianuarie 2008 în şedinţă publică.www.conta-legal.ro

Curtea de Apel Alba Iulia, 2008 Omorul calificat (art. 175 c.p.) (Apel) Hotarârea 5/A/2008 din 22.01.2008 dată de Curtea de Apel Alba Iulia

 Pe rol se află  soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă   T r i b u n a l u l     S i b i u, împotriva sentinţei penale nr.221/2007 pronunţată de  T r i b u n a l u l   S i b i u în dosarul nr(...).

         La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul intimat E. N., în stare de arest, asistat de avocat S. S., apărător ales, lipsă fiind restul părţilor.

         Procedura de citare este legal îndeplinită.

         S-a făcut referatul cauzei după care:

         Instanţa procedează la audierea inculpatului intimat E. N., declaraţie consemnată  la dosar.

         Reprezentantul parchetului şi apărătorul  inculpatului intimat  învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare faţă de care instanţa acordă cuvântul în dezbateri.

          Reprezentantul parchetului  solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, în sensul   desfiinţării sentinţei penale atacate şi  a se trimite cauza spre rejudecare instanţei de fond-  T r i b u n a l u l   S i b i u  faţă de împrejurarea că  există contradicţie între minuta şi  dispozitivul acestei  hotărâri.

         Mai arată că   instanţa de fond trebuia  să aplice circumstanţe atenuante şi pentru infracţiunea  prev. de  art.1/1 pct.1  din Legea nr.61/1991, cu  toate că  circumstanţele atenuante  nu  se impune a fi reţinute la individualizarea nici uneia dintre pedepse.

         Avocat S.   S., apărătorul ales al inculpatului   intimat   E. N. solicită   respingerea  apelului  parchetului ca nefondat şi  a se menţine ca legală şi temeinică hotărârea penală atacată. Arată  că inculpatul a recunoscut  că  a lovit  întrucât erau  mai multe persoane peste el  şi  a încercat  să  se apere.

         Inculpatul  E. N.  având ultimul cuvânt  învederează că regretă   fapta.

CURTEA DE APEL

Asupra apelului   penal de faţă

         În deliberare, constată:

         Prin sentinţa penală nr. 221/12.11.2007 pronunţată de  T r i b u n a l u l   S i b i u în dosarul nr(...), a fost condamnat inculpatul E. N. la pedepsele de:

-         8 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a-c CP, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 174 alin. 1, 175 lit. i CP, cu apl. art. 74 lit. a şi c, 76 lit. a CP.

-         2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 1/1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991.

     În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b CP, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor.

         A fost privat inculpatul de exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b, c, e CP, în condiţiile art. 71 CP.

         În baza art. 350 CPP, s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi în baza art. 88 CP, s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestului preventiv, începând cu 6.11.2006.

         În baza art. 14 rap. la art. 346 CPP, coroborat cu art. 998 Cod Civil,  a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile P. N. M. suma de 504,2 lei cu titlu de despăgubiri civile şi suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale.

         În baza art. 14 rap. la art. 346 CPP, coroborat cu art. 998 Cod Civil,  a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile E. E. suma de 20.000 lei cu titlu de daune morale şi câte 113 lei lunar, cu titlu de despăgubiri periodice, începând cu decesul tatălui – 6.11.2006, până la majoratul acestuia sau alte dispoziţii ale instanţei.

         În baza art.  118 lit. b CP, s-a confiscat briceagul folosit de inculpat la comiterea infracţiunii.

         În baza art. 191 CPP, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2100 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu. 

         În fapt, s-a reţinut în actul de sesizare, că la data de 5 noiembrie 2006, începând cu ora 19, inculpatul E. N. a participat la balul organizat în sala D. Cultural din satul Copşa M, jud.Sibiu.

         În jurul orelor 24 inculpatul i-a aplicat martorului D. M. G câteva lovituri cu pumnii şi I-a ameninţat cu cuţitul pe martorul D.     H.,  fapt care a creat iritare în  rândul  concetăţenilor persoanelor agresate, situaţie în urma căreia inculpatul a ieşit în curtea D. cultural.

         În momentul în care inculpatul a părăsit sala D. Cultural în apropierea uşii se afla victima E. E., iar inculpatul, fără motiv, i-a aplicat o lovitură cu lama briceagului, cauzându-i o rană penetrantă intratoracic, cu leziune cardiacă şi pulmonară, abandonând apoi briceagul în curtea D..

         În aceeaşi noapte victima a decedat.         

         Constatarea medico-legală efectuată victimei a concluzionat că moartea sa a fost de natură violentă şi s-a datorat hemoragiei interne şi externe consecutive unei plăgi penetrante intratoracic cu lezare pulmonară şi cardiacă, produsă prin lovire cu un corp tăietor înţepător, la data de 6 noiembrie 2006, moartea ei fiind în legătură cauzală directă a actului de violenţă exercitat de inculpat.

         În faza de urmărire penală au fost administrate următoarele probe: declaraţia inculpatului, ale părţii civile P. N. M., declaraţiile martorilor D. M. G, D. H., E. B., E. D. M., E. M., I. B. N., I. T. N., S. G. B., T. loan, B. M. O., raportul de constatare medico-legală nr.302/11/36 din 16 noiembrie 2006 al Serviciului de medicină Legală Judeţean Sibiu, procesul verbal de cercetarea locului unde a fost comisă infracţiunea.

         Analizând probatoriul administrat în cauză instanţa reţine în fond următoarele:

La data de 5 noiembrie 2006 în sala D. Cultural din Copşa M, jud.Sibiu s-a organizat un E. la care a participat şi inculpatul E. N., împreună cu un grup de consăteni, fiind, de asemenea, prezentă şi victima E. E..

         În jurul orelor 23 între inculpat şi martorul Curcea M. s-a iscat un conflict în urma căruia inculpatul l-a lovit, iar acesta din urmă a căzut. în conflict a intervenit martorul Curcea H., care a fost ameninţat de către inculpat cu un cuţit.

         Atitudinea inculpatului şi a persoanelor agresate a generat o situaţie conflictuală în anturajul părţilor implicate în dispută, iscându-se un scandal, oamenii din cămin lovindu-se cu scaune şi cu pumnii.

         Inculpatul, la rândul său a fost lovit de martorul E. B., a fugit înspre ieşirea din cămin unde a fost urmărit de mai multe persoane care au început să exercite acte de agresiune asupra lui.

         În busculada creată, inculpatul I-a lovit cu cuţitul pe E. E. care se afla în imediata apropiere a zonei de conflict, cauzându-i o plagă penetrantă intratoracic, cu lezare cardiacă şi pulmonară în urma căreia acesta a decedat.

         Cele menţionate mai sus rezultă din declaraţiile martorilor oculari D. M., D. H., I. B., E. D., E. B., I. T. care, toţi atestă agresiunile inculpatului
asupra martorului D., faptul că acesta a ameninţat cu un cuţit aflat
asupra sa pe martorul D. H., de asemenea, relatează scandalul
iscat între cele două grupuri de tineri din Copşa M şi respectiv
E..         

         Instanţa a reţinut  că nici unul din martorii audiaţi în cauză nu au văzut-o pe victimă să participe activ la scandalul survenit în Căminul Cultural şi, mai mult, să-l agreseze pe inculpat sau pe vreunul din participanţii la conflict.

         Astfel, instanţa nu a putut reţine dispoziţiile art.73 lit.b Cp. cu privire la săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, atâta vreme cât din nici o probă administrată în cauză nu rezultă vreo atitudine provocatoare a victimei produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă.

         De asemenea, nu a putut fi reţinută nici circumstanţa atenuantă prev. de art.73 lit.a Cp. privind depăşirea limitelor legitimei apărări.

Pentru existenţa acestei circumstanţe se cer îndeplinite condiţiile ca făptuitorul să se fi aflat, la început, în legitimă apărare, să fi depăşit limitele unei apărări legitime, iar această depăşire să nu se întemeieze pe tulburarea sau temerea acestuia. Ori, din toate probele administrate, rezultă că inculpatul nu s-a aflat nici un moment în stare de legitimă apărare faţă de victima E., care nu l-a agresat în nici un fel pe inculpat, fiind o condiţie esenţială pentru reţinerea acestei circumstanţe ca apărarea să se îndrepte împotriva agresorului, pentru ca acesta din urmă să înceteze atacul şi astfel că fie salvate valorile periclitate.

         Instanţa a  reţinut în  probaţiune şi raportul de constatare medico -
legală nr.302/ll/36 din 16 noiembrie 2006 al Serviciului de Medicină
Legală Judeţean Sibiu, în care se concluzionează că moartea lui E.
E. a fost de natură violentă, în legătură cauzală directă cu plaga
înjunghiată produsă de inculpat şi, de asemenea, şi declaraţia
inculpatului E. N., care recunoaşte comiterea faptei şi o regretă
sincer.

         Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel inculpatul Parchetul de pe lângă  T r i b u n a l u l   S i b i u, solicitând a se constata că în mod nelegal instanţa a reţinut circumstanţe atenuante numai cu privire la una din infracţiuni, iar pe de altă parte invocând netemeinicia pedepsei de 8 ani închisoare, pe motivul că nu se justifica reţinerea de circumstanţe atenuante.  S-a mai invocat că există contradicţie între minută şi dispozitiv, ceea ce impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

         Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate, prin prisma motivului de apel invocat, precum şi din oficiu, Curtea constată că apelul Parchetului de pe lângă  T r i b u n a l u l   S i b i u  este fondat, pentru următoarele considerente:

         Curtea împărtăşeşte opinia instanţei de fond, în sensul că reţinerea de circumstanţe atenuante se poate efectua doar cu privire la anumite infracţiuni pentru care este cercetat inculpatul.

         Raportat la cazul de faţă însă, Curtea apreciază că acele circumstanţe personale judiciare care au justificat reducerea pedepsei pentru infracţiunea de omor calificat  se impun a fi reţinute şi trebuie să producă acelaşi efect şi în privinţa celeilalte infracţiuni, mai puţin grave, cea prev. de art. 1/1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991.

         Găsind întemeiată soluţia instanţei sub aspectul reţinerii de circumstanţe atenuante judiciare, nu poate fi primită susţinerea Parchetului privind înlăturarea acestora.

         De asemenea, nu s-a evidenţiat, aşa cum se invocă, existenţa vreunei contradicţii între dispozitivul hotărârii şi minută, singura omisiune a instanţei privind menţionarea momentului de la care se datorează prestaţia periodică către partea civilă E. E. fiind îndreptată prin încheierea din 14.12.2007.

         Pentru aceste considerente, în temeiul art. 379 pct.2 lit. a CPP, Curtea va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă  T r i b u n a l u l   S i b i u împotriva sentinţei  penale nr. 221/12.11.2007 pronunţate de  T r i b u n a l u l   S i b i u în dosarul nr(...).

                            Va desfiinţa sentinţa penală atacată, numai sub aspectul laturii penale a cauzei, în ce priveşte nereţinerea circumstanţelor atenuante judiciare faţă de infracţiunea prev. de art. 1/1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 şi rejudecând cauza în aceste limite:

                             Va descontopi pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, în pedepsele componente de:

         - 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 174 alin. 1, 175 alin. 1 lit. i CP, cu aplicarea art. 74 lit. a şi c CP, art. 76 lit. a CP. şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a-c CP.

                           -  2 ani  închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 1/1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991.

                        Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului E. N. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 1/1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, de la 2 ani închisoare, la 2 luni închisoare, urmare a reţinerii dispoziţiilor art. 74 lit. a şi c CP, art. 76 lit. e  CP.

                        În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b CP, va contopi pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a-c CP, pedeapsă pe care o va executa inculpatul.

                        În baza art. 350 CPP, va menţine starea de arest a inculpatului.

                        În baza art. 88 CP, va  deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive, cu începere din 6.11.2006 până în 22.01.2008.

         Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

                            Cheltuielile judiciare în apel vor rămâne în sarcina statului.

         Pentru aceste motive,

                                                   ÎN NUMELE LEGII

                                                             DECIDE

         Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă  T r i b u n a l u l   S i b i u împotriva sentinţei  penale nr. 221/12.11.2007 pronunţate de  T r i b u n a l u l   S i b i u în dosarul nr(...).

                            Desfiinţează sentinţa penală atacată, numai sub aspectul laturii penale a cauzei, în ce priveşte nereţinerea circumstanţelor atenuante judiciare faţă de infracţiunea prev. de art. 1/1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 şi rejudecând cauza în aceste limite:

                            Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, în pedepsele componente de:

         - 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 174 alin. 1, 175 alin. 1 lit. i CP, cu aplicarea art. 74 lit. a şi c CP, art. 76 lit. a CP. şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a-c CP.

                           -  2 ani  închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 1/1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991.

                        Reduce pedeapsa aplicată inculpatului E. N. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 1/1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, de la 2 ani închisoare, la 2 luni închisoare, urmare a reţinerii dispoziţiilor art. 74 lit. a şi c CP, art. 76 lit. e  CP.

                        În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b CP, contopeşte pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a-c CP, pedeapsă pe care o va executa inculpatul.

                        În baza art. 350 CPP, menţine starea de arest a inculpatului.

                        În baza art. 88 CP, deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive, cu începere din 6.11.2006 până în 22.01.2008.

         Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

                            Cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.

                            Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

                            Pronunţată în şedinţa publică din 22.01.2008.www.conta-legal.ro