Parchetul de pe lângă Curtea de A p e l A l b a-I reprezentat prin procuror J. O.
Pe rol se află pronunţarea asupra recursurilor declarate de inculpatul
E. J.-T. şi partea civilă B. B. J.
împotriva deciziei penale nr.228 din 24.10.2007 pronunţată de T r i b u n a l u l S i b i u- secţia penală în dosar nr(...).
Cauza s-a dezbătut la data de 22 Ianuarie 2008 când părţile prezente au pus concluzii consemnate în încheierea de amânare a pronunţării de la acea dată şi care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de faţă;
Constată că prin sentinţa penală nr. 87 din 13 aprilie 2006, pronunţată de J u d e c ă t o r i a A v r i g, s-a dispus în baza art. 182 alin.1 şi 2 teza 6 Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit.a. Cod penal, condamnarea inculpaţilor E. J.-T. şi N. J. – S. la câte 2 ani închisoare , pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă.
În baza art. 99, 100, 104 Cod penal, s-a dispus faţă de inculpatul minor S. E. – H., măsura educativă a internării într-un centru de reeducare, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă.
În baza art. 14, 346 cod pr. penală, coroborat cu art. 998 Cod civil, s-a dispus obligarea inculpaţilor în solidar, inculpatul minor S. E. – H. în solidar cu părţile responsabile civilmente S. J. şi S. M., să plătească părţii civile B. B.-J. , suma de 10.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale, precum şi la plata către Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Sibiu a sumei de 3.128,36 lei, plus dobânzi şi penalităţi de întârziere până la data stingerii datoriei, cu titlu de cheltuieli servicii medicale.
S-au respins restul pretenţiilor civile, precum şi cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul E. J.- T..
În baza art. 191 cod procedură penală, s-a dispus asupra cheltuielilor judiciare avansate de stat şi de părţi.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în noaptea de 14/15 ianuarie 2005, în jurul orelor 24,00, în com. D. jud. Sibiu, în stradă, pe fondul consumului de alcool şi a unor relaţii anterioare tensionate între partea vătămată B. B.-J. şi inculpaţi, s-a produs o altercaţie, inculpaţii agresând partea vătămată, producându-i leziuni grave, care au impus internarea acestuia în spital.
Iniţial, partea vătămată, aflată în stare de ebrietate, după ce i-a întâlnit pe inculpaţi, i-a reproşat inculpatului N. J.-S., un conflict mai vechi, motiv pentru care s-a îmbrâncit cu el căzând , iar când inculpatul S. E.-H. a încercat să o ajute să se ridice din zăpadă, partea vătămată l-a lovit cu pumnul în faţă.
S. părţii vătămate a declanşat acţiuni violente din partea celor trei inculpaţi, care i-au aplicat lovituri repetate cu pumnii şi picioarele, în zona toracelui şi abdomenului, partea vătămată rămânând în stare de inconştienţă. După ce au adus partea vătămată în stare de inconştienţă, de teamă de a nu deceda din cauza frigului, inculpaţii s-au deplasat de domiciliul acesteia, unde i-au anunţat pe părinţi şi concubină despre faptul că partea vătămată este băut, fără să-i spună că a fost agresat. Împreună cu tatăl părţii vătămate, martorul B. B. – senior şi concubina părţii vătămate şi martora D. E. , s-au deplasat la locul unde a avut loc incidentul şi au transportat partea vătămată la domiciliu. Ulterior , partea vătămată a fost spitalizat, actele de violenţă exercitate de inculpaţi asupra părţii vătămate B. B.- J. având ca urmare producerea unui traumatism abdominal cu hemoperitoneu masiv, ruptură de mezenter, ruptură de ramuri ileale ale arterei mezenterice superioare şi ruptură de vene mezenterice, leziuni traumatice grave, care au impus supunerea victimei la o intervenţie chirurgicală.
T r i b u n a l u l S i b i u, prin decizia penală nr. 19/2 februarie 2007, a respins cererile de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpaţii E. J.- T. şi S. E.- H. din infracţiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin.1. şi 2 teza a 6 – a cod penal, în infracţiunea de lovire şi alte violenţe prev. de art. 180 alin.1. cod penal.
S-a admis apelul formulat de partea civilă B. B.-J. şi s-au majorat daunele morale stabilite în solidar în sarcina inculpaţilor E. J.-T. şi N. J.-S. de la suma de 20.000 lei la suma de 40.000 lei.
S-a admis şi apelul formulat de inculpatul S. E.-H. şi în temeiul disp. art. 998 cod civil, art. 14, 346 cod pr. penală, au fost obligaţi inculpaţii E. J.- T. şi marin J.-S., la plata sumei de 10.000 lei, cu titlu de daune materiale către partea civilă B. B.-J., din care suma de 7.000 lei în solidar cu inculpatul S. E. – H. şi cu părţile responsabile civilmente S. J. şi S. M..
Au fost obligaţi inculpaţii E. J.- T. şi N. J.-S., în temeiul art. 14, 346 cod pr. penală, art. 998 cod civil, OUG. 72/2006, art. 313 din Legea 95/2006, la plata sumei de 3.128,36 lei plus dobânzi şi penalităţi de întârziere cu titlu de cheltuieli servicii medicale către Spitalul Clinic Judeţean Sibiu, din care suma de 2.085,57 lei, în solidar cu inculpatul S. E. – H. şi cu părţile responsabile civilmente S. J. şi S. M..
S-au micşorat cheltuielile judiciare la care a fost obligat inculpatul S. E.- H. în solidar cu părţile responsabile civilmente.
S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei atacate.
S-a respins apelul formulat de inculpatul E. J.-T. ca nefondat.
Curtea de A p e l A l b a-I, prin decizia penală nr.79/2007, a admis recursurile declarate de inculpaţii E. J.-T. şi S. E.-H. şi părţile responsabile civilmente S. J. şi S. M., a casat decizia nr. 19 din 2 februarie 2007 şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel T r i b u n a l u l S i b i u.
În considerentele deciziei de casare, Curtea de A p e l A l b a-I, a reţinut că instanţa de apel a încălcat disp. art. 378 alin.3 Cod procedură penală, întrucât nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor de apel.
Se motivează în continuare că deşi inculpatul S. E.- H. a invocat că în dosarul nr. 36/P/2005, nu au fost îndeplinite obligaţiile prev. de art. 6 alin.5. Cod procedură penală cu ocazia audierii sale din 25 ianuarie 2006, iar la audierea din 22 august 2005 nu a beneficiat de o apărare efectivă şi reală, instanţa de apel nu a analizat aceste motive de apel. De asemenea s-a apreciat că deşi inculpaţii au invocat şi nerespectarea disp. art. 3 şi art. 4 Cod procedură penală cu privire la aflarea adevărului şi la rolul activ de către instanţa de fond, nici acest motiv de apel nu a fost analizat.
Raportat la inculpatul E. J.- T., care a invocat neîndeplinirea cerinţelor legale la audierea acestuia, întrucât nu ştie să scrie şi să citească, de asemenea s-a apreciat că acest motive de apel nu a fost analizat.
Prin decizia penală nr. 228/24.10.2007 pronunţată de T r i b u n a l u l S i b i u – Secţia penală au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii E. J. T., S. E. H. şi părţile civilmente S. J. şi S. M.. În baza art. 192 Cod procedură penală au fost obligaţi inculpaţii apelanţi să plătească fiecare câte 250 lei Statului cu titlu de cheltuieli judiciare, inculpatul minor S. E. H. în solidar cu părţile responsabile civilmente.
În motivarea acestei decizii Tribunalul a reţinut următoarele:
În cererea de apel, inculpatul E. T., a solicitat achitarea pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 cod penal în temeiul art. 11 pct.2. lit.a. raportat la art. 10 lit.c. cod procedură penală, cu motivarea că din probele administrate în cauză nu rezultă că acest inculpat i-a aplicat lovituri părţii vătămate cu intenţia de a-i produce acesteia vătămări corporale. În apărare, inculpatul apelant E. T. învederează că a intervenit în timpul agresiunii numai ca ceilalţi inculpaţi să nu-l mai lovească pe partea vătămată, căreia inculpatul E. i-a aplicat câteva palme peste faţă pentru a se trezi.
Tribunalul, analizând motivul de apel invocat, sub aspectul laturii penale, a constatat că susţinerile inculpatului sunt infirmate de depoziţiile martorilor audiaţi în cauză. Astfel, participarea inculpatului la săvârşirea faptei este confirmată de martora N. F.- D., care a arătat că a asistat la incident şi a văzut trei tineri care loveau victima căzută la pământ cu pumnii şi picioarele în zona spatelui şi abdomenului.
De asemenea, martorele U. U. şi O. J.- J., aceasta din urmă arătând că i-a văzut pe cei patru bărbaţi în timp ce se împingeau în zăpadă. Apropiindu-se de locul incidentului, martora a constatat că cel căzut la pământ este numitul B. B. şi crezând că acesta este în stare de ebrietate şi-a continuat drumul. La scurt timp i-a întâlnit pe inculpaţii E. şi S., care au întrebat-o dacă l-a văzut pe partea vătămată şi la răspunsul afirmativ al acesteia, inculpaţii i-au cerut să nu spună nimic despre ce a văzut.
Ori o astfel de atitudine a inculpatului E. nu s-ar fi justificat dacă acesta nu ar fi avut nici o contribuţie la săvârşirea faptei. De asemenea, săvârşirea faptei de către inculpatul E. este confirmată şi de declaraţiile coinculpatului N. J., care arată „ că şi E. T. l-a lovit pe B. cu picioarele” (fila 59 dosar 36/P/2005), precum şi a inculpatului S. E. – H. care arată că „ B. s-a prăbuşit la pământ în stare de inconştienţă şi atunci l-au lovit toţi trei cu picioarele „ ( fila 68 dosar nr. 36/P/2003).
Starea de fapt dovedită în cauză, a justificat reţinerea în sarcina inculpatului E. a săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală gravă şi respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice.
Analizând în continuare, motivele de apel susţinute de inculpatul S., tribunalul, cu privire la încălcarea dreptului la apărare a reţinut următoarele :
Astfel, inculpatul a invocat încălcarea dreptului său la apărare, cu motivarea că, nu a fost asistat de apărător, atunci când a dat declaraţia din 25 ianuarie 2005, tribunalul a constatat că inculpatul nu a fost asistat de un avocat la acea dată.
Ulterior, cu ocazia unor declaraţii date în faţa organelor de urmărire penală, la 28 martie 2005 şi 22 august 2005, inculpatul minor a fost asistat de un avocat, conţinutul acestor declaraţii fiind identic cu cea dată în lipsa unui apărător, astfel că, chiar dacă s-ar înlătura prima declaraţie, nefiind dată în conformitate cu dispoziţiile legale, ulterior, inculpatul atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul judecăţii a beneficiat de apărare calificată, fiindu-i respectat astfel dreptul la apărare.
În motivele de apel, inculpatul S. a invocat şi aspecte formale privind lipsa datei pe delegaţie a apărătorului inculpatului, aspect ce nu poate determina nulitatea actelor procedurale efectuate în privinţa inculpatului pe care îl reprezenta ( luarea declaraţiilor şi prezentarea materialului de urmărire penală); întrucât prezenţa apărătorului este confirmată de faptul cert că acesta a semnat alături de inculpat declaraţiile şi procesul verbal prin care i s-au adus la cunoştinţă învinuirile.
Al treilea motiv de apel învederat de inculpatul S., priveşte, lipsa rolului activ a organelor judiciare în aflarea adevărului.
Tribunalul, a constatat neîntemeiat şi acest motiv, întrucât în cadrul urmăririi penale, organele judiciare au luat declaraţii tuturor inculpaţilor precum şi părţii vătămate, au audiat toţi martorii oculari, s-au efectuat expertize medico legale, toate aceste probe coroborate confirmând săvârşirea faptelor de către inculpaţi.
În ce priveşte critica privind lipsa unei expertize psihiatrice a inculpatului minor, tribunalul constată că în cursul urmăririi penale s-a efectuat expertiza psihiatrică, care concluzionează că inculpatul minor a acţionat cu discernământ.
În ce priveşte lipsa referatului de evaluare a inculpatului minor, la data soluţionării cauzei pe fond, efectuarea acestui referat nu era obligatorie şi de altfel lipsa acestuia a fost suplinită în cadrul soluţionării apelului, când s-a dispus efectuarea referatului de evaluare de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă T r i b u n a l u l S i b i u.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul E. J. T. şi partea civilă B. B. J..
Inculpatul E. J. T., prin apărătorul ales a solicitat admiterea recursului constatând că nu a participat la săvârşirea faptei ce i se impută iar în subsidiar să i se aplice o pedeapsă cu suspendare condiţionată.
În motivarea recursului se invocă: disp. art. 385/9 pct. 6 Cod procedură penală arătându-se că urmărire penală nu s-a consemnat într-un proces verbal separat că nu ştie să citească; disp. art. 385/9 pct. 8 Cod procedură penală deoarece nu i s-a efectuat o expertiză medico-legală psihiatrică iar el suferă de o deficienţă mintală; disp. art. 385/9 pct. 9 Cod procedură penală deoarece instanţa de apel a răspuns motivelor de apel invocate în mod deziderativ şi sumar; disp. art. 385/9 pct. 10 Cod procedură penală, instanţa de apel nepronunţându-se cu privire la unele probe administrate, ori a unor cereri esenţiale; disp. art. 385/9 pct. 14 deoarece i s-a aplicat o pedeapsă greşit individualizată, în speţă putându-i-se aplica şi o pedeapsă cu suspendarea executării acesteia.
Partea civilă B. B. J., prin apărătorul ales solicită admiterea recursului, desfiinţarea deciziei atacate în partea privitoare la despăgubirile materiale şi daunele morale acordate, majorarea acestora şi obligarea inculpaţilor alături de părţile responsabile civilmente la cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului partea civilă invocă disp. art. 385/9 pct. 10 Cod procedură penală, neevaluându-se corect de către instanţa de apel cuantumul despăgubirilor civile şi daunele morale la care avea dreptul, şi disp. art. 385/9 pct. 18 Cod procedură penală– instanţa de apel a comis o gravă eroare de fapt care a avut drept consecinţă pronunţarea unei decizii greşite, cu referire tot la cuantumul despăgubirilor civile şi a daunelor morale ce i-au fost acordate.
Curtea de Apel examinând decizia atacată prin prisma motivelor invocate, precum şi din oficiu constată că recursul inculpatului E. J. T. este fondat numai sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei aplicate, extinzând aceste efecte şi asupra inculpatului intimat N. J. S..
Astfel, Curtea de Apel având în vedere împrejurările săvârşirii faptei de către inculpaţi, vârsta acestora precum şi scopul pedepselor astfel cum este acesta prevăzut la art. 52 Cod penal apreciază că în ce-i priveşte pe inculpaţii E. J. T. şi N. J. S., pedepsele aplicate îşi vor atinge scopul reeducării lor prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor, având în acest fel o garanţie că inculpaţii nu vor mai repeta o comportare antisocială.
În ce priveşte celelalte motive invocate de către inculpatul recurent E., acestea nu sunt întemeiate.
Se constată că inculpatului nu i-a fost încălcat dreptul la apărare în faza de urmărire penală, el fiind asistat de către un apărător. Împrejurarea că inculpatul nu ştie să citească nu este de natură, singură, să ducă la concluzia că i s-ar fi încălcat dreptul la apărare, atâta timp cât a fost asistat de către un apărător.
În speţă, în ce-l priveşte pe inculpatul recurent E., nu era obligatorie efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice deoarece acesta nu a fost învinuit de săvârşirea unei infracţiuni de omor deosebit de grav iar organele judiciare nu au avut îndoieli asupra stării psihice a inculpatului. Împrejurarea că inculpatul recurent ar suferi de o deficienţă mintală pe care o invocă deoarece nu a fost recrutat nu duce la concluzia că nu a realizat consecinţele faptei sale iar organele de urmărire penală şi instanţele de judecată de fond şi apel nu au avut îndoieli asupra stării sale psihice.
În ce priveşte faptul că instanţa de apel nu s-a pronunţat cu privire la probele administrate şi nu a analizat aceste probe atunci când a pronunţat o soluţie de condamnare a inculpatului recurent E., se constată că ni acest motiv nu este întemeiat. Din examinarea deciziei şi sentinţei pronunţate se constată că instanţele, la pronunţarea hotărârilor, au avut în vedere toate probele administrate iar conţinutul acestora a fost coroborat şi au fost analizate, reţinându-se în mod corect vinovăţia inculpatului.
În ce priveşte recursul părţii civile B. B. J., Curtea de Apel constată că acesta nu este fondat.
Se apreciază că sumele la care au fost obligaţi inculpaţii drept despăgubiri civile şi daunele morale în favoarea părţii civile acoperă prejudiciul suferit de aceasta, atât sub aspect material cât şi moral. Împrejurarea că s-a prelungit numărul de zile de îngrijiri medicale acordate părţii civile, singură, nu este de natură a majora cuantumul daunelor morale acordate iar Curtea de Apel constată, raportat la împrejurările săvârşirii faptei, persoanele inculpaţilor şi suferinţa morală a părţii civile, că daunele morale – sub aspectul cuantumului lor sunt corect stabilite şi nu se impune a fi majorate.
Faţă de acestea, în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală şi având în vedere şi disp. art. 385/7 Cod procedură penală va admite recursul inculpatului E. J. T..
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală partea civilă B. B. J. va fi obligată la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat N. J. S. se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul E. J. T. împotriva deciziei penale nr. 228/A din 24 octombrie 2007 pronunţată de T r i b u n a l u l S i b i u- secţia penală şi extinde efectele recursului şi asupra inculpatului N. J. S. şi în consecinţă:
Casează hotărârea atacată, precum şi sentinţa penală nr. 87 din 13 aprilie
2006 pronunţată de J u d e c ă t o r i a A v r i g în dosar nr.988/2005 numai sub aspectul modalităţii de executare a pedepselor aplicate inculpaţilor E. J. T. şi N. J. S. şi ,rejudecând cauza în aceste limite,
În baza disp. art. 86/1 şi 86/2 Cod penal dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de câte 2 ani închisoare aplicate inculpaţilor E. J. T. şi N. J. S., pe durata unui termen de încercare de 5 ani ,compus din durata pedepsei aplicate fiecărui inculpat la care s-a adăugat un interval de timp de câte 3 ani .
Pune în vedere inculpaţilor E. J. T. şi N. J. S. disp. art. 86/3 Cod penal ,respectiv că pe durata termenului de încercare trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probaţiune de pe lângă T r i b u n a l u l S i b i u;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În baza disp. art. 86/3 alin.3 Cod penal impune inculpaţilor E. J. T. şi N. J. S. respectarea următoarelor obligaţii:
a)să nu intre în legătură cu unul cu celălalt ,precum şi fiecare să nu intre în legătură cu inculpatul S. E. H. şi cu partea civilă B. B. J..
Dispune ca supravegherea executării obligaţiilor şi măsurilor stabilite prin prezenta decizie să se facă de către Serviciul de probaţiune de pe lângă T r i b u n a l u l S i b i u,căreia i se va comunica prezenta hotărâre.
Pune în vedere inculpaţilor E. J. T. şi N. J. S. disp. art. 86/4 comb. cu art. 83 şi 84 Cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Pune în vedere Serviciul de probaţiune de pe lângă T r i b u n a l u l S i b i u disp. art. 86/3 alin. final Cod penal privind obligaţia de a sesiza instanţa în caz de neîndeplinire a obligaţiilor şi măsurilor stabilite în sarcina celor doi sus-numiţi inculpaţi.
În baza disp. art. 71 alin. final Cod penal dispune ca pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaţilor E. J. T. şi N. J. S. să se suspende şi executarea pedepselor accesorii prev. de art. 64 lit. a) şi b) Cod penal.
Menţine în rest celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă B. B. J. împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă pe recurentul parte civilă la plata sumei de 200 lei ,cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului de semnat din oficiu pentru inculpatul N. J. S. se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică,azi 29 ianuarie 2008.
